Pensie. Creştere punctaj grupă de muncă.

Pensie. Creştere punctaj grupă de muncă.

- OUG. nr. 100/2008: Art. I , II,

- Legea nr.218/27.10.2008:

- OUG. nr. 209/2008: art.II

  - OUG nr.114/2009: art.V

  - Legea nr.263/16.12.2010: art.169

Prin intrarea în vigoare a Legii nr.263/16.12.2010 s-a prevăzut că toate persoanele care au desfăşurat activitate în grupa I şi II de muncă şi au fost pensionate anterior datei de 01.04.2001 precum şi cele ale căror drepturi s-au deschis în perioada 01.04.2001-02.11.2008 beneficiază de creşterea punctajelor prin acordarea diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual rezultată şi cea acordată conform OUG nr. 100/2008, începând cu 01.01.2011  .

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale -  Decizia civilă nr. 110/16 ianuarie 2012.

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 4643/107/2011 reclamantul M.E. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C.J.P. ALBA, să se dispună: obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual rezultat în urma majorării cu 50% a punctajului realizat prin desfăşurarea activităţii în loc încadrat în grupa a I de muncă şi cel acordat conform OUG nr. 100/2008, începând cu data de 03.11.2008; obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual rezultat în urma majorării cu 25% a punctajului realizat prin desfăşurarea activităţii în loc încadrat în grupa a II a de muncă şi cel acordat conform OUG nr.100/2008, începând cu data de 03.11.2008;

În motivarea acţiunii sale reclamantul a arătat că este pensionar şi a desfăşurat activitate în locuri de muncă încadrate în grupa I şi  II-a de muncă.

Prin art. II din OUG nr. 100/2008 a beneficiat de un număr suplimentar de puncte, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I şi a II-a de muncă. Aceste drepturi au fost stabilite şi acordate reclamantului de către Casa Judeţeană de Pensii Alba.

Principalul scop al acestui act normativ este înlăturarea diverselor inechităţi apărute prin aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 pentru acele categorii de pensionari care până la data de 01.04.2001 au desfăşurat activităţi în fostele grupe I sau a II-a de muncă.

Ulterior prin Legea nr. 218/2008, ce a intrat în vigoare începând cu data de 03.11.2008, a fost completată Legea nr.19/2000, introducându-se după articolul 78 ind.1, un nou articol, articolul 78 ind.2, cu următorul cuprins:

„(1) Asiguraţii care au  desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum şi cei care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale sau deosebite, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în perioadele respective, după cum urmează: - cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiţii speciale, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată;- cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiţii deosebite, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3.”

O alta completare a Legii nr. 19/2000 a fost introducerea după articolul 165 a unui un nou articol, articolul 165 ind.1, cu următorul cuprins:

„Art. 165.1. - (1) Pensionarii sistemului public ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, precum şi cei care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale sau deosebite şi ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei în vigoare după această dată beneficiază de o creştere a punctajelor realizate în aceste perioade, după cum urmează:- cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiţii speciale, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată;- cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiţii deosebite, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată.”

Din punerea în aplicare a acestor texte legale s-a ajuns în practică la următoarele 3 situaţii:

1.Asiguratul care îndeplinea condiţiile de pensionare începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 218/2008 - 03.11.2008 - urma să beneficieze de creşterea punctajului realizat pentru perioada de timp în care a desfăşurat activitate în locuri de muncă încadrate în grupa I şi a II-a de muncă. De aceste majorări ale punctajelor anuale au beneficiat toţi asiguraţii ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 03.11.2008.

2. Pensionarii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite înainte de 01.04.2001, beneficiau de naşterea dreptului la creşterea punctajului de la data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 218/2008, adică 03.11.2008, însa plata se făcea după finalizarea procesului de recalculare. Conform art. II din Legea nr. 218/2008 – „Recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a prezentei legi se efectuează, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi se acordă beneficiarilor începând cu data de 1 ianuarie 2009.”

În condiţiile în care şi la acel moment legislaţia în domeniu pensiilor avea la baza principiul egalităţii de tratament între toţi beneficiarii sistemului de pensii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, este cât se poate de evident ca şi dreptul reclamanţilor - pensionari înainte de 01.04.2001 - de a beneficia de creşterea punctajului s-a născut la aceeaşi dată ca şi cel al persoanelor care îndeplineau condiţiile de pensionare începând cu data de 03.11.2008.

3. Pensionarii ale căror drepturi s-au deschis în perioada 01.04.2001 - 03.11.2008 nu au fost incluşi în categoria persoanelor beneficiare ale creşterii punctajelor anuale.

Ulterior Legea nr. 19/2000 a fost modificată prin OUG nr. 209/2008, publicată în Monitorul Oficial în data de 09.12.2008, reglementându-se situaţia juridică a persoanelor pensionate în perioada 01.04.2001 - 02.11.2008, stabilindu-se că de creşterea punctajelor anuale beneficiază şi această categorie de pensionari.

Prin acelaşi act normativ s-a prelungit până la data de 01.01.2010 acordarea drepturilor de pensie rezultate în urma aplicării Legii nr. 218/2008.

Prin OUG nr. 114/2009 termenul de plată a drepturilor de pensie a fost din nou prelungit până la data de 01.01.2011.

În prezent reclamantul nu beneficiază de drepturile recunoscute prin Legea nr. 218/2008 cu toate că acestea s-au născut începând cu data de 03.11.2008 şi ar trebui să-i fie acordate retroactiv.

Prin neaplicarea unitară a sistemului legislativ în ceea ce priveşte categoria persoanelor pensionate înainte de 03.11.2008, raportat la cele ale căror drepturi la pensie s-a născut după această dată apreciază că s-au încălcat principiile referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii - unicităţii, egalităţii, solidarităţii.

În drept se invocă: Legea nr.218/2008, art. 1 din Legea nr.263/2010.

Pârâta, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că solicitarea reclamantului de a beneficia de plata diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual şi cel acordat conform cu OUG nr. 100/2008 începând cu 03.11.2008 este netemeinică ţinând cont de faptul că, reclamantul fiind pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 218/2008, drepturile sale nu s-au născut începând cu 03.11.2008 aşa cum susţine, acestuia fiindu-i aplicate prevederile OUG nr. 100/2008 (acordare număr puncte suplimentare/an de spor) şi art. 169 din Legea nr. 263/2010 cu plata diferenţei începând cu 01.01.2011.

Prin sentinţa civilă nr. 4282/28.09.2011 pronunţată de Tribunalul Alba în cauză s-a respins acţiunea civilă  formulată în cauză.

Pentru a hotărî, astfel,  Tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamantului i s-a deschis dreptul la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr.122663/08.06.1994.

Aşa cum se ştie, persoanelor cărora li s-a deschis dreptul la pensie pentru limită de vârstă anterior datei de 01.04.2001, li s-a reevaluat dreptul de pensie şi li s-a recalculat cuantumul acesteia, în temeiul OUG nr. 4/2005, conform algoritmului de calcul prevăzut de secţiunea a şasea a Legii nr. 19/2000, ce determină punctajul mediu anual.

Potrivit art. I din OUG nr. 100/2008, reclamantul a beneficiat de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor şi respectiv de 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă.

Reclamantul, care a desfăşurat activitate în loc de muncă încadrat în grupa a I-a de muncă şi ale cărui drepturi de pensie au fost stabilite anterior datei de 01.04.2001, ar fi trebuit să beneficieze de recalcularea pensiei, prin utilizarea în algoritmul de calcul, a unui punctaj majorat cu 50%, pentru perioada în care a desfăşurat activitate în loc de muncă încadrat în grupa a I-a de muncă, conform art. 165(1)1 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 218/2008, iar drepturile de pensie astfel restabilite, trebuiau acordate reclamantului începând cu data de 01.01.2009, conform art. II din Legea nr. 218/2008.

Ulterior Legea nr. 19/2000 a fost modificată prin OUG nr. 209/2008, publicată în Monitorul Oficial în data de 09.12.2008, reglementându-se situaţia juridică a persoanelor pensionate în perioada 01.04.2001 - 02.11.2008, de creşterea punctajelor anuale beneficiind şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-2 noiembrie 2008 inclusiv, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 78^2 alin. (2)".

Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2010.

La data de 09.12.2008, însă, prin OUG nr. 209/2008 a fost modificat termenul de aplicare a dispoziţiilor art. 165(1)1 din Legea nr. 19/2000, din data de 01.01.2009 în data de 01.01.2010, pentru ca ulterior, prin art. II alin. 4 al OUG nr. 114/2009, acest termen să fie stabilit ca fiind luna ianuarie 2011.

Întrucât reclamantului i s-a deschis dreptul la pensie după 03.11.2008 acestuia i s-au acordat aceste drepturi conform Legii nr.218/2008 cu modificările ulterioare sub aspectul datei recalculării pensiei astfel că, s-a constatat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M. E., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii în întregime a acţiunii formulată de reclamant.

În expunerea de motive, reclamantul critică sentinţa atacată ca fiind nelegală sub următoarele aspecte:

Raportat la faptul că instanţa de fond a apreciat că nu există o discriminare între categoriile de persoane ce s-au pensionat anterior, respectiv ulterior datei de 3.11.2008, apreciază că s-a făcut greşita aplicare a normelor internaţionale referitoare la dreptul de proprietate şi cele referitoare la nediscriminare, care au prioritate potrivit art.20 din Constituţia României faţă de legile interne.

Prin neaplicarea unitară a sistemului legislativ în ceea ce priveşte categoria pensionarilor ce au desfăşurat activitate în grupa de muncă şi sunt pensionaţi de limită de vârstă anterior datei de 3.11.2008 s-au încălcat principiile referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii- unicităţii, egalităţii, solidarităţii precum şi cele europene referitoare la nediscriminare.

În jurisprudenţa sa CEDO s-a pronunţat în numeroase rânduri asupra conformităţii actelor autorităţilor din statele membre cu prevederile Convenţiei, în ceea ce priveşte domeniul drepturilor sociale. Astfel dreptul la anumite beneficii băneşti în calitate de  pensionat determinate chiar prin efectul legii este un drept de sine stătător, consacrat şi aparat ca atare de Convenţie şi a fost asimilat de către Curte, în anumite condiţii, unui drept de proprietate şi analizat din perspectiva art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

În prezenta cauză sunt incidente nu doar dispoziţiile referitoare la apărarea şi protecţia drepturilor pensionarilor, ci şi cele referitoare la apariţia, prin act normativ, în mod arbitrar a unei situaţii de discriminare între persoane ce au situaţii identice.

Se invocă art.1 din Protocolul nr.12 la Convenţia Europeană, precum şi jurisprudenţa CEDO referitoare la încălcare art.14 din Convenţie prin care s-a reţinut că există o diferenţiere discriminatorie în sensul acestui articol de lege dacă „lipseşte justificarea obiectivă şi rezonabilă” cu alte cuvinte, dacă lipseşte „un scop legitim” sau „ dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit”.

Conform jurisprudenţei Curţii europene, diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art.14 al Convenţiei, atunci când autorităţile statului„ introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile” fără ca acestea să se bazeze pe o justificare „rezonabilă şi obiectivă” (Stubbing ş.a împotriva Marii Britanii).

În drept se invocă art. 304 punct 9 cod procedură civilă, art.1 din Legea nr.263/2010, art.1 Protocolul 1 din CEDO, art.1 Protocolul 12, art.14 CEDO.

Intimata a depus întâmpinare în această fază procesuală, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reinterând argumentele din faţa instanţei de fond.

CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin.(2) cod procedură civilă,  a respins ca nef0ndat recursul pe următoarele considerente:

Actele normative în discuţie în succesiunea lor sunt următoarele:

OUG. nr. 100/2008 intrată în vigoare la 01.10.2008 prevede următoarele: 

 Art. I -  După articolul 78/1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 78 ind.2, cu următorul cuprins:    "Art. 78 ind.2 - (1) Asiguraţii care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează: a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I de muncă;    b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa II de muncă. (…)  

  Art. II - Prevederile art. 78 ind.2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi persoanelor:  a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepţia acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special;    b) ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 30 septembrie 2008. 

  Art. III - (1) În situaţia persoanelor prevăzute la art. II, plata sumelor rezultate în urma aplicării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă se face eşalonat, în etape, astfel:    a) octombrie 2008, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1990 inclusiv;    b) februarie 2009, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1991 - 1996 inclusiv;    c) iunie 2009, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1997 - 31 martie 2001;    d) octombrie 2009, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 30 septembrie 2008.

Prin intrarea în vigoare la data de 03.11.2008 a Legii nr.218/27.10.2008 sunt modificate aceste prevederi legale prevăzându-se că :

„(1) Asiguraţii care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum şi cei care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale sau deosebite, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în perioadele respective, după cum urmează:    a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiţii speciale, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată;    b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiţii deosebite, potrivit legislaţiei în vigoare după această dată. (…)  

La data de 09.12.2008 a intrat în vigoare OUG. nr. 209/2008 care abrogă art. I din OUG. nr. 100/2008 şi art. II din Legea nr.218/2008 şi modifică art.165 indice 1 din Legea nr.19/2000 după cum urmează: (1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă;    b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.   

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.  (….) 

(3) De creşterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 2 noiembrie 2008 inclusiv, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 78inidice 2 alin. (2).    *) (…)    **) Prevederile art. 165 indice 1, astfel cum acestea au fost modificate prin O.U.G. Nr. 209/2008, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010, modul de aplicare fiind reglementat de art. II al O.U.G. Nr. 209/2008.

Acest termen prevăzut de art. II din OUG. nr.209/2008 de acordarea diferenţelor dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr.218/2008 şi cel acordat conform OUG nr. 100/2008 a fost prorogat de la data de 01.01.2010 la data de 01.01.2011 prin art.V din OUG nr.114/2009. Astfel, art. V alin.(4) din acest din urmă act normativ prevede că „drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin.(1) şi (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011”.

Prin intrarea în vigoare a Legii nr.263/16.12.2010 s-a prevăzut că toate persoanele care au desfăşurat activitate în grupa I şi II de muncă şi au fost pensionate anterior datei de 01.04.2001 precum şi cele ale căror drepturi s-au deschis în perioada 01.04.2001-02.11.2008 beneficiază de creşterea punctajelor prin acordarea diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual rezultată şi cea acordată conform OUG nr. 100/2008, începând cu 01.01.2011.

Drept urmare, reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie, conform art.169 din Legea nr..263/2010, prin decizia nr.122663/01.01.2011, diferenţele rezultate în urma acestei recalculări fiindu-i acordate începând cu data de 01.01.2011.

Aceste acte normative au făcut obiectului controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională care, în repetate rânduri s-a pronunţat prin decizii de respingere a mai multor excepţii de neconstituţionalitate ridicate în alte cauze pe aspectele invocate şi în prezentul recurs. În acest sens, sunt Deciziile nr.1278/12.10.2010, 1254/07.10.2010, 1541/25.11.2010.

Cu privire la principiul egalităţii şi  discriminării, Curtea constituţională a statuat că cele două categorii de pensionari: cei care au ieşit la pensie după intrarea în vigoare a OUG. nr.209/2008 şi cei care s-au pensionat anterior acestei reglementării se află în situaţii juridice diferite şi că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări” (dec. 820/2006).

De asemenea reţine că ”respectarea egalităţii în drepturi, precum şi obligaţiei de nediscriminare stabilite prin prev. art.16 alin.(1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementări legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (Decizia nr.20/2000).

Deci, principiul egalităţii se aplică în raport cu persoanele care au ieşit la pensie în baza anumitor prevederi legale şi nu în raport cu persoanele care au ieşit la pensie într-un cadru legislativ diferit.

Prin decizia nr. 1651/16.12.2011 Curtea constituţională a efectuat şi un control al convenţionalităţii acestor acte normative cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art.20 din Constituţie raportate la prevederile art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Faţă de această jurisprudenţă constantă în materie a Curţii Constituţionale, criticile recurentului vizând încălcarea acestor principii urmează a fi înlăturate ca fiind nefondate, forţa obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale şi a considerentelor pe care acestea se sprijină fiind statuată de Î.C.C.J prin Deciziile 3/2011, 12/2011 şi 29/2011.

Este adevărat că instanţa de drept comun este îndrituită să efectueze evaluarea separată a cauzei din perspectiva Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar în temeiul Convenţiei (art.14 combinat cu art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional), numai o susţinere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleaşi categorii de beneficiari de pensii (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei, deci aflate în situaţii analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanţei o analiză care să nu se suprapună celei a Curţii Constituţionale.

Or, în speţă, nu ne aflăm într-o atare situaţie, deoarece, aşa cum s-a reţinut mai sus cei care au ieşit la pensie după adoptarea OUG. nr.209/2008 sunt într-o situaţie diferită faţă de cei care s-au pensionat anterior acestei reglementări. Şi totuşi legiuitorul, pentru a nu se ajunge la situaţii inechitabile, a stabilit că şi acestora să li se aplice creşterile menţionate, ca măsură de justiţie socială distributivă. Însă, prin prisma principiului egalităţii, legiuitor poate prevedea diferite momente de aplicare a măsurii pentru cele două categorii de persoane. Este vorba de o egalitate materială instituită, deci o egalitate văzută prin prisma rezultatului la care se doreşte a se ajunge, iar legiuitorul este în drept să aprecieze momentul rezonabil al distribuirii părţilor de acordat.

Jurisprudenţa CEDO a statuat constant că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu  restricţionează în nici un fel libertatea statului de a decide să instituie sau nu o anumită formă de asistenţă socială sau o anumită schemă de asigurări sociale sau să aleagă felul şi cuantumul beneficiilor sau majorărilor plătite în cadrul acestei scheme.

Dacă însă statul are legislaţie în vigoare care prevede plata unui drept de asigurări sociale, această legislaţie trebuie privită ca generând un drept care cade sub incidenţa art. 1 din Protocolul nr. 1, dacă persoana îndeplineşte condiţiile legii. 

Aşadar, doar dreptul la pensie, dacă are o bază legală în dreptul intern, intră în sfera de protecţie a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Faţă de cele menţionate anterior, Curtea reţine că reclamantul a fost şi este titularul dreptului de proprietate asupra unui bun în sensul Protocolul nr. 1 l Convenţie, însă acest bun constă în „dreptul la primirea unei pensii din partea statului”. Nu se poate califica „bunul” reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei sau de a beneficia de o majorare a acesteia, deoarece art. 1 din Protocolul 1 garantează doar dreptul la obţinerea unei pensii, nu şi a cuantumului acesteia. Cuantumul unei pensii este protejat de Convenţie doar pentru perioada în care are o fundamentare legală în dreptul intern.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, dreptul pretins de reclamant nu cade sub incidenţa art. 1 din Protocolul 1 la CEDO şi deci nu putem vorbi nici de încălcare a art.14 din CEDO referitor la interzicea discriminării în materia dreptului omului, deoarece acest articol nu are o existenţă independentă, în sensul că discriminarea nu este interzisă decât dacă priveşte un drept sau o liberate reglementată de convenţie.

Pentru a fi contrar art.14 din Convenţie, o discriminare trebuie să se bazeze pe unul din criteriile enumerate în articol (discriminare bazată pe religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate, avere, naştere sau orice altă situaţie). În speţă, pretinsa diferenţă de tratament nu are la bază nici unul din aceste criterii.

De asemenea, CEDO a statuat, în aplicarea art. 14 privind interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament juridic săvârşită în situaţii similare, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică nu urmăreşte un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. (de exemplu, prin hotărârea pronunţată în cazul "Marckx contra Belgiei", 1979).

Or, în speţă, scopul urmărit de legiuitor este expres prevăzut în preambulul OUG nr. 114/2009 după cum urmează: ”avându-se în vedere evoluţia crizei economice în anul 2009, precum şi extinderea acesteia în cursul anului 2010, se impune luarea de urgenţă a unor măsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, pentru atingerea ţintelor de deficit ale bugetului general consolidat în anul 2010. Luându-se în considerare faptul că diminuarea dezechilibrelor existente şi menţinerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, se impune adoptarea în regim de urgenţă a unor măsuri cu caracter excepţional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare şi în anul 2010. Luarea acestor măsuri în regim de urgenţă se impune avându-se în vedere necesitatea adoptării în cel mai scurt timp a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat, condiţie sine qua non pentru menţinerea acordurilor cu organismele financiare internaţionale. Neadoptarea acestor măsuri în regim de urgenţă ar duce la pierderea acordurilor cu instituţiile financiare internaţionale, cu consecinţa creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice.    Întrucât aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”.

În condiţiile reţinute mai sus nu putem vorbi de lipsa unui scop legitim sau a unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, soluţia legislativă adoptată în cauză, înscriindu-se în marja de apreciere pe care o are statul naţional pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor sale în domeniul asigurărilor sociale, recunoscută constant în jurisprudenţa CEDO.

Faţă de cele ce preced, CURTEA, constatând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, în conformitate cu art.312 alin.(1) cod procedură civilă, a  respins ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamant.

Domenii speta

Spete similare