Contestaţie tabel definitiv - litigii cu profesioniştii

Sentinţă civilă 566/F/2016 din 19.04.2016


Conţinut speţă

Conform art 54 din acelaşi act normativ:

,, Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi”.

De asemenea, dispoziţiile art 2223 Cod civil arată că ,,în cazul asigurării de răspundere civilă asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde, conform legii, faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată şi o va respinge având în vedere următoarele:

Potrivit 36, NCpc defineşte calitatea procesuală, respectiv ,, Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În speţă, reclamantul prin acţiunea formulată a înţeles să cheme în judecată pe pârât în condiţiile în care acesta a cauzat accidentul de circulaţie din data de 25.05.2012 şi vătămarea corporală a reclamantului.

Ca atare, susţinerea pârâtului că acesta are calitatea de intervenient forţat potrivit art 54 din L 136/1995, este neîntemeiată. Reclamantul înţelegând să solicite despăgubirile în raport de persoana vinovată de producerea lor.

Cum în cauză, conducătorul auto făptuitor în dosarul penal menţionat mai sus avea o poliţă de asigurare valabilă la data producerii accidentului, încheiată cu societatea pârâtă, iar pretenţiile invocate de către reclamant se încadrează în limita sumei asigurate, pârâta are obligaţia de a despăgubi reclamantul pentru prejudiciul creat de asiguratul său.

Instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite cele patru condiţii ale răspunderii delictuale a pârâtului, conform art. 1357 Cod civil: fapta ilicită, vinovăţia sub forma culpei, prejudiciul şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.