Drept penal

La data de 09.07.2015 s-a înregistrat sub nr.4632/118/2015 propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa în dosarul nr.587/P/2015, prin care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 09.07.2015  şi până la data de 07.08.2015, faţă de inculpatul MAC.

În cuprinsul propunerii de arestare preventivă se arată că în sarcina inculpatului MAC se reţin în fapt  următoarele:

La data de 7 iulie 2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a fost sesizat de către Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa cu privire la denunţul formulat de către CV. Acesta a relatat faptul că la data de 12 martie 2014 a fost depistat de către lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Ovidiu conducând autoturismul marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare XXX, în apropierea oraşului Ovidiu, fără a deţine permis de conducere, întocmindu-se dosarul penal nr. 3888/P/2014 care a fost soluţionat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin rechizitoriul din data de 1 aprilie 2015.

În momentul întocmirii dosarului penal, respectiv al constatării faptei la sediul organului de poliţie competent din oraşul Ovidiu au asistat şi lucrătorii din cadrul Poliţiei locale Ovidiu, în persoana numiţilor BM şi CAC, care au solicitat o sumă de bani nedeterminată pentru a nu se întocmi dosar penal în cauză.

Întrucât denunţătorul CV nu a dispus de nicio sumă de bani i s-a întocmit dosar penal, în prezent cauza aflându-se pe rolul Judecătoriei Constanţa.

Ulterior sesizării instanţei, denunţătorul CV a fost condus la sediul Poliţiei XXX de un lucrător de poliţie cunoscut după apelativul „Ciochindel”, unde un alt lucrător de poliţie, respectiv MAC, l-a întrebat dacă este de acord să contribuie cu o sumă de bani pentru ca lucrătorii de poliţie BM şi CAC să-şi retragă declaraţiile de martor depuse în cauză, în caz contrar suportând consecinţele refuzului său, respectiv condamnarea. MAC i-a pretins denunţătorului CV suma de 3.000 de lei, echivalentul a 700 de euro, în acel moment nefiind de acord, însă la data de 6 iulie 2015 s-a întâlnit din nou cu MAC şi CAC în comuna XXX şi le-a promis că în data de 7 iulie 2015 le va da banii ceruţi.

La data de 7 iulie 2015, ora 19:09, denunţătorul CV a fost apelat de către MAC care i-a pus în vedere să-şi respecte promisiunea de a plăti banii ceruţi.

Prin ordonanţa din data de 7 iulie 2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art.305 alin.1 Cod procedură penală, începerea urmăririi penale în cauză pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de disp. art. 297 alin.1 Cod penal şi şantaj prev. de art. 207 alin. 3 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 7 iulie 2015 s-a dispus, în temeiul disp. art. 141 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 138 alin.1 lit. c Cod procedură penală, autorizarea, cu titlu provizoriu, a măsurii de supraveghere tehnică constând în supravegherea video, audio sau prin fotografiere a activităţilor desfăşurate de către MAC, BM şi CAC, pe o perioadă de 48 de ore, începând de la data de 7 iulie 2015, orele 2100, până la data de 9 iulie 2015, orele 2100.

Urmare a dispunerii măsurii de supraveghere tehnică sus-menţionată, denunţătorul CV s-a deplasat, după un instructaj prealabil, sub supravegherea lucrătorilor de poliţie judiciară delegaţi în cauză, la domiciliul inculpatului MAC din comuna XXX, unde a sosit şi inculpatul CAC. Cu această ocazie, inculpatul MAC i-a pretins, în mod expres, denunţătorului, telefonul mobil marca Iphone 6, asigurându-l, în mod ferm, că va garanta realizarea unor acte corespunzătoare de către inculpaţii CAC şi BM. După ce s-au lansat aceste promisiuni a sosit la faţa locului şi inculpatul CAC, care şi-a manifestat nemulţumirea, în primul rând cu privire la amânarea pentru a doua zi a plăţii unei sume de 700 de euro, de către denunţător şi, în al doilea rând, cu privire la reducerea acestei sume la valoarea de 600 de euro, reproşând faptul că suspectul BM va fi deranjat şi va bănui că a fost tras pe sfoară cu privire la diferenţa de sumă.

În finalul discuţiei, inculpatul MAC i-a pus în vedere denunţătorului CV să se prezinte neapărat în cursul dimineţii zilei de 9 iulie 2015, în jurul orei 09:00.

La data de 8 iulie 2015, prin ordonanţa acestui parchet, s-a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, faptă prev. şi ped. de disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 289 Cod penal.

În continuare, la data de 8 iulie 2015, s-a organizat un dispozitiv de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie – Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa în imediata apropiere a imobilului situat în XXX, aparţinând suspectului MAC, iar în urma întâlnirii pe care a avut-o denunţătorul CV cu acesta şi cu inculpatul CAC a remis suma de 600 de euro acestuia şi un telefon marca Iphone 6 inculpatului MAC.

La ieşirea din imobil, inculpatul CAC a fost oprit de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie – Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, punându-i-se în vedere să predea sumele de bani pe care le are asupra sa.

Inculpatul CAC a predat suma de 400 de euro, precizând că 200 de euro i-a remis, în casă, inculpatului MAC.

La scurt timp, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie – Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa s-au deplasat la imobilul proprietatea inculpatului MAC, căruia i-au pus în vedere că este cercetat  într-un dosar penal având ca obiect infracţiunea de luare de mită, solicitându-i-se să predea telefonul mobil şi suma de 200 de euro, obţinute de la denunţătorul CV.

Inculpatul MAC a refuzat să se conformeze, motiv pentru care s-a solicitat Tribunalului Constanţa autorizarea efectuării percheziţiei domiciliare la adresa din XXX, judeţul Constanţa, aparţinând inculpatului MAC, fiind astfel emis mandatul de percheziţie domiciliară nr. 478 din data de 8 iulie 2015, dispus în dosarul nr. 4603/118/2015.

Din momentul refuzului de a pune la dispoziţie telefonul mobil marca Iphone 6 şi suma de 200 de euro au trecut aproximativ 4 ore, respectiv de la ora 11:30 până la ora 15:40.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare, inculpatul MAC a indicat în una din camerele imobilului, pe o masă, telefonul mobil marca Iphone 6 primit de la denunţătorul CV.

De asemenea, inculpatul MAC a indicat persoanelor care efectuau percheziţia vasul de WC din toaleta casei unde a aruncat după ce i-a rupt banii, adică suma de 200 de euro primită în cursul dimineţii zilei de 8 iulie 2015 de la denunţătorul CV, prin intermediul inculpatului CAC.

Prin ordonanţa din data de 8 iulie 2015 s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 305 alin. 2 şi 3 Cod procedură penală, efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de MAC, BM şi CAC sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită, abuz în serviciu şi şantaj, totul în concurs real, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 289 Cod penal, art. 297 Cod penal şi art. 207 alin.3 Cod penal, totul cu aplic. art. 38 alin.1 Cod penal.

Fiind audiat la data de 8 iulie 2015 la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpatul CAC a recunoscut că a pretins suma de 700 de euro şi primit suma de 600 de la denunţătorul CV, din care a remis inculpatului MAC suma de 200 de euro, în scopul de a crea o situaţie favorabilă în dosarul penal aflat, în prezent, pe rolul Judecătoriei Constanţa.

De asemenea, inculpatul CAC a precizat că în zilele precedente a participat la mai multe întâlniri cu inculpatul MAC şi denunţătorul CV în care s-au purtat discuţii despre primirea sumei de 700 de euro, precum şi primirea separată de către inculpatul MAC a unui telefon mobil marca Iphone 6, cu menţiunea că nu a asistat la momentul remiterii acelui telefon, deoarece a venit mai târziu la întâlnirea programată pentru data de 8 iulie 2015, la domiciliul inculpatului MAC.

Cu ocazia audierii inculpatului MAC, acesta n-a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, motivând că a avut o înţelegere anterioară cu denunţătorul CV cu privire la cumpărarea telefonului mobil marca Iphone 6, iar suma de 200 de euro a fost primită  de la inculpatul CAC ca un simplu act de bunăvoinţă. Totodată, inculpatul MAC a precizat că în urmă cu o săptămână i-a dat dispoziţie martorului CF, lucrător de poliţie în cadrul Poliţiei locale XXX ca să-l cheme pe denunţătorul CV la sediul Postului de Poliţie XXX, întrucât îl folosea ca sursă ocazională de informaţii în legătură cu scandalurile ce aveau loc în cartierul romilor din localitate.

Afirmaţiile inculpatului MAC nu sunt sincere în condiţiile în care nu există nicio dovadă a întocmirii unor acte legate de munca de culegere de informaţii. De asemenea, modul de lucru cu sursele de informaţii exclude contactarea acestora la domiciliul sau în orice alt loc care i-ar expune pe informatori unui pericol din partea persoanelor monitorizate, cu atât mai mult utilizarea unei proceduri de citare prin intermediul unui cadru de poliţie. Este de menţionat faptul că nu rezultă din nicio probă că inculpatul MAC avea în lucru, în acel moment, vreo cauză penală ori contravenţională care să implice necesitatea audierii denunţătorului CV în calitate de suspect/persoană vătămată/martor, astfel încât determinarea unui lucrător de poliţie să realizeze procedura de citare şi conducerea la sediul poliţiei a denunţătorului CV încalcă flagrant atribuţiile de serviciu ale inculpatului, fiind circumscrise infracţiunii de abuz în serviciu.

De asemenea, nici justificarea inculpatului MAC cu privire la acceptarea telefonului mobil marca Iphone 6 şi a sumei de 200 de euro nu este pertinentă deoarece pe parcursul discuţiilor purtate în mediul ambiental la datele de 7 iulie 2015 şi 8 iulie 2015 nu s-a făcut nicio menţiune legată de preţul achitat pentru o eventuală achiziţionare a telefonului, iar suma de 200 de euro a fost primită, cu titlu de plată al demersurilor pe care le-a efectuat inculpatul MAC pe lângă inculpatul CAC pentru a-i crea o situaţie favorabilă denunţătorului.

Prin ordonanţa din data de 8 iulie 2015 s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 309 alin.1 Cod procedură penală, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspecţii MAC şi CA pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, şantaj şi luare de mită, totul în concurs real, prev. de disp. art. 297 alin.1 Cod penal, art. 207 alin. 3 Cod penal şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 8 iulie 2015 dispusă în dosarul nr.587/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus reţinerea pe o perioadă de 24 de ore, faţă de inculpatul MAC, începând de la data de 8 iulie 2015, ora 2310, până la data de 9 iulie 2015, ora 2310.

Aspectele prezentate mai sus sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă:

- denunţul formulat de către CV

- procesul verbal de percheziţie domiciliară;

- procese verbale cu notele de redare ale convorbirilor audio video în mediul ambiental;

- declaraţie martor;

- declaraţie denunţător;

- declaraţii inculpaţi.

- planşe foto privind aspectele constatate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

S-a susţinut că în cauză se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului MAC, ţinând cont că acesta a săvârşit mai multe infracţiuni grave care afectează încrederea populaţiei privind derularea activităţilor de serviciu şi protecţia drepturilor persoanelor, iar în raport de gravitatea faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este motivat şi de împrejurarea că, cercetarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii, care ar avea reprezentarea că organele judiciare care concură la înfăptuirea justiţiei nu acţionează cu suficientă fermitate pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor învinuite de săvârşirea unor astfel de infracţiuni grave.

S-a apreciat că măsura arestării preventive are caracter necesar şi proporţional faţă de circumstanţele cauzei, în acest stadiu procesual, pentru asigurarea desfăşurării în condiţii bune a procedurii judiciare conform art.202 alin.1 Cod procedură penală pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor faţă de care se efectuează cercetări, precum şi faptul ca luarea unei alte masuri preventive ar avea caracter insuficient.

În susţinerea propunerii de arestare preventivă s-au avut în vedere următoarele:

-denunţul penal formulat de CV prin care acesta a arătat următoarele: la data de 12.03.2015 a fost depistat de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Ovidiu conducând autoturismul marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare XXX, în apropierea oraşului Ovidiu, fără a avea permis de conducere; înainte ca lucrătorii de poliţie de la Poliţia Ovidiu să procedeze la întocmirea  procesului verbal de depistare, poliţiştii locali CAA şi BM care au asistat la depistarea sa, au discutat cu el şi i-au spus că dacă are bani să le dea poliţiştilor de la Poliţia Ovidiu pentru ca aceştia să nu-i întocmească actele de depistare; întrucât nu a avut să le dea bani aceştia i-au întocmit actele de depistare, ulterior formându-se dosarul şi fiind sesizată Judecătoria Constanţa; în urmă cu două săptămâni a primit prin poştă citaţie de la Judecătoria Constanţa, pentru data de 20 iulie 2015; după aproximativ o săptămână a susţinut că a fost căutat acasă de inculpatul MAC care l-a întrebat dacă vreau să mă împac cu poliţiştii locali CAA şi BM, întrucât primiseră şi ei citaţii, adică să le dea bani, fără să precizeze suma; după aproximativ două zile a arătat că a fost luat de acasă de un poliţist şi fără să-i spună despre se este vorba l-a condus la sediul Poliţiei XXX, unde se aflau inculpatul MAC şi CAA; a arătat că lucrătorul de poliţie care îl luase de acasă nu a intrat în birou; aici inculpatul i-a spus să se împace cu CAA întrucât a primit citaţie şi să-i dea 3000 de lei, adică echivalentul a 700 de euro, ca să nu meargă în instanţă să depună mărturie împotriva sa; în acest timp fiind apelat de cineva a scos telefonul din buzunar, şi fiind observat de inculpatul M, acesta i l-a cerut spunându-i că este dreptul lui ca poliţist şi pentru că intermediază discuţiile cu poliţiştii locali; nu a fost de acord arătând că şi-a recuperat cu greu telefonul; în continuare a mai arătat că la data de 06.07.2015, s-a întâlnit cu CAA şi cu MAC, care erau de serviciu, acesta din urmă spunându-i că numitul C s-a supărat pe el pentru că nu i-a dat banii, motiv pentru care le-a spus că îi va da banii a doua zi; în ziua de 07.07.2015, în jurul orelor 19.09 a fost apelat de inculpatul M care i-a spus să-şi respecte promisiunea de a aduce banii, după care a susţinut că a mai fost apelat la ora 20.32 însă nu i-a mai răspuns.

-declaraţia denunţătorului CV din data de 08.07.2015 în care acesta a relatat următoarele: după ce a depus denunţul, la data de 07.05.2015 s-a întâlnit cu lucrătorii de poliţie din cadrul DGA care i-au instalat tehnică de interceptare apoi, sub supravegherea unui poliţist, s-a deplasat la domiciliul inculpatului M; a arătat că anterior acesta îl sunase pentru a reproşa că nu mai vine la întâlnirea cu el şi cu CAA şi BM; deşi nu i-a spus la telefon despre ce este vorba, acesta a bănuit că se referea la promisiunea de a-i achita drept mită telefonul Iphone 6 şi suma de 700 euro celor doi poliţişti locali, pentru a-l ajuta să scape de dosarul penal pe care îl avea la judecătoria Constanţa, în sensul de a-şi modifica declaraţiile; după e a ajuns la domiciliul  inculpatului i-a spus acestuia că nu are 700 de euro, inculpatul spunându-i însă că despre bani va discuta cu CAA; la scurt timp a ajuns şi acesta şi când i-a spus că nu poate face rost decât de 600 de euro, acesta i-a reproşat că BM, colegul său, o să-l suspecteze că şi-a oprit din bani, respectiv diferenţa de 100 euro; în acest timp inculpatul M insista să-i dea telefonul, motiv pentru care i-a spus că i-l va da a doua zi;

A doua zi după ce a primit tehnica de interceptare de la lucrătorii de poliţie, sub supravegherea acestora s-a deplasat din nou la locuinţa inculpatului M purtând discuţii în casă; după de i-a pus la dispoziţie telefonul Iphone 6, au stabilit să scoată cartela după ce îi va aduce şi încărcătorul; imediat a apărut şi CAA căruia i-a spus că i-a adus suma de 600 euro şi întrucât i-a reproşat din nou că nu i-a adus 700 i-a promis că o să facă rost şi de diferenţă; atât MAC, cât şi CAA l-au asigurat că rezolvarea problemei sale cu procesul penal de la Judecătoria Constanţa va fi garantat favorabilă; după câteva minute a plecat lăsându-i pe cei doi împreună.

-declaraţia martorului CF care a arătat următoarele: de aproximativ 8 ani activează ca poliţist în cadrul Poliţiei locale a XXX şi cam din aceeaşi perioadă îi cunoaşte pe numiţii MAC şi CAA , primul fiind poliţist la Poliţia XXX, iar celălalt la poliţia locală; întrucât lucrătorii de poliţie din cadrul postului de Poliţie XXX colaborează cu cei din cadrul poliţiei locale, de multe ori aceştia apelează la sprijinul lor pentru efectuarea mai multor acte procedurale, cum ar fi înmânarea de citaţii, conducerea la sediul poliţiei, aplanarea conflictelor între diverse persoane; în aceste condiţii, în urmă cu 5 zile, MAC i-a solicitat să se deplaseze la domiciliul numitului CV pentru a-l conduce la sediul postului de poliţie, fără să-i precizeze motivul, considerând însă că are legătură cu atribuţiile sale de serviciu; după ce l-a condus pe CV la postul de poliţie, în biroul lui MAC a ieşit şi a rămas pe scările sediului; cel puţin cât a fost prezent a arătat că în birou, în afara celor doi, nu se mai afla o altă persoană.

- procesele verbale din data de 08.07.2015 în care sunt redate în formă scrisă înregistrările ambientale reprezentând discuţiile purtate la domiciliul inculpatului MAC, între aceste, denunţătorul CV şi poliţistul local CAA, în ziua de 07.07.2015, în intervalul orar 22.20 şi 22.45 şi la data de 08.07.2015, în intervalul orar 10.46 – 11.03.

Cu privirea la învinuirile ce i se reţin sarcină şi pentru care s-a formulat prezenta propunere de arestare preventivă inculpatul a declarat următoarele:

La procuror inculpatul MAC a arătat că, de aproximativ 7 ani, îşi desfăşoară activitatea în cadrul postului de Poliţie XXX, cunoscându-i pe inculpatul CAA şi pe numitul BM, aceştia fiind poliţişti locali la poliţia locală din aceeaşi localitate; în urmă cu aproximativ o săptămână aflând că sunt nişte scandaluri în cadrul comunităţii de rromi din comună, l-a trimis pe lucrătorul de poliţie CF  din cadrul Poliţiei locale XXX  cu misiunea de a-l anunţa pe numitul CV  să se prezinte la postul de poliţie; a susţinut inculpatul că nu-şi explică de ce lucrătorul de poliţie nu s-a rezumat doar la a-l anunţa şi l-a condus până la sediul postului de poliţie; când CV a ajuns în biroul său discuţiile s-au purtat doar între ei şi s-au referit la scandalul rromilor;în acel moment a observat că CV avea asupra lui un Iphone 6 şi întrucât i-a plăcut dar nu-şi permitea unul nou, i-a propus să i-l vândă, însă acesta i-a spus că telefonul este al soţiei sale şi că nu-i permite să-l vândă; tot cu acea ocazie CV i-a spus că are un dosar pe rolul Judecătoriei Constanţa, primind citaţie şi că ar vrea să se întâlnească cu numiţii CAA şi BM ca să-i convingă să-şi modifice declaraţiile pe care aceştia le dăduseră în calitate de martori în dosarul respectiv; fiind de acord l-a sunat de CAA şi l-a chemat la el la birou fără să-i spună că CV este la el; în momentul în care acesta a ajuns în birul său CV i-a propus să îşi schimbe declaraţiile din dosarul pe care-l avea la Judecătoria Constanţa, oferindu-i în schimb suma de 700 euro, pentru el şi BM; CAA i-a spus că va vorbi cu BM pentru a-l convinge să-şi schimbe în parte declaraţia, întrucât acesta nu va putea să declare că CV nu a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere, ci doar să nu mai menţioneze  că nu a oprit la semnalul poliţiei;  a doua zi, fiind în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu a mers în zona unde locuieşte CV şi văzându-l la poarta casei sale l-a întrebat dacă s-a hotărât să-i vândă telefonul, însă acesta i-a spus că a nu a reuşit să vorbească cu soţia sa; întrebându-l dacă s-a întâlnit cu CAA acesta a i-a spus că a vorbit cu un avocat care i-a spus că nu se mai pot schimba declaraţiile în această fază a procesului penal; în seara zilei de 07.07.2015, CV a mers la domiciliul său şi l-a rugat să-l sume pe CAA pentru a discuta cu acesta despre rezolvarea situaţiei sale din dosarul penal; astfel, l-a apelat pe CAA acesta sosind la domiciliu său, unde CV  i-a spus că va veni în cursul zilei de 08.07.2015, dar nu cu suma de 700 euro, ci cu 600 euro, deoarece nu are mai mult; întrebându-l din nou despre posibilitatea de a-i vinde telefonul CV i-a spus că vor vorbi la data de 08.07.2015; astfel, în ziua de 08.07.2015 CV a venit la domiciliul său, spunându-i că i-a adus telefonul, fără să-i zică cu ce sumă i-l vinde, după care l-a rugat să-l sune pe CAA; când acest din urmă a ajuns la domiciliul său CV i-a oferit suma de 600 euro, motiv pentru care CAA s-a supărat, reproşându-i că nu i-a dat suma stabilită iniţial şi că va suspectat de BM că şi-a oprit el diferenţa; după ce CV i-a promis că va face rost şi de diferenţa de bani, a plecat, rămânând cu CAA care i-a lăsat şi lui 200 de euro, spunându-i că este mulţumit că a obţinut cei 600 de euro;  înainte să plece CAA i-a cerut să-i dea autoturismul său marca BMW seria 7, pentru a se întâlni cu BM; l-a scurt timp după plecare acestuia a arătat că au venit lucrătorii de poliţie din cadrul DGA care i-au cerut să le pună la dispoziţie telefonul mobil primit de la CV şi suma de 200 de euro; urcând singur în casă, de frică, a rupt cei 200 de euro şi i-a aruncat în WC-ul de la etaj.

A mai  arătat inculpatul MAC că, în urmă cu 4 ani, numitului CV şi unchiului său le-a întocmit dosare penale pentru conducere fără permis, CV fiind trimis în judecată, iar unchiul său a primit amendă; totodată, a mai susţinut că pe numitul CV l-a folosit ca sursă ocazională de informaţii, deşi nu a întocmit acte în acest sens.

Audiat şi de judecătorul de drepturi şi libertăţi, inculpatul a arătat că îşi menţine declaraţia dată anterior, cu precizarea că în nici un moment nu i-a dat de înţeles numitului CV că l-ar putea ajuta în vreun fel cu dosarul penal pe care îl avea;  acesta a luat legătura cu CAA în urmă cu 10 zile şi i-a propus să îi ofere o sumă de bani pentru a nu mai declara la instanţă că a fugit atunci când a fost depistat; CV i-a înmânat lui CAA suma de 600 de euro, din care acesta din urmă l-a dat şi lui 200 de euro, fără nicio explicaţie, pe care însă de frică i-a rupt şi i-a aruncat la WC; în legătură cu telefonul mobil a arătat că a purtat discuţii cu denunţătorul pentru vânzare acestuia, spunându-i că va vorbi cu soţia sa; la discuţiile pe care le-a avut cu CV referitoare la vânzarea telefonului a arătat că au fost de faţă Deuşteanu Mihai, iar cu alt prilej fratele şi unchiul denunţătorului.

Inculpatul CAA a declarat următoarele: de aproximativ 7-8 ani lucrează la Poliţia locală a XXX şi tot de atunci îl cunoaşte pe MAC care este lucrător de poliţie la Poliţia XXX; în urmă cu un an de zile, împreună cu BM a fost martor în dosarul penal ce i-a fost întocmit lui CV de Poliţia Ovidiu; de curând MAC i-a spus că CV vrea să ia legătura cu el, pentru a-i vorbi; astfel s-a întâlnit cu CV şi cu MAC atât la domiciliul, cât şi la biroul acestuia din urmă; iniţial CV i-a propus să-i achite lui şi numitului BM dublul amenzii pe care ar fi primit-o dacă şi-ar fi schimbat declaraţia dată în calitate de martor în dosarul penal pe care i-l întocmise Poliţia Ovidiu; nu a fost de acord cu această propunere, astfel că la o întâlnire ulterioară, CV i-a propus să-i plătească cu suma de 700 de euro, refuzându-l şi de această dată; în cursul serii de 07.07.2015 a fost sunat de MAC  care l-a invitat la domiciliul său, unde în curtea casei se afla şi CV care i-a propus să-i dea suma de 600 euro, pentru a-şi modifica declaraţia; în aceste condiţii i-a spus că propunerea anterioară se referea la 700 de euro şi dacă acceptă doar 600 de euro, BM care fusese informat ar putea să considere că diferenţa de 100 de euro a oprit-o el; atunci CV i-a spus că nu poate obţine această suma pentru că fratele său este în stare de ebrietate, dar că va reveni a doua zi;; cu aceeaşi ocazie MAC l-a întrebat pe CV când se va hotărî să-i dea telefonul, acesta spunându-i că i-l va aduce a doua zi; a arătat inculpatul că cei doi mai discutaseră despre un telefon mobil şi cu ocazia întâlnirilor anterioare, la sediul,poliţiei, dar atunci CV i-a spus că soţia sa „îi ia capul” dacă înstrăinează telefonul; la data de 08.07.2015 după ce a fost sunat de MAC a mers la domiciliul acestuia, unde în casă se afla şi CV  care i-a înmânat suma de 600 de euro, promiţându-i că va mai face rost de încă 100 de euro; în prezenţa sa nu a văzut să se dea vreun telefon mobil, însă este posibil ca până la sosirea sa CV să-i fi dat telefonul promis lui M; după plecare lui CV şi mai înainte să plece şi el i-a dat lui M 200 de duro, din bunăvoinţă faţă de acesta; întrucât M i-a spus că nu iese în localitate l-a rugat să-i dea maşina sa, un BMW seria 7, pentru 2-3 ore, lucru cu care a fost de acord; după curca 200-200 de metri a fost oprit de un echipaj de poliţie din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie; a recunoscut că a primit suma de 600 de euro pentru a-şi modifica declaraţia în procesul în care este judecat CV, susţinând că nu l-a şantajat niciodată pe acesta.

Verificând propunerea de arestare preventivă  formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în primul rând, că deşi în actele şi lucrările dosarului se face vorbire despre faptul că împotriva inculpatului MAC s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa din data de 08.07.2015, nu regăsim la dosarul de urmărire penală această ordonanţă.

De altfel, se poate constata că şi în cuprinsul propunerii de arestare preventivă procurorul face referire la ordonanţele de începere a urmăririi penale, de extindere a urmăririi penale şi de efectuare în continuare a urmăririi penale, nu însă şi la ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale.

În acest sens avem în vedere că una dintre condiţiile imperative ce trebuie îndeplinită pentru a se putea dispune arestarea preventivă este acea ca pentru infracţiunea săvârşită să se fi pus în mişcare acţiunea penală, condiţie care nu poate fi verificată în prezenta cauză.

Această condiţie se impune a fi verificată, întrucât dispoziţiile privind arestarea preventivă nu mai reglementează posibilitatea luării acestei măsuri faţă de învinuit, ci numai faţă de inculpat, calitate care se dobândeşte numai după punerea în mişcare a acţiunii penale. În acest sens, dispoziţiile art.223 alin.1 Cod.proc.pen. prevăd că „Măsura arestării preventive  poate fi luată…numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă  că inculpatul a săvârşit o infracţiune…

Trecând peste aceste aspecte care vizează legalitatea propunerii de arestare preventivă, pe fondul acesteia, pentru ca judecătorul de drepturi şi libertăţi să se pronunţe asupra propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, este necesar să cerceteze dacă la momentul procesual la care s-a făcut această propunere sunt incidente dispoziţiile art.202 alin.1 şi 3 şi art.223 Cod.proc.pen.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 223, art. 202 alin. 1 şi alin. 3 C. proc. pen., că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului MAC

Potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen.,  „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Din interpretarea dispoziţiilor art.223 Cod.proc.pen. rezultă că o primă condiţie esenţială pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului este să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune; suspiciunea rezonabilă trebuie raportată la sensul oferit de jurisprudenţa Curţii Europene referitor la existenţa unor date, informaţii care să convingă un observator obiectiv şi imparţial  că este posibil ca o persoană  să fi săvârşit o infracţiune; tot astfel, instanţa europeană a reţinut că nu este suficient ca suspiciunea rezonabilă să se bazeze pe buna credinţă a autorităţilor, cărora le revine obligaţia să determine dacă, într-un caz dat, arestarea preventivă este justificată.

În cauză s-a susţinut în motivarea propunerii de arestare preventivă că din probele administrate până în prezent rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat.

Astfel, o primă infracţiune ce se reţine că ar fi fost săvârşită de inculpatul MAC  este cea de luare de mită, prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 în ref. la art.289 Cod penal.

Potrivit acestor dispoziţii legale constituie infracţiunea de luare de mită fapta  funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

La infracţiunea de luare de mită, elementul material se realizează printr-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului ori de acceptare a promisiunii unor astfel de foloase.

Actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, urgentare ori întârziere a îndeplinirii acestuia se pretinde, se primeşte, se acceptă sau nu se respinge, promisiunea unor foloase, trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public, adică să fie un act privitor  la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri.

Condiţia prezintă o importanta hotărâtoare pentru existenţa infracţiunii, deoarece dacă actul în vederea căruia funcţionarul a comis acţiunea – inacţiunea incriminată nu intră în competenţa sa, nu se poate vorbi despre luare de mită.

Astfel, dacă funcţionarul public pretinde ori primeşte bani sau alte foloase (ori acceptă promisiunea) în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act care nu intră în îndatoririle sale de serviciu, fapta nu constituie luare de mită, ci eventual o altă infracţiune (trafic de influenţă, înşelăciune, etc.)

În sensul celor de mai sus, în opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi, faţă de probele existente, nu se poate reţine în sarcina inculpatului MAC presupunerea rezonabilă privind comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. de art.289 Cod penal., întrucât considerăm că sub aspectul laturii obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Se susţine în cuprinsul propunerii de arestare preventivă că inculpatul MAC l-a întrebat pe denunţătorul CV dacă este de acord să contribuie cu o sumă de bani pentru ca poliţiştii locali CAA şi BM să-şi retragă declaraţiile date în calitate de martori în dosarul penal pe care acesta îl avea pe rolul Judecătoriei Constanţa.

Deşi iniţial se susţine că inculpatul l-a întrebat pe denunţător dacă este de acord să dea o sumă de bani, ulterior se reţine că inculpatul MAC i-a pretins acestuia suma de 3000 de lei, echivalentul a 700 de euro, pentru a-i da celor doi poliţişti locali.

Cu toate acestea nu rezultă din probele administrate că inculpatul MAC a pretins suma de 700 euro în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act care intră în îndatoririle sale de serviciu, ci pentru a fi dată poliţiştilor locali CAA şi BM, pentru ca aceştia la rândul lor să revină asupra declaraţiilor date în calitate de martori.

Totodată, inculpatul CAA nu a primit suma de 600 de euro pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act care intră în îndatoririle sale de serviciu, ci cu scopul de a reveni asupra declaraţiei dată în calitate de martor în dosarul penal pe care denunţătorul CV îl avea pe rolul Judecătoriei Constanţa.

Declaraţiile date în calitate de martori de către poliţiştii locali CAA şi BM nu intră în atribuţiile de serviciu ale acestora. Calitatea de martori îi obligă pe aceştia să declare tot ceea ce ştiu în legătură cu faptele şi împrejurările esenţiale cu privire la care sunt întrebaţi, obligaţie care nu intră în atribuţiile de serviciu ale acestora.

Împrejurarea că nu se urmărea îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act ce intra în atribuţiile de serviciu ale inculpatului MAC rezultă atât din declaraţiile acestuia şi declaraţiile inculpatului CAA, cât şi din declaraţiile denunţătorului, din procesele verbale în care s-au consemnat înregistrările discuţiilor dintre aceştia.

În ceea ce priveşte susţinerea că inculpatul MAC ar fi primit de la denunţătorul CV un Iphone 6, pe motiv că ar fi intermediat discuţiile dintre acesta din urmă şi inculpatul CAA, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că până la acest moment nu s-a dovedit cu certitudine această susţinere.

Dacă referitor la suma de 600 euro din transcrierea înregistrărilor ambientale rezultă scopul pentru care a fost înmânată inculpatului CAA, respectiv acela de a reveni asupra declaraţiei date în calitate de martor, cu privire la telefonul mobil Iphone 6 nu rezultă acest lucru, motiv pentru care se impune a fi verificate şi susţinerile inculpatului MAC.

O altă infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului MAC şi pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă este cea prevăzută de art.297 Cod penal, respectiv abuzul în serviciu.

Se constată că în cuprinsul propunerii de arestare preventivă nu se arată de către procuror în ce constă infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de către inculpatul MAC.

Dispoziţiile art.297 alin.1 Cod penal prevăd că infracţiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Termenul de act folosit de legiuitor are înţelesul de operaţiune  care trebuie efectuată de funcţionarul public sau persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită.

Prin urmare, prin neîndeplinirea unui act se înţelege omisiunea făptuitorului de a efectua operaţia  pe care era ţinut să o efectueze, iar prin îndeplinirea în mod defectuos a unui act se înţelege  efectuarea unei operaţii altfel decât trebuia efectuată.

În raport de cele expuse din motivarea propunerii de arestare preventivă nu rezultă care este actul pe care inculpatul MAC nu l-a îndeplinit sau l-a îndeplinit în mod defectuos.

Am putea deduce că procurorul pentru reţinerea acestei infracţiuni a avut în vedere precizarea pe care denunţătorul CV a făcut-o în cuprinsul denunţului, respectiv că a fost căutat acasă de către inculpatul MAC, precum şi declaraţia martorului CF care în declaraţia dată a arătat că MAC i-a solicitat să se deplaseze la domiciliul numitului CV pentru a-l conduce la sediul postului de poliţie, fără să-i precizeze motivul, considerând însă că are legătură cu atribuţiile sale de serviciu.

Totodată, reţinând această infracţiune în sarcina inculpatului nu s-a arătat în ce constă vătămarea drepturilor sau intereselor denunţătorului CV, care prin denunţul formulat nu a înţeles să reclame producerea vreunei vătămări.

Pe de altă parte, deşi inculpatul MAC a arătat în declaraţia sa motivul pentru care l-a chemat la sediul poliţiei pe CV, respectiv acela că l-a folosit pe acesta ca sursă ocazională de informaţii, această susţinere nu a fost verificată şi nici denunţătorul CV nu a fost întrebat dacă a furnizat sau nu astfel de informaţii

O altă infracţiune reţinută în sarcina inculpatului MAC şi pentru care s-a formulat prezenta propunere de arestare preventivă este cea de şantaj, prev. de art.207 alin.3 Cod penal.

În opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi nu sunt întrunite elementele constitutive nici pentru această infracţiune.

Astfel, infracţiunea de şantaj prevăzută de art.207 alin.3 Cod penal constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi, în mod injust, un folos patrimonial pentru sine sau pentru altul.

Elementul material al laurii obiective constă în acţiunea de constrângere a unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. Această faptă se poate săvârşi prin exercitarea oricăror acte de violenţă fizică împotriva unei persoane şi prin ameninţare, respectiv în săvârşirea de acte  care sunt de natură a inspira victimei temerea unui pericol pentru viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea sau avutul său ori al unei alte persoane de care este legată afectiv.

Nici în cazul aceste infracţiuni nu se arată în cuprinsul propunerii de arestare preventivă care au fost actele de constrângere săvârşite de către inculpatul MAC şi în ce au constat aceste acte, dacă au fost de violenţă sau de ameninţare, dacă numitului CV i s-a cauzat o stare de temere şi pentru ce anume.

În raport de cele expuse, considerăm că, cel puţin până la acest moment, dosarul de urmărire penală nu conţine probe, din care să rezulte indicii  temeinice, convingătoare privind comiterea infracţiunilor de luare de mită, abuz în serviciu şi şantaj, prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 în referire la art.289  Cod penal, art.297 Cod penal şi art.207 alin.3 Cod penal.

În aceste condiţii considerăm că nu se mai impune a fi analizate dispoziţiile art.223 alin.2 Cod.proc.pen.

Faţă de probele administrate până la acest moment judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că inculpatul  MAC, prin maniera în care a înţeles să procedeze, fiind practic un intermediar între inculpatul CAA  şi denunţătorul CV, asigurându-l pe acesta din urmă că problema sa se va rezolva,  a săvârşit o faptă incriminată de legea penală, în opinia noastră infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, însă corecta încadrare juridică urmează a fi stabilită în urma completării materialului probator administrat în cauză.

În acest sens, considerăm că faţă de inculpatul MAC se justifică luarea unei măsuri preventive, cum este cea a controlului judiciar, măsură care este în concordanţă cu activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, dar şi necesară în acelaşi timp pentru a se asigura în continuare buna desfăşurare a procesului penal.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.227 alin.1 Cod.proc.pen., se va respinge, ca nefondată, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul MAC.si s-a dispus dispune faţă de inculpatul MAC luarea măsurii preventive a controlului judiciar, măsură care urmează a fi verificată sub aspectul legalităţii şi temeinicie anterior datei de 06.09.2015.cu impunerea obligatiilor prev de art.215 alin.1 şi 2 Cod.proc.pen.

Domenii speta

Spete similare