Contracte de muncă

 - Litigiul prin care se solicită plata drepturilor salariale izvorâte dintr-un contract individual de muncă este un conflict de muncă.

 În promovarea  prezentei acţiuni, reclamanta a invocat înscrisul intitulat  „angajament de plată” încheiat la data de 31.07.2014 în baza căruia solicită emiterea ordonanţei de plată invocând dispoziţiile art.1013-1019 Cod proc. civ, precum şi dispoziţiile art.1609 Cod civil referitoare la novaţie, ca modalitate de transformare a obligaţiei.

Litigiul de faţă fiind un conflict de muncă, Tribunalul constată că  dispoziţiile art.1019 Cod proc. civ privind procedura ordonanţei de plată nu sunt aplicabile în speţă.

În acest sens se reține că art.1014 Cod proc. civ reglementează domeniul de aplicare a procedurii ordonanţei de plată făcând referire la obligațiile de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece drepturile băneşti solicitate derivă dintr-un contract de muncă -

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 18.02.2016

Prin cererea înregistrată la data de 08.12.2015 pe rolul Judecătoriei Orşova sub nr. 2985/274/2015 reclamanta UN a solicitat emiterea ordonanţei de plată şi obligarea  debitorului-pârât TI la plata sumei de 10.000 lei, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că prin angajamentul de plată încheiat la data de 31.07.2014, pârâtul-debitor, în calitate de persoană fizică, s-a angajat să-i achite, personal, suma de 10.000 lei reprezentând o datorie salarială pentru serviciul pe care i l-a prestat în firma proprie SC TE SRL, astfel : 1.000 lei până la data de 31.08.2014, 3.000 lei  până la data de 31.12.2014, 1.000 lei până la data de 31.01.2015, iar restul de 5.000 lei până la data de 30.06.2015.

Reclamanta a precizat că  pârâtul  nu şi-a îndeplinit  obligaţiile, deşi au trecut peste 5 luni de la ultima scadenţă, situaţie în care, în baza art.1014 Cod proc. civ. a procedat la somarea acestuia, în vederea efectuării plăţii.

S-a mai arătat că somaţia i-a fost comunicată poştal, prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire la data de 09.11.2015, debitorul primind-o si semnând personal la data de 11.11.2015.

Reclamanta a precizat că termenul de 15 zile de la comunicarea somaţiei, termen prevăzut de art.1014 alin.1 Cod proc. civ., a expirat la data de 27.11.2015, însă pârâtul a refuzat nejustificat să facă plata, astfel că a formulat prezenta cerere pentru emiterea ordonanţei de plată.

S-a susţinut că creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, cel mai târziu începând cu data de 01.07.2015, fiind îndeplinite cerinţele legale şi cumulative stipulate de art.1013 alin. l Cod proc. civ. având un cuantum total de 10.000 lei, fiind constatată şi recunoscută de intimatul-debitor prin angajamentul amintit.

În drept, cererea a fost  întemeiată  pe dispoziţiile art. 1013-1019 Cod proc. civ.

Pârâtul TI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că angajamentul din data de 31.07.2014 a fost luat în calitate de administrator al societăţii şi reprezintă o recunoaştere a drepturilor salariale ale reclamantei faţă de SC TE SRL. Prin  acest angajament nu a înţeles să stingă datoria societăţii şi nici nu a urmărit naşterea unei obligaţii noi în sarcina sa, pârâtul precizând că pentru obţinerea unei hotărâri  judecătoreşti de constatare  a dreptului  de creanţă  faţă de societate, creditoarea societăţii putea introduce acţiune la Tribunalul Mehedinţi.

Prin întâmpinare s-a mai arătat  că înscrisul întocmit este echivoc, în cuprinsul acestuia se recunosc drepturile salariale ale unui angajat de către administratorul societăţii şi chiar dacă  ar presupune o transmitere a obligaţiei sau o transformare a acesteia, nu prezumă în mod evident şi clar voinţa părţilor.

Prin sentinţa nr.13/14.01.2016 pronunţată de Judecătoria Orşova a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoare Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinându-se că pretențiile reclamantei constau în restituirea sumei datorate care decurge din raporturile juridice de muncă  existente între cele două părţi, apreciindu-se că sunt incidente dispoziţiile art. 266 şi următoarele Codul muncii, litigiul fiind un conflict de muncă conform art.269 alin.1,2 Codul muncii.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr.467/101/2016.

Faţă de întâmpinarea depusă de pârât, reclamanta, prin avocat, a formulat răspuns la întâmpinare arătând că prin angajamentul de plată încheiat la data 31.07.2014 cu pârâtul TI a avut  loc o novaţie a obligaţiei în temeiul art.1609 alin.2 Cod civil, pârâtul debitor, în calitate de persoană fizică, angajându-se să achite personal suma de 10.000 lei reprezentând  o datorie salarială pentru serviciul pe care l-a prestat către SC TE SRL.

Reclamanta a susținut că nu trebuie confundată persoana fizică şi patrimoniul acesteia cu persoana juridică, angajamentul de plată fiind semnat de către pârâtul debitor în calitate de persoană fizică, lipsind ştampila firmei, apreciind că în speţă este competentă  judecătoria. De asemenea, a mai arătat că din contractul de muncă rezultă că debitorul TI este unicul asociat şi reprezentantul acesteia.

Analizând acţiunea în raport de  actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Reclamanta UN a  fost angajata SC TE SRL începând cu data de 01.07.2009 şi a desfăşurat activitate ca economist, fiindu-i încheiat contract  individual  de muncă  pe durată nedeterminată,  înregistrat sub nr.135950/07.07.2009.

Conform acestui contract societatea angajatoarea era reprezentată legal prin TI în  calitate de asociat unic.

La data de 31.07.2014 între TI, administrator la SC TE SRL şi UN, fostă salariată a societăţii, s-a încheiat înscrisul intitulat „angajament de plată” prin care TI lua  cunoştinţă de prejudiciul în sumă de 10.000 lei adus fostei salariate, sumă provenită din neplata salariului. Conform acestui înscris, TI îşi lua angajamentul de a plăti suma de 10.000 lei astfel : 1.000 lei până la data de 31.08.2014, 3.000 lei până la data de 31.12.2014, 1.000 lei până la data de 31.01.2015, 5.000 lei până la data de 30.06.2015, prevăzându-se că în cazul neîndeplinirii angajamentului la termenele stabilite TI consimţea ca fosta salariată să procedeze la executarea silită în conformitate cu dispoziţiile legale, adică prin acţionare în instanţă.

Prin cererea de faţă, reclamanta solicită emiterea ordonanţei de plată şi obligarea pârâtului TI la plata sumei datorate de 10.000 lei.

Analizând solicitarea reclamantei, Tribunalul reţine că litigiul de faţă are ca obiect plata drepturilor salariale izvorâte din contractul individual de muncă încheiat între reclamantă şi SC TE SRL.

Potrivit art. 266 Codul muncii „Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

De asemenea, în art. 267 Codul muncii sunt arătate părțile în conflictul de muncă prevăzându-se că acestea sunt : a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod; c) sindicatele şi patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.

În raport de aceste dispoziţii legale Tribunalul constată că prin cererea de faţă reclamanta a chemat în judecată pe debitorul-pârât TI pentru plata sumei de 10.000 lei reprezentând datorie salarială, invocând înscrisul intitulat „angajament de plată”.

Aşa cum s-a arătat art.267 Codul muncii arată persoanele fizice/juridice care pot fi părţi într-un conflict de muncă şi în raport de aceste dispoziţii legale, se constată că TI, chemat în judecată ca debitor pentru plata drepturilor salariale datorate reclamantei pentru activitatea  prestată în baza contractului  individual  de muncă, nu poate fi parte pârâtă în acest conflict.

Este adevărat că contractul  individual  de muncă  nr.135950/07.07.2009 s-a încheiat între reclamantă şi persoana juridică angajatoare SC TE SRL reprezentată legal prin TI în calitate de asociat unic, însă prin cererea de faţă este chemat în judecată TI ca debitor pârât persoană fizică.

Având în vedere că litigiul de faţă este un conflict de muncă referitor la plata drepturilor salariale datorate reclamantei de către societatea angajatoare, se apreciază că pârâtul TI, în nume propriu, nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu.

Se mai reţine că reclamanta, în promovarea  prezentei cereri, a invocat înscrisul intitulat  „angajament de plată” încheiat la data de 31.07.2014.

În baza acestui „angajament de plată” reclamanta a formulat prezenta cerere pentru emiterea ordonanţei de plată invocând disp. art.1013-1019 Cod proc. civ, precum şi disp. art.1609 Cod civil referitoare la novaţie, ca modalitate de transformare a obligaţiei.

Faţă de faptul că litigiul de faţă este un conflict de muncă, Tribunalul constată că  dispoziţiile art.1019 Cod proc. civ privind procedura ordonanţei de plată nu sunt aplicabile în speţă.

În acest sens se reține că art.1014 Cod proc. civ reglementează domeniul de aplicare a procedurii ordonanţei de plată făcând referire la obligațiile de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece drepturile băneşti solicitate derivă dintr-un contract de muncă.

Faptul că prin înscrisul intitulat „angajament de plată” s-a menţionat că în cazul neîndeplinirii acestuia TI consimte ca „doamna UN să procedeze la executarea silită… în conformitate cu dispoziţiile legale, adică prin acţionare în instanţă”, nu conduce la concluzia că erau îndeplinite condiţiile art.1014 alin.1(anterior art.1013 alin.1) Cod proc. civ., referitoare la  ordonanţa de plată.

Pentru recuperarea drepturilor salariale, reclamanta avea posibilitatea să introducă o acţiune la Tribunalul Mehedinţi, pârât fiind fostul angajator (apărare formulată şi prin întâmpinarea depusă de pârât în dosarul nr.2985/274/2015 - fila 17), rezultând că acesta este mijlocul procedural pentru recuperarea drepturilor salariale neachitate.

Deşi drepturile băneşti solicitate erau datorate în baza unui contract individual de muncă, reclamanta a înţeles să procedeze la recuperarea lor pe calea procedurii privind ordonanţa de plată, aşa cum rezultă din acţiunea iniţială întemeiată în drept pe disp. art.1013-1019 Cod pr. civ, poziţie menţinută şi în faţa tribunalului unde a fost reprezentantă de avocat.

Procesul civil este reglementat de mai multe principii fundamentale enunţate în Cap. II din Titlul preliminar, la art.9 alin.1, 2 prevăzându-se că „Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat ….Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor”.

În cauză, reclamanta a beneficiat de apărare calificată şi a promovat prezenta cerere de recuperare a drepturilor salariale prin emiterea unei ordonanţe de plată, modalitate neaplicabilă în materia conflictelor de muncă.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, urmează ca acţiunea să fie respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 2608/12.05.2016  pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare