Litigii profesionişti. Ordonanţă de plată. Cesiune de creanţă.

Sentinţă civilă 23 din 26.01.2016


Cuprins pe materii: Litigii profesionişti. Ordonanţă de plată. Cesiune de creanţă.

art. 1270 C.civ.,  art.1013 și urm. C.p.c.

art. 151 al.4 C.p.c.

  art. 1315-1320 și art. 1566 și următoarele C.civ.

În cauză creditoarea a realizat procedura somației, dar această nu a fost prin scrisoare recomandată cu conținut declarat. Cu toate acestea somația a fost primită de debitoare și chiar a răspuns acestei somații. Astfel, nu se poate susține că plata constă în livrarea de bandă prevopsită, căci o astfel de obligație exista doar până la sfârșitul anului 2013, după acest moment obligația de a livra se transformă într-o obligație de plată a contravalorii sumei datorate.

Instanţa de control a stabilit că, contrar celor invocate în cererea în anulare, instanţa reţine că dovada respectării art.1015 C.proc.civ. a fost făcută de creditoare, care a ataşat cererii de chemare în judecată atât somaţia, cât şi dovada comunicării legale. Nici criticile referitoare la existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile nu sunt întemeiate. Este corectă doar în parte susţinerea debitoarei că potrivit art.3 teza a II-a din contractul de cesiune plata creanţei urma a se face integral prin compensare cu bandă prevopsită.

Secţia II civilă, sent. civ. nr.23 din 26.01.2016

 

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, creditoarea R T (INT) LP a chemat în judecată pe debitoarea SC. P S SRL, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 374.207,52 USD, reprezentând diferență neachitată din contravaloarea contractului de cesiune de creanță nr.36/2013 și obligarea debitoarei la plata dobânzii legale aferente debitului principal. 

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 23 din 26.01.2016 a Tribunalului Galaţi, au fost respinse excepțiile inadmisibilității cererii în baza art. 1014 și 1015 N.C.p.civ. și excepția nulității cererii în baza art. 151 al.4 N.C.p.civ, ca nefondate şi a fost admisă cererea având ca obiect „pretenţii” pe calea ordonanţei de plată formulată de creditoarea R. T. în contradictoriu cu debitoarea SC. P. S. SRL şi în consecinţă a obligat debitoarea, în termen de 30zile de la comunicare, la plata către creditoare a sumei de 374.207,52USD reprezentând contravaloarea diferența dintre suma debit inițial și suma plătită prin livrare de bandă prevopsită şi la plata către creditoare a dobânzii legale calculată la suma debit de 374.207,52USD, începând cu data de 01.01.2014 şi până la data plăţii debitului principal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat cu privire la excepția inadmisibilității că, în cauză creditoarea a realizat procedura somației, dar această nu a fost prin scrisoare recomandată cu conținut declarat. Cu toate acestea somația a fost primită de debitoare și chiar a răspuns acestei somații. Astfel, debitoarea nu a fost luată prin surprindere de demararea prezentei proceduri, ceea ce înseamnă că scopul somației a fost atins.

Cu privire la excepția inadmisibilității, instanţa a reţinut că, plata creanței cesionate de debitoare de la creditoare reprezenta o sumă de bani, 499.599USD, creanță pe care debitoarea se angaja să o achite prin plata cu produse –respectiv bandă prevopsită. Potrivit art. 3 din contractul de cesiune creanță, plata cu bandă prevopsită se făcea în anul 2013. Dacă această plată nu se plătea în decursul anului 2013, potrivit art. 8 din contractul de cesiune, cedentul (creditoarea) avea dreptul să urmărească cesionarul (debitoarea) pentru obținerea contravalorii creanței. Astfel, nu se poate susține că plata constă în livrarea de bandă prevopsită, căci o astfel de obligație exista doar până la sfârșitul anului 2013, excepţia fiind respinsă.

Cu privire la excepția nulității invocată în baza art. 151 al.4 C.p.c. tribunalul a reţinut că, dovada de reprezentant al creditoarei pentru avocat I. U. este suficientă împuternicirea avocațială. În concluzie instanța a respins și această excepție ca nefondată.

Cu privire la fond instanţa a constatat că, creanţa solicitată îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 1013 C.p.c. pentru a se admite cererea creditoarei cu privire la debitul principal.

Suma debit nefiind achitată la scadenţă, potrivit art. 1 al.3 din OG 13/2011, debitoarea este ţinută a plăti creditoarei o dobândă penalizatoare. Având în vedere că reclamanta este o persoană juridică străină, în relaţiile juridice contractuale cu element de extraneitate se aplică debitului o dobândă legală în cuantumul prevăzut de art. 4 din OG 13/2011.

Împotriva acestei soluţii a formulat acţiune în anularea a sentinţei civile nr.32/26.01.2016 a Tribunalului Galaţi, prin care a fost obligată la plata sumei de 374.207,52 USD debitoarea.

Instanţa de control a constatat că, contrar celor invocate în cererea în anulare, s-a reţinut că dovada respectării art.1015 C.proc.civ. a fost făcută de creditoare, care a ataşat cererii de chemare în judecată atât somaţia, cât şi dovada comunicării legale.

Nici criticile referitoare la existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile nu sunt întemeiate. Este corectă doar în parte susţinerea debitoarei că potrivit art.3 teza a II-a din contractul de cesiune plata creanţei urma a se face integral prin compensare cu bandă prevopsită. Textul integral al articolului este în sensul că această modalitate de plată este valabilă doar pentru anul 2013. Clauzele unui contract trebuie interpretate sistematic, unele prin altele, conform dispoziţiilor art.1267 C.civ. de asemenea, potrivit art.1268 al.3 C.civ., ele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. Prin urmare, nu se poate face abstracţie de art.8 din contract, invocat de creditoare, potrivit căruia în cazul neîndeplinirii obligaţiei cedentului de a transmite banda prevopsită în cursul 2013 dă dreptul cesionarului să îl urmărească pentru obţinerea contravalorii creanţei sau să opteze pentru rezilierea contractului.

De asemenea, condiţia de la art.151 al.2 C.proc.civ., referitoare la dovada calităţii de reprezentant a avocatului este îndeplinită, art.151 al.4 C.proc.civ. reprezintă regula doar în ipoteza în care reprezentantul legal al persoanei juridice formulează şi semnează cererea de chemare în judecată în această calitate, fără a beneficia de serviciile unui consilier juridic sau apărător ales.

Cu privire la fond s-a arătat că, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă în sensul textului de lege, pentru motivele învederate şi de judecătorul fondului. Cererea în anulare nu reprezintă decât o reluare a apărărilor expuse în întâmpinare, fără a se critica în concret de ce a greşit instanţa de fond când a apreciat că suntem în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Proba cu înscrisuri administrată în  cauză demonstrează contrariul.