Pensii

Nereducerea vârstei standard de pensionare urmare a nevalorificării unei perioade ca fiind lucrată în condiţii deosebite de muncă – neîndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă.

Casa Judeţeană de Pensii nu a reţinut şi valorificat perioada 01.01.2003-10.10.2007, ca fiind stagiu în condiţii deosebite de muncă, întrucât cât nu s-a făcut dovada existenţei unui alt aviz de încadrare a locului de muncă al contestatoarei în condiţii deosebite de muncă cu excepţia avizului nr.6/16.02.2002, ori a existenţei unui alt act care să ateste că locul de muncă al contestatoarei este încadrat în condiţii deosebite de muncă sau prin care angajatorul să fi fost obligat să acorde contestatoarei condiţii deosebite de muncă. De asemenea, în declaraţiile nominale transmise de către unitatea angajatoare Casei Judeţene de Pensii, perioada 01.01.2003-10.10.2007 a fost valorificată ca fiind desfăşurată în condiţii normale de muncă.

 Menţiunile din adeverinţa eliberată de angajator nu sunt apte să atragă valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 ca fiind desfăşurată în condiţii deosebite de muncă în ceea ce o priveşte pe contestatoare atât timp cât adeverinţa nu poartă nici număr de înregistrare şi nici data când a fost emisă, iar ca temei juridic al încadrării în condiţii deosebite a fost precizat tot avizul nr.6/16.02.2002, valabil până la data de 31.12.2002 şi Legea nr.91/2000.

Adeverinţa are doar rolul de a atesta un fapt consumat anterior emiterii ei, respectiv obţinerea beneficiului încadrării în condiţii deosebite de muncă de către contestatoare până la data emiterii adeverinţei, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, întrucât nu există înscrisuri din care să rezulte că pe perioada sus menţionată contestatoarea a beneficiat de astfel de condiţii deosebite de muncă.

Referitor la competenţa instituţiilor implicate în stabilirea drepturilor de pensie de a efectua verificări asupra documentelor ce le sunt prezentate pentru valorificarea stagiilor realizate în grupa superioară de muncă, este adevărat că legea nu le atribuie acestora prerogativa de a cenzura şi încadrarea în grupă dispusă de angajator, acesta fiind cel care decide acordarea beneficiului grupei superioare de muncă în raport de condiţiile concrete în care salariatul a prestat activitate, însă instituţiile implicate în stabilirea drepturilor de pensie au şi ele rolul de a verifica dacă înscrierile efectuate în carnetul de muncă şi/sau adeverinţele de grupă sunt susţinute de documente verificabile.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 01.03.2016

La data de 08.12.2015 s-a înregistrat la această instanţă contestaţia formulată de contestatoarea BI împotriva hotărârii nr. 13124/02.11.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii şi a deciziei nr. 15092/12.09.2014 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea hotărârii şi a deciziei susmenţionate, recunoaşterea ca perioadă lucrată în condiţii deosebite a perioadei 01.01.2003-10.10.2007, să se constate că beneficiază de reducerea de vârstă standard cu 6 ani, ci nu cu 5 ani şi să i se acorde drepturile de pensie începând cu luna octombrie 2014.

În motivarea acţiunii, a arătat că prin decizia nr. 15092/12.09.2014 i-a fost respinsă cererea de pensionare începând cu luna octombrie 2014, deşi a dovedit cu înscrisuri că a lucrat în grupa a II-a de muncă o perioadă de 21 ani 2 luni şi 17 zile (anterior lunii aprilie 2001), iar în condiţii deosebite o perioadă de 6 ani şi 5 luni, astfel că în luna octombrie 2014 îndeplinea condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă.

 A mai arătat că din adeverinţa emisă de SC C SA rezultă că în perioada  15.10.1997-31.12.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă, iar în perioadele 01.04.2001-31.12.2002 şi 01.01.2003-10.10.2007 a lucrat în condiţii deosebite de muncă, totalizând astfel o perioadă de 27 ani şi 7 luni ceea ce îi conferă o reducere de vârstă potrivit tabelului 1 din Legea nr. 263/2010 de 6 ani, în luna octombrie 2014 îndeplinind vârsta legală redusă pentru pensionare.

Totodată, a arătat că din buletinul de calcul anexat deciziei de respingere a cererii de pensionare reiese că intimata Casa Judeţeană de Pensii M i-a recunoscut doar 22 ani şi 10 luni în grupa a II-a de muncă şi condiţii deosebite, nerecunoscându-i ca perioadă lucrată în condiţii deosebite de muncă perioada 01.01.2003-10.10.2007 şi prin urmare, reducerea ar fi de doar 5 ani din vârsta standard de 61 ani şi 5 luni în loc de 6 ani, astfel că are dreptul să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă începând cu luna octombrie 2014.

De asemenea, a arătat că în urma demersurilor făcute la casa de pensii, i s-a adus la cunoştinţă că pentru perioada 01.03.2003-10.10.2007 lipsesc avizele ITM prevăzute de art. 3 din HG nr.261/2001, aceste avize existând doar până la 31.12.2002, însă consideră că adeverinţa de grupă nu poate fi cenzurată de Casa de Pensii M nici sub aspectul temeiniciei şi nici sub aspectul legalităţii, instituţia neavând acest atribut.

Contestatoarea a mai susţinut că în baza unor sentinţe judecătoreşti, colege ale sale, care au avut aceeaşi funcţie de repasatoare, s-au pensionat pentru limită de vârstă cu valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 ca perioadă lucrată în condiţii deosebite de muncă, astfel că solicită să fie respectat principiul egalităţii reglementat de dispoziţiile art. 2 lit. d din Legea nr. 263/2010 prin care se asigură tuturor participanţilor, contribuabililor şi pensionarilor un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte drepturile prevăzute de lege.

În dovedirea susţinerilor din acţiune contestatoarea a depus la dosar hotărârea nr. 13124/02.11.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii, adeverinţa emisă de SC C SA, cartea de identitate şi extras din carnetul de muncă, decizia nr. 160723/ 23.01.2013 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M privind pe numita GG, adeverinţele nr. 749/18.08.2009 şi 33/19.01.2009 emise de SC C SA, carnetele de muncă aparţinând numitelor PG şi PCA, decizia nr. 151047/19.11.2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii nr. 13124/2015 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii, precum şi a deciziei nr. 15092/12.09.2014 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M.

A arătat că dacă pentru perioada 01.01.2003-10.10.2007 contestatoarea ar fi dovedit respectarea condiţiilor legale privind valorificarea condiţiilor deosebite, aceasta ar fi totalizat peste 27 de ani de grupa a II-a de muncă, respectiv condiţii deosebite, iar reducerea ar fi fost de 6 ani, ci nu de 5 ani, astfel că s-ar fi putut pensiona în octombrie 2014.

Deşi, pentru perioada 01.03.2003-10.10.2007 există adeverinţă de grupă, lipsesc avizele ITM prevăzute de art. 3 din HG. nr. 261/2001, pentru perioada respectivă.

 Pe de altă parte, angajatorul nu a respectat  prevederile art. 29 din Legea nr. 263/2010 în sensul că pentru perioada susmenţionată în declaraţiile lunare nu apare avizul ITM-ului pentru grupa a II-a de muncă, acea perioadă fiind considerată perioadă lucrată în condiţii normale de muncă.

În ceea ce priveşte înscrisurile depuse de contestatoare referitoare la valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 pentru colegele sale, care au avut aceeaşi funcţie de repasatoare, a precizat că acestea au obţinut grupa de muncă în urma litigiilor cu angajatorul şi de aceea în cazul acestora au fost emise adeverinţe prin care angajatorul a fost obligat la recunoaşterea condiţiilor deosebite, reducerea de vârstă fiind în cazul lor de 6 ani.

În dovedirea susţinerilor intimata a depus la dosar adeverinţa nr.749/18.08.2009 eliberată de SC C SA.

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că întreaga apărare a intimatelor se rezumă la lipsa avizelor legale de la ITM pentru perioada 01.01.2003-10.10.2007, fără să facă nici o trimitere la adeverinţa emisă de SC CO SA prin care se confirmă faptul că în acea perioadă  a lucrat în condiţii deosebite.

La solicitarea instanţei Casa Judeţeană de Pensii M a depus la dosar adeverinţa nr. 3840/17.09.2014, adresa nr. 2663/10.10.2002 eliberată de ITM M, date privitoare la activitatea în muncă a reclamantei şi avizul ITM nr. 6/16.01.2002, iar reclamanta a depus la dosar în copie, decizia nr. 15092/12.09.2014.

Analizând contestaţia în raport de probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Prin decizia nr. 15092/12.09.2014 Casa Judeţeană de Pensii M a respins cererea formulată de contestatoarea BI privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat contestaţie la Comisa Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, iar prin hotărârea nr.13124/02.11.2015  i-a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată, reţinându-se că în mod corect s-a respins cererea contestatoarei privind înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, întrucât aceasta nu a îndeplinit condiţia prevăzută la art.53 alin.1 coroborat cu Anexa nr.5 din Legea nr.263/2010 privind vârsta standard de pensionare de 56 ani şi 5 luni.

Prin contestaţia dedusă judecăţii se contestă hotărârea nr. 13124/02.11.2015 a Comisiei Centrale de Contestaţii, susţinându-se de către contestatoare că în mod nelegal i-a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei nr.15092/12.09.2014 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M, întrucât în luna octombrie 2014 a îndeplinit condiţia de pensionare pentru limită de vârstă, aspect pe care l-a dovedit cu adeverinţa emisă de SC C SA, conform căreia în perioada 15.10.1997-31.12.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă, iar în perioadele 01.04.2001-31.12.2002 şi 01.01.2003-10.10.2007 a lucrat în condiţii deosebite de muncă, astfel că a totalizat o perioadă de 27 ani şi 7 luni care-i conferă o reducere de vârstă de 6 ani potrivit tabelului nr.1 din Legea nr.263/2010, ci nu de doar 5 ani, aşa cum a stabilit Casa de Pensii M care nu i-a recunoscut ca perioadă lucrată în condiţii deosebite perioada 01.01.2003-10.10.2007.

 Analizând motivele invocate de contestatoare, instanţa reţine că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

În cuprinsul deciziei nr.15092/12.09.2014 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M prin care s-a respins cererea de pensionare a contestatoarei pentru limită de vârstă s-a menţionat că vârsta acesteia la data solicitării pensiei era de 55 ani şi 2 luni, vârsta standard de pensionare era de 61 ani şi 5 luni, iar reducerea acestei vârste standard de pensionare datorită condiţiilor speciale deosebite şi/sau alte condiţii de muncă era de 5 ani.

Potrivit susţinerilor intimatei din întâmpinare contestatoarea putea să beneficieze de pensie din octombrie 2014, dacă pentru perioada 01.01.2003 - 10.10.2007 aceasta ar fi dovedit respectarea condiţiilor legale privind valorificarea condiţiilor deosebite, întrucât ar fi totalizat peste 27 de ani de grupa a II-a de muncă, respectiv condiţii deosebite, iar reducerea ar fi fost de 6 ani, ci nu de 5 ani.

În ceea ce priveşte valorificarea condiţiilor deosebite pentru perioada 01.01.2003-10.10.2007, instanța constată că în mod corect  această perioadă a fost valorificată drept stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă de către Casa Judeţeană de Pensii M.

În acest sens, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 „Sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. 1, 2, 3 din HG nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite „Angajatorul este obligat să depună la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedeşte încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă. Modificările intervenite referitoare la locurile de muncă în condiţii deosebite, lista cuprinzând activităţile şi categoriile profesionale vor fi comunicate caselor teritoriale de pensii de către angajator. Angajatorul este obligat să depună lunar la casele teritoriale de pensii lista cuprinzând persoanele care în luna anterioară şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă în condiţii deosebite”.

În raport de dispoziţiile legale susmenţionate se reţine că din adresa nr. 2663/ 10.10.2002 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă M şi înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii M sub nr. 20905/11.10.2002, reiese că Inspectoratul Teritorial de Muncă M a emis avizul nr. 6/16.01.2002 valabil până la data de 31.12.2002 privind pe angajatorul SC C SA O.

De asemenea, din adeverinţa nr. 3840/17.09.2014 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare şi a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru BI reiese că perioada ianuarie-2003-octombrie 2007 a fost valorificată ca perioadă lucrată în condiţii normale de muncă.

Prin urmare, se constată că la Casa Judeţeană de Pensii M a fost depus doar Avizul nr. 6/16.01.2002 al Inspectoratului Teritorial de Muncă M prin care se dovedeşte încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, aviz care a fost valabil până la data de 31.12.2002. De asemenea, în declaraţiile nominale transmise de către unitatea angajatoare Casei Judeţene de Pensii M, contestatoarea nu se regăseşte ca fiind încadrată în condiţii deosebite de muncă pe perioada 01.01.2003-10.10.2007, motiv pentru care această perioadă a fost valorificată ca fiind desfăşurată în condiţii normale de muncă, neexistând dovezi în sensul că avizul nr.6/16.02.2002 a fost prelungit şi ulterior datei de 31.12.2002.

Deşi, contestatoarea susţine că a făcut dovada faptului că a lucrat în condiţii deosebite de muncă pe perioada 01.01.2003 - 10.10.2007 invocând în acest sens adeverinţa emisă de SC C SA O, susţinerea acesteia este neîntemeiată, întrucât din cuprinsul adeverinţei (fila 11 dosar) reiese că la rubrica „temeiul legal, act normativ, anexa, art.”, este menţionat tot Avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă M nr.6/16.02.2002 ca temei legal al încadrării locului de muncă al contestatoarei în condiţii deosebite pe perioada 01.01.2003-10.10.2007, aviz care a fost valabil doar până la data de 31.12.2002.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei potrivit căreia Casa Judeţeană de Pensii M nu are atributul de a cenzura adeverinţa de grupă nici sub aspectul temeiniciei şi nici sub aspectul legalităţii, se reţine că referitor la competenţa instituţiilor implicate în stabilirea drepturilor de pensie de a efectua verificări asupra documentelor ce le sunt prezentate pentru valorificarea stagiilor realizate în grupa superioară de muncă, este adevărat că legea nu le atribuie acestora prerogativa de a cenzura şi încadrarea în grupă dispusă de angajator, acesta fiind cel care decide acordarea beneficiului grupei superioare de muncă în raport de condiţiile concrete în care salariatul a prestat activitate, însă instituţiile implicate în stabilirea drepturilor de pensie au şi ele rolul de a verifica dacă înscrierile efectuate în carnetul de muncă şi/sau adeverinţele de grupă sunt susţinute de documente verificabile.

Or, în cauză, în adeverinţa emisă de SC C SA O care nu poartă nici număr de înregistrare şi nici data când a fost emisă, a fost precizat ca temei juridic al încadrării în condiţii deosebite de muncă Legea nr.91/2000 şi Avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă M nr.6/16.02.2002, valabil până la data de 31.12.2002, astfel că în mod corect Casa Judeţeană de Pensii M nu a reţinut şi valorificat perioada 01.01.2003-10.10.2007, ca fiind stagiu în condiţii deosebite de muncă, atât timp cât nu s-a făcut dovada existenţei unui alt aviz de încadrare a locului de muncă al contestatoarei în condiţii deosebite de muncă cu excepţia Avizului nr.6/16.02.2002, ori a existenţei unui alt act care să ateste că locul de muncă al contestatoarei este încadrat în condiţii deosebite de muncă sau prin care angajatorul să fi fost obligat să acorde contestatoarei condiţii deosebite de muncă.

Aşa fiind, se reţine că menţiunile din adeverinţa emisă de SC C SA O nu sunt apte să atragă valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 ca fiind desfăşurată în condiţii deosebite de muncă în ceea ce o priveşte pe contestatoarea BI. Adeverinţa are doar rolul de a atesta un fapt consumat anterior emiterii ei, respectiv obţinerea beneficiului încadrării în condiţii deosebite de muncă de către contestatoare până la data emiterii adeverinţei, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, întrucât nu există înscrisuri din care să rezulte că pe perioada sus menţionată contestatoarea a beneficiat de astfel de condiţii deosebite de muncă.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei potrivit căreia unele colege ale acesteia care au îndeplinit funcţia de repasatoare la aceeaşi unitate s-au pensionat pentru limită de vârstă cu valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 ca perioadă lucrată în condiţii deosebite de muncă, astfel că solicită a se respecta principiul egalităţii reglementat de dispoziţiile art. 2 lit. d din Legea nr. 263/2010, instanţa constată că în cazul colegelor contestatoarei, acestea au obţinut hotărâri judecătoreşti în urma litigiilor purtate cu angajatorul SC C SA O prin care s-a constatat că în perioada 01.01.2003-10.10.2007 au prestat muncă în condiţii deosebite.

Ulterior, le-au fost eliberate adeverinţe de către SC C SA O care poartă număr şi dată de înregistrare şi în care s-a menţionat ca temei legal al încadrării în condiţii deosebite de muncă pe perioada 01.01.2003-10.10.2007, sentinţa judecătorească prin care le-a fost admisă acţiunea şi prin care s-a constatat că au desfăşurat activitate în condiţii deosebite de muncă.

Prin urmare, contestatoarea nu se află în aceeaşi situaţie cu cea a colegelor sale, întrucât aceasta nu a făcut dovada că printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat că a lucrat în condiţii deosebite de muncă şi nici a faptului că adeverinţa pe care a depus-o la Casa Judeţeană de Pensii M cuprinde aceleaşi menţiuni cu cea eliberată colegelor sale.

Faţă de cele expuse, instanţa constată că în mod corect prin decizia nr. 15092/12.09.2014 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M, perioada 01.01.2003-10.10.2007 a fost valorificată drept stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă în ceea ce o priveşte pe contestatoare, situaţie în care nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art.53 alin.1 coroborat cu Anexa 5 din Legea nr.263/2010, cererea acesteia privind înscrierea la pensie pentru limită de vârstă i-a fost respinsă.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că hotărârea nr.13124/02.11.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice este temeinică şi legală, iar contestaţia formulată de contestatoare este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

 Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare