Obligaţia de a face

Prin cererea înregistrată sub nr.2881/104/2015, la data de 14.10.2015, reclamantul X a chemat în judecată  pârâţii U.A.T. Comuna Drăghiceni prin primar şi Ş. V., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi  pârâţii în solidar la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru suferinţele psihice şi morale pricinuite prin abuz în serviciu nerespectând normele legale privind managementul funcţiei publice şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că,  în fapt reclamantul a fost salariatul Primăriei comunei Drăghiceni, jud. Olt în perioada 1991 - iunie 2015 iar în perioada 1991-1999 a avut calitatea de angajat cu contract individual de muncă conform codului muncii. Din martie 2000, a fost numit funcţionar public în aparatul de specialitate al Primarului comunei Drăghiceni, conform Legii 188/1999-Legea privind statutul funcţionarilor publici, exercitând funcţia publică de referent superior în diferite compartiment până la data de O4.iunie 2015 când prin Dispoziţia nr. 45 / 21.04. 2015 Primarul Şoancă St. Viorel s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului.

Susţine că în luna iunie 2012 Ş V a fost validat în funcţia de primar al comunei Drăghiceni iar după numirea sa în această funcţie acesta a manifestat faţă de reclamant o atitudine dispreţuitoare, de denigrare şi ură,  fără a avea motive generate de reclamant prin comportament sau activitate necorespunzătoare.

De asemenea reclamantul susţine că a fost ameninţat în mai multe rânduri că va face tot posibilul pentru ca acesta să rămână fără serviciu şi că pentru realizarea obiectivului său de a înceta raportul de serviciu, cu nerespectarea  art.3, lit. e din HG 611/2008, fără a avea calitatea de evaluator al performanţelor sale profesionale i-a întocmit raportul de evaluare a performanţelor profesionale pentru perioada 01.01.2013-01.12.2013 prin care a stabilit calificativul „satisfăcător,,.

Urmare a acestui calificativ, reclamantul nu a mai putut să se înscrie la un examen de promovare în grad profesional cu consecinţa majorării salariului sau a plăţii altor drepturi salariale prevăzute de lege.

A contestat raportul de evaluare iar Tribunalul Olt prin sentinţa nr.48/2015 pronunţată la data de 27.01.2015 în dosarul 2164/104/2014, rămasă definitivă prin nerecurare, a dispus ,, anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului pentru perioada 01.01.2013 — 01.12.2013”.

Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probatoriului administrat, instanţa a reţinut că primarul Ş V se face vinovat de nerespectarea legii, acesta neavând calitatea  de evaluator a performanţelor profesionale.

Astfel prin abuz în serviciu, cu intenţie pârâtul Ş V nu a respectat prevederile art. 4 din HG 611/2008.

Art. 5 lit. b, al HG 611/2008, prevede că managementul carierei în funcţia publică se asigură de către autorităţile sau instituţiile publice, prin elaborarea politicilor şi instrumentelor interne de gestiune şi planificare, a resurselor umane, aplicarea principiului egalităţii de şanse, motivării şi transparenţei.

Prin nerespectarea a cestor norme imperative, reclamantul nu a fost evaluat conform prevederilor art. 114-120 din HG 611/2008, astfel nu au fost parcurse transparent etapele de evaluare şi de a i se asigura dreptul de a motiva eventualele nemulţumiri pentru notele atribuite obiectivelor şi fiecărui criteriu prevăzut de formularul raportului de evaluare. Cu toate că raportul de evaluare pentru anul 2013, a fost anulat de instanţa de contencios, iar pârâtul nu a mai formulat recurs, acesta nu a mai luat măsuri ca evaluatorul corect identificat şi de instanţă, respectiv Viceprimarul comunei Drăghiceni, să întocmească un nou raport de evaluare. În aceste condiţii la dosarul reclamantului şi acum există raportul de evaluare cu respectvul calificativ. Urmare a acestei situaţii, acesta nu a putut beneficia de redistribuirea pe care ar fi făcut-o ANFP, sau pentru a  obţine un transfer cu un astfel de calificativ.

In condiţiile în care pentru anul 2013, pârâtul a cunoscut soluţia Tribunalului Olt de a fi anulat raportul de evaluare pentru anul 2013, la data de 02.02.2015, acesta îi comunică reclamantului raportul de evaluare a performanţele profesionale pentru perioada 01.01.2014-31.12.2014, raport întocmit personal tot de primarul Ş V, în aceleaşi condiţii de nerespectare a prevederilor HG 611/2008, fără a avea calitatea de evaluator, prin care i-a acordat calificativul „ nesatisfăcător,,.

A formulat contestaţie  la Tribunalul Olt - instanţa de contencios administrativ, care a făcut obiectul dosarului nr. 483/104/2015.

Şi în această cauză instanţa a constatat că pârâtul Ş V a încălcat prevederile HG 611/2008 şi prin Sentinţa nr. 427/2015 pronunţată la data de 17.iunie 2015, „ dispune anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului pentru perioada 01.01.2014-31.12.2014. Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.

Apreciază că a demonstrat, reaua credinţă a pârâtului Ş V în a găsi  motive de încetare a raportului său de serviciu, de această dată acordându- i un punctaj pentru calificativul „ nesatisfăcător,, care potrivit art. 99 alin ( 1) din Legea 188/1999 îi permitea să emită dispoziţie de încetare a raportului său de serviciu  ca necorespunzător ( pentru incompetenţă profesională ).

Arată că la O4.iunie2O15, pârâtul Ş V în calitatea sa de primar prin Dispoziţia nr. 45 adoptată la data de 21.aprilie 2015 a dispus încetarea raportului de

serviciu ca urmare a reorganizării şi reducerii postului reclamantului de referent superior III în cadrul compartimentului arhivă - stare civilă,  în baza HCL nr. 26 din 20.04.2015., deşi  bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2015 prevedea aceleaşi fonduri pentru salarii ca cel din anul precedent, respectiv şi pentru postul desfiinţat.

Susţine că reaua credinţă, purtarea abuzivă, generarea unei stări permanente de stres, i-a afectat întreaga perioadă cuprinsă între momentul întocmirii raportului de evaluare din 03.01.2013 şi până la data emiterii dispoziţiei de încetare a raportului de muncă prin desfiinţarea postului, când s-a adăugat  situaţia de a nu putea asigura pentru familie cele necesare traiului.

În anul 2014, a primit cinci fişe de post, fără a i se completa sau modifica obiectivele  de performanţă profesională în raport de competenţele şi atribuţiile stabilite.

Această situaţie o impune HG 611/2008, care precizează că în cazul schimbării funcţiei, sau a noilor sarcini de serviciu se stabilesc noi obiective profesionale, pentru ca funcţionarul să le cunoască şi să le îndeplinească. Această atitudine de schimbare a atribuţiilor sau de completare a fişei postului cu atribuţiuni noi  a avut la bază intenţia de a găsi ulterior motive de eliminare din funcţie, sau de sancţionare.

Fapta de a dispune întocmirea a cinci fişe ale postului în timp de un an, i-a cauzat o stare de  nesiguranţă a menţinerii în funcţie, deşi legislaţia funcţiei publice prevede ca principiu de bază stabilitatea în funcţia publică.

Întrucât pârâtul nu a putut să-i înceteze raportul de serviciu pe motiv de incompetenţă profesională, acesta a determinat consilierii locali să voteze o hotărâre de consiliu local prin care  s-a desfiinţat funcţia pe care o ocupa reclamantul, şi anume poate cea mai importantă aceea de referent de stare civilă, la care se adăuga sarcina de a exercita atribuţiunile prevăzute de Legea 16/1996-Legea arhivelor naţionale.

Acordarea de daune morale într-un cuantum substanţial se justifică, nu doar pentru faptul că printr-o faptă sau alta săvârşită de pârât, a pricinuit suferinţe psihice, ci pentru că pârâtul a dorit, a depus diligente în afara atribuţiilor şi competenţelor sale legale să pricinuiască aceste suferinţe psihice.

Prin faptele sale pârâtul a încercat să îl determine pe reclamant să îşi depună demisia, nemaiputând suporta atitudinea primarului şi îndârjirea acestuia de al elimina din rândul salariaţilor primăriei.

Consideră că se află în faţa unor fapte delictuale repetate, săvârşite cu intenţie, urmărindu-se un scop personal, respectiv cedarea psihică a reclamantului care în  stări  de suferinţă psihică poate să cedeze şi să demisioneze, situaţie care afectează un raport legal,  raportul de serviciu, existent între reclamant şi  Instituţia Primarului comunei Drăghiceni nu cu pârâtul, care poate din iunie 2016 nu va mai fi primar.

Dovada activităţii duşmănoase a primarului Ş V, a faptelor ilegale săvârşite faţă de reclamant, trebuie să atragă o răspundere civilă patrimonială pe măsură în sarcina acestuia ca reprezentant al UAT Drăghiceni.

Apreciază că faptele ilicite, repetate, intenţionate, săvârşite  pentru un interes personal, acela de a~l elimina din rândul salariaţilor pe reclamant, căruia în anul 2012 ia atribuit calificativul,, foarte bine„( raport depus la dosarul cauzei), sunt suficiente motive de a pronunţa o sentinţă prin care în solidar pârâţii să fie obligaţi la plata sumei cerute de reclamant, sau o altă sumă apreciată de instanţă, dar care să fie  pe măsura faptelor ilicite, repetate, intenţionate,  a timpului de suferinţe psihice generate.

În drept au fost invocate dispoz.art.1349,art.1357, art.1391, raportat la art.253 din Codul civil, art.30, art.192,art.95, art.98, art.107 alin.1, art.111 teza a II-a din C.p.c. şi art.21, art.62 din Legea nr.215/2001.

La data de 16.11.2015 pârâţii U.A.T. Comuna Drăghiceni prin primar şi Ş V au formulat întâmpinare prin care au invocat prescripţia dreptului material la acţiune, potrivit prevederile art.19, coroborate cu prevederile art. 11 alin.2 din Legea nr. 554/2004 iar pe fond au solicitat  respingerea acţiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, motivat de faptul că ambele sentinţe 48/27.01.2015 in dosarul nr. 2164/104/2014 si 427/17.06.2015 in dosarul nr. 483/104/2015, ambele pronunţate de Tribunalul Olt prin care au fost anulate rapoartele de evaluare profesionala pentru anii 2013 si 2014 au avut in vedere numai norme de drept procesual (incalcarea disp. art. 107 al. 2 lit. d si e din HG 611/2008), fara a cerceta fondul cauzei respectiv daca evaluarea a fost corect făcuta sau nu.

Consideră că reclamantul nu a susţinut si nu a făcut dovada obligatorie atât: a unui pretins prejudiciu, cat mai ales a unei legaturi de cauzalitate intre pretinsul prejudiciu si atribuţiile profesionale ale acestuia care sa fi generat consecinţe juridice de natura prejudiciabil morala, evaluabile in bani, in cuantumul solicitat de reclamant.

Încetarea raporturilor de munca intre reclamant si UAT Draghiceni, judeţul Olt sa făcut ca urmare a reorganizării si reducerii postului de referent superior III in cadrul compartimentului Arhiva-Stare Civila. In mod evident, la incetarea raporturilor de munca nu au fost avute in vedere evaluările aferente anilor 2013-2014, ci numai HCL nr.26/20.04.2015 prin care s-a decis reorganizarea statutului de funcţiuni.

Susţine că HCL nr.26/20.04.2015 nu a fost contestata de reclamant, in prezent aceasta fiind definitiva si executorie.

Reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu material deoarece toate drepturile sale salariale i-au fost integral acordate la ZI, iar pârâţii nu au datorii fata de acesta.

La data de 26.11.2015 reclamantul X a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune motivând că potrivit alin (2 )al art. 11 din Legea nr. 554/2004, prevede „ Pentru motive temeinice , în cazul  actului administrativ individual cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere după caz iar potrivit alin (l) al art.19 din legea 554/2004, rezultă că în situaţia în care persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la  data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Alin (2) al art. 19 , din Legea nr. 554/2004, prevede posibilitatea că cererile se adresează instanţelor de contencios competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2) .

Susţine că reclamantul a primit raportul de evaluare a performanţelor profesionale pentru anul 2014 la data de 02.02.2015. Acţiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost înregistrată la Tribunalul Olt la data de 14 octombrie 2015, respectiv în termenul de un an.

Consideră că motivul temeinic care justifică formularea unei acţiuni separate după soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ este nesiguranţa reclamantului în legalitatea primului său demers.

De asemenea arată că potrivit practicii judiciare formularea unei cererii separate pentru acordarea de daune morale determinată de nesiguranţa reclamantului în legalitatea cererii de anulare a actului administrativ unilateral, nu poate conduce la respingerea automată a  acţiunii fără a fi analizată solicitarea reclamantului şi îndeplinirea condiţiilor privind răspunderea civilă delictuală.

Susţine că motivele respingerii acţiunii pe fond sunt neîntemeiate motivând că pârâta se apără precizând că sentinţele pronunţate de Tribunalul Olt în dosarele 2164/104/2014 şi 483/104/2015, prin care au fost anulate rapoartele de evaluare profesională a le reclamantului  au avut în vedere numai norme de drept procesual, încălcarea dispoziţiilor art. 107 din HG 611/2008, fără a cerceta fondul cauzei, respectiv dacă evaluarea a fost corect făcută sau nu.

Apreciază că tocmai încălcarea de către pârâtul Ş V în calitatea sa de prepus al UAT Drăghiceni în funcţia de primar a acestor norme legale, a constituit temeiul anulării rapoartelor de evaluare. In asemenea cauze nici nu se mai impune cercetarea fondului, câtă vreme actul a fost emis cu încălcarea normelor imperative de procedură administrativă. Un act administrativ emis de o autoritate necompetentă este ilegal, este lovit de nulitate absolută.

Ambele sentinţe  stabilesc definitiv că rapoartele de evaluare au fost întocmite de o persoană ce nu avea o astfel de competenţă.

Referitor la faptul că reclamantul nu a suferit un prejudiciu material, susţine că nu

a cerut repararea unui prejudiciu patrimonial, dimpotrivă a insistat în a preciza că

solicită reparaţia unui prejudiciu nepatrimonial, care în opinia sa impactul în

raport cu comunitatea este mult mai important.

Dezvoltarea  conţinutului cererii de chemare în judecată referitoare la anularea raportului de evaluare pentru anul 2013, dar şi a faptului că ulterior anulării raportului de evaluare pentru 2014 a urmat  desfiinţarea postului reclamantului, a făcut-o  pentru a dovedi reaua credinţă , abuzurile  săvârşite cu intenţie de Ş V în calitate de primar, dar şi în ce constau faptele ilicite care atrag răspunderea  civilă a acestuia ca prepus dar şi răspunderea civilă solidară a comitentului UAT Drăghiceni, din bugetul căreia ar urma să se facă plata  despăgubirii acordate de instanţă.

Cuantumul daunelor morale cerute a fost apreciat şi ţinându-se cont de consecinţele grave generate în plan social, familial, fiind afectat nu doar reclamantul ca persoană, ci şi relaţiile de familie şi  fiecare membru al familiei inclusiv fiica acestuia.

Susţine că nu a cerut daune pentru o terţă persoană ( pentru fiica acestuia), a întărit faptul că şi aceasta a avut şi are de suferit din această cauză, iar suferinţa unui copil cauzată  de faptele părintelui,( incompetenţă, conduită necorespunzătdâre, incapacitatea de a rezolva problemele de serviciu, incompetenţă în redactare, neasumarea răspunderii etc.) agravează propria suferinţă.

Faptul că nu a contestat HCL 26/2015 a Consiliului Local al comunei Drăghiceni, nu poate  conduce la respingerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul acestei cauze, pentru că daunele morale  au ca temei fapte ilicite săvârşite cu intenţie de pârâtul Ş V cu prilejul întocmirii unor rapoarte de evaluare fără a fi competent.

 Consideră că HCL 26/2015 nu are legătura cu prezenta cauză.

La termenul din data de 17.02.2016 instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la acea dată.

La termenul de judecată din data de 16.03.2016 pârâtul Ş V, primar al comunei Drăghiceni a depus răspuns la interogatoriu şi au fost audiaţi martorii Y Z propuşi de reclamant.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Reclamantul X a chemat în judecată  pârâţii U.A.T. Comuna Drăghiceni prin primar şi Şoancă St. Viorel, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi  pârâţii în solidar la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru suferinţele psihice şi morale pricinuite prin abuz în serviciu nerespectând normele legale privind managementul funcţiei publice şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa reţine că reclamantul a fost salariatul Primăriei comunei Drăghiceni, jud. Olt în perioada 1991 - iunie 2015 iar în perioada 1991-1999 a avut calitatea de angajat cu contract individual de muncă conform codului muncii. Din martie 2000, a fost numit funcţionar public în aparatul de specialitate al Primarului comunei Drăghiceni, conform Legii 188/1999-Legea privind statutul funcţionarilor publici, exercitând funcţia publică de referent superior în diferite compartiment până la data de O4.iunie 2015 când prin Dispoziţia nr. 45 / 21.04. 2015 Primarul Ş V s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului.

Prin sentinţa nr.48/2015 pronunţată la data de 27.01.2015 de Tribunalul Olt în dosarul 2164/104/2014, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus ,, anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului pentru perioada 01.01.2013 — 01.12.2013”.

Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probatoriului administrat, instanţa a reţinut că primarul Ş V nu avea calitatea  de evaluator a performanţelor profesionale ale reclamantului Tomescu Gheorghe.

Potrivit art.  19 alin 1 din legea nr. 554/2004 Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei

Cererea întemeiată pe art. 19 este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost admisă acţiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, acţiunea pentru repararea pagubei fiind o latură intrinsecă litigiului administrativ.

De asemenea, este evident faptul că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, au în vedere despăgubirile solicitate pentru prejudiciul cauzat de actul pretins nelegal în perioada în care acesta s-a aflat în vigoare (şi-a produs efectele), prejudiciu constatat cu ocazia şi ca urmare a soluţionării şi admiterii acţiunii în anularea actului.

Or, în speţă, se constată că cererea de daune formulată de reclamant nu îşi găseşte temeiul în acţiunea de anulare a raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului pentru perioada 01.01.2013 — 01.12.2013 şi care a fost admisă pentru nerespectarea dispoziţiilor formale de întocmire a raportului, nefiind analizate condiţiile de fond ale evaluării reclamantului.

Din probele administrate în cauză nu rezultă legătura de cauzalitate între prejudiciul pretins de reclamant şi actul administrativ anulat prin sentinţa nr.48/2015 pronunţată la data de 27.01.2015 de Tribunalul Olt în dosarul 2164/104/2014.

În aceste condiţii, în lipsa îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile, instanţa a respins  cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată

Data publicarii pe portal: 13.10.2016

Domenii speta

Spete similare