Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 1600 din 07.06.2016


INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată în data de ... pe rolul Judecătoriei ....., petentul ........., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean ....., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria .......... nr. ......./.......

În motivare, petentul a arătat că a depăşit un autoturism, însă depăşirea a fost înainte de trecerea de pietoni. De asemenea, a precizat că se află la prima abatere şi regretă săvârşirea faptei.

Pentru dovedirea susţinerilor, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând plângerii procesul-verbal contestat (f. 4).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 8).

Intimata a depus în termen întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca nefondată, cu menţinerea procesului-verbal contestat ca legal şi temeinic întocmit.

În motivare, aceasta a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost încheiat cu respectarea menţiunilor prevăzute de lege iar contravenţia săvârşită de către petent rezultă din materialul probatoriu anexat.

În drept, intimata a invocat art. 205-208 C.pr.civ. iar pentru dovedirea susţinerilor a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării înscrisurile de la filele 17-19.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că fapta a fost săvârşită ca urmare a şicanelor autoturismului depăşit, anexând răspunsului la întâmpinare planşele foto de la filele 24-27.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: înscrisuri şi mijloace materiale de probă – planşe foto.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: 

În data de .........., în jurul orei ........., pe strada ..... din municipiul Tulcea, petentul a condus autoturismul marca .......... cu număr de înmatriculare ....... dinspre cartier E3 către strada Isaccei, efectuând manevra de depăşire neregulamentară a autoturismului cu număr de înmatriculare ........., pe trecerea pentru pietoni din zona liceului „Grigore Moisil”, trecere marcată corespunzător cu indicator şi marcaj. Totodată, petentul nu purta centura de siguranţă şi nu a avut asupra sa poliţa de asigurare RCA în original.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce priveşte controlul de legalitate, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative învestit cu autoritate statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, astfel încât acesta se bucură de o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie relativă ce poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă. În acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa de contencios constituţional, care, în cadrul Deciziei nr. 251/2003, a reţinut că procesul verbal de constatare a contravenţiei are forţă probantă până la dovada contrară.

În speţă, deşi petentul susţine că depăşirea nu a fost efectuată pe trecerea pentru pietoni, că purta centura de siguranţă şi că avea asupra sa asigurarea RCA în original, nu a făcut în niciun fel dovada susţinerilor sale. Prin urmare, întrucât nu a fost răsturnată prezumţia de validitate şi temeinicie a procesului-verbal, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută de agentul constatator corespunde realităţii.

În drept, în ceea ce priveşte prima faptă, art. 120 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1391/2006 prevede că se interzice depăşirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare şi marcaje.

Astfel cum prevede art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depăşirea. Conform art. 98 alin. (4) lit. b), clasei a II-a de sancţiuni îi corespunde un număr de 4 sau 5 puncte-amendă.

În ceea ce priveşte a doua faptă, art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere şi persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament. Nerespectarea acestei obligaţii constituie contravenţie şi se sancţionează, potrivit art. 99 alin. (2), cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni.

În ceea ce priveşte a treia faptă, potrivit art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 şi art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare. Art. 101 alin. (1) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni.

Având în vedere temeiurile de drept indicate, instanţa constată că în mod corect s-a reţinut că cele trei fapte săvârşite de petent constituie contravenţii, acesta fiind sancţionat cu amendă în cuantum de 420 lei pentru prima faptă şi cu avertisment pentru celelalte două.

Cu privire la individualizarea sancţiunii, instanţa apreciază că agentul constatator a ţinut seamă de toate elementele prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Potrivit acestui text de lege, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Faţă de împrejurările concrete ale speţei, şi anume gradul de pericol social inerent efectuării manevrei de depăşire pe trecerea pentru pietoni, zonă în care există o posibilitate sporită de producere de accidente auto, pentru prima faptă nu existau motive pentru aplicarea sancţiunii avertismentului iar sancţiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege. În ceea ce priveşte celelalte fapte, a fost aplicată cea mai uşoară sancţiune – avertismentul.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa urmează a respinge plângerea ca nefondată, constatând că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic.