Drept procesual penal

Sentinţă penală 383 din 26.10.2015


Aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și prevederile deciziei Curții Constitutionale nr.67/2015, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei nr.185/18.03.2015 pe calea contestatiei la executare

Aplicarea dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și prevederile deciziei Curții Constitutionale nr.67/2015, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei nr.185/18.03.2015  in situatia in care infractiunea denunțată de o persoană,  nu este una considerată gravă, in accepțiunea dispozitiilor art. 2 lit.h din aceeași lege.

Prin sentința penală nr.383/ 26.10.2015definitivă prin necontestare s-a dispusi baza art. 598 lit.d C.p.p. respingerea contestatiei  la executare formulata de condamnatul BC , ce vizeaza condamnarea de 10 ani inchisoare, dispusa prin sentinta penala nr.1/4.01.2015 a Tribunalului Constanta ramasa definitiva prin decizia penala nr. 522/13.02.2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitiei, ca nefondata.

S-a retinut că la data de 9.09.2015 pe rolul Tribunalului Constanta s-a inregistrat cauza cu nr. 5848/118/2015, avand ca obiect contestatia la executare formulată de condamnatul BC art. 19 din Legea nr. 682/2002 si a publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei nr.185/18.03.2015  a deciziei Curtii Constitutionale nr.67/2015 privind acest text de lege, ce a fost declarat neconstitutional din perspectiva aplicarii reducerii pedepsei si in cazul denuntarii oricarei infractiuni si  nu numai in cazul denuntarii unei infractiuni grave.

In cazul de fata, s-a aratat ca, a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani inchisoare pentru comiterea unei infractiuni grave, iar pe parcursul procesului respectiv a denuntat o infractiune de ucidere din culpa, aspect confirmat prin adresa emisă de Parchetul de pe langă Tribunalul Constanta, iar la momentul la care condamnatul a fost judecat de Inalta Curte de Casatie si Justitie nu exista aceasta decizie a Curtii Constitutionale, care sa i se aplice in  mod obligatoriu.

Examinand contestatia la executare formulata in cauza, instanta apreciaza ca, acesta este nefondata si urmeaza sa fie respinsa.

Prin sentinta penala nr.4.01.2012 a Tribunalului Constanta, pronuntata in dosarul nr. 11660/118/2012 s-a dispus condamnarea inculpatului BC la pedeapsa rezultanta de 10 ani inchisoare pentru comiterea infractiunilor de tentativa la omor calificat si ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice.

Prin decizia penala nr. 118/27.09.2012 a Curtii de Apel Constanta s-a dispus admiterea apelului inculpatului fiind retinute dispozitiile art. 19 din Legea nr.682/2002, fara o motivare anume, iar pedeapsa a fost redusa la 4 ani si 6 luni inchisoare.

Prin decizia penala nr. 522/13.02.2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost admis recursul formulat de procuror , au fost inlaturate dispozitiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 si a mentinut cuantumul pedepsei aplicate de instanta de fond.

Acestea dispozitii legale au fost inlaturate cu motivarea ca, denuntul formulat de inculpatu BC , priveste o infractiune de ucidere din culpa, ori aceasta infractiune nu reprezinta o infractiune grava in intelesul Legii nr. 682/2002.

Se constata ca prezenta contestatie se bazeaza pe ideea că, decizia Curtii Constitutionale nr.67/2015, prin care a fost solutionata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.19 din Legea nr. 682/2002 ii este aplicabila condamnatului si că decizia ar retine ca aceste dispozitii legale se aplica si in situatii ce exced ceritelor Legii nr. 682/2002, nu numai in privinta infractiunilor grave in concret enuntate de aceasta lege . Prin urmare, s-a concluzionat ca, aceasta lege  s-ar aplica si in situatia denunțarii oricarei infractiuni.

Aceasta motivare a contestatiei nu este intemeiată, avand in vedere ca, din  expunerea de motive a decizia nr.67/2015 a Curtii Constitutionale, dar si din dispozitivul acesteia nu reiese aceeași situație premiza in care se afla condamnatul din prezenta cauza, care a comis o infractiune grava, pentru care de altfel a și fost condamnat, insa a denuntat o infractiune ce nu poate fi considerata grava potrivit Legii nr. 682/2002.

Astfel, se constata ca exceptia de necontitutionalitate a fost susținuta de MINISTERUL PUBLIC, in sensul ca, nu ar fi conforma Constitutiei Romaniei conditia impusa de legiuitor, cu privire la persoana martorului denuntator de a fi comis  o infracțiune grava, deoarece in această situație s-ar ajunge la discriminari, iar ceea ce intereseaza in cazul de față, este tragerea la raspundere penala a celor care au comis infractiuni grave și nu are relevanta ce fapte au comis cei care fac denunțul.

Aceasta opinie a fost insușita de Curtea Constitutionala care a motivat ca, nu se justifica diferența operată de norma supusa controlului de constitutionalitate intre cele doua categorii de martori, dupa cum acestia au savarsit infractiuni grave sau au savarsit infractiuni de o gravitate mai redusa, deoarece s-ar ajunge in situatia ca o persoana care a comis o infractiune grava sa beneficieze de reducerea cu jumatate a limitelor de pedeapsa, pe cand una care a comis o infractiune mai putin grava sa nu aiba acest beneficiu.

Prin urmare, a fost admisa exceptia invocata de Ministerul Public si s-a constatat ca, solutia legiuitorului, reglementata de art. 19 din Legea nr. 682/2002, care exclude de la beneficiul reducerii la jumatate a limitelor de pedeapsa prevazut de lege , persoana care are calitatea de martor in sensul art. 2 lit.a pct.1 si care nu a comis o infractiune grava este neconstitutionala.

Din actele dosarului reiese ca, prezentul contestator indeplineste oricum calitatea ceruta de lege, indiferent de aparitia sau nu  a deciziei Curtii Constitutionale, insa nu indeplineste cea de-a doua conditie nevizata de prezenta decizie , cea a denuntarii unei infractiuni grave si prin urmare situatia juridica a acestuia a ramas neschimbata de la data la care s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.522/2013 si pana in prezent.

Hotararea depusa la dosar in scopul de  a se invoca practica judiciara, priveste o situatie juridica diferita si anume, o persoana condamnata pentru infractiune de omor calificat, infractiune considerata grava, a denuntat o persoana ce a fost condamnata pentru trafic de droguri, de asemenea infractiune considerata grava.

Pentru aceste motive, a  fost respinsă  contestatia la executare formulata de condamnatul  BC , ce vizeaza condamnarea de 10 ani inchisoare, dispusa prin sentinta penala nr.1/4.01.2015 a Tribunalului Constanta ramasa definitiva prin decizia penala nr. 522/13.02.2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitiei, ca nefondata, cu consecinta obligarii condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.