Rezoluţiune antecontract de vânzare cumpărare. Restituire avans

Decizie 809 din 20.09.2016


Asupra apelului civil de faţă;

 Prin sentinţa  civilă nr. 3396/14.04.2016, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. 2322/311/2015,  s-a  admis acţiunea având ca obiect „rezoluţiune contract” formulată de reclamanta-pârâtă O.C.A in contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi B. M. si B. M.R.

 S-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărarea autentificat sub nr. 2122/22.05.2009 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

 S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi B. M. si B. M. R. in contradictoriu cu reclamanta-pârâtă O.C.

 A fost obligată reclamanta-pârâtă O. C. în favoarea pârâţilor-reclamanţi B. M. si B. M. R. la plata sumei totale de 13.247 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

 Au fost compensate în parte  cheltuielile de judecată pe care le-au efectuat părţile, până la concurenţa sumei de 1367,35 lei şi obligă pârâţii-reclamanţi B. M. si B. M.R. în favoarea reclamantei-pârâte O. C. la plata sumei de 1.066,32 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond  a reţinut că  reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâţii rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.21122/22.05.2009 la BNP  R. B. şi D. V. cu motivarea că deşi pârâţii şi-au asumat obligaţia de întreţinere, această obligaţie nu a fost respectată, reclamanta fiind cea care i-a ajutat  prin  munca fizică în gospodărie şi cu bani  la achiziţionarea unui tractor.

 Pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care  au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de  17.476 lei  reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la imobilul menţionat în contractul de vânzare cumpărare,  învederând faptul că sunt de acord cu rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare.

 În urma probelor administrate în cauză respectiv depoziţii martori şi acte coroborate cu concluziile raportului de expertiză instanţa de fond a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, reţinându-se că ambele părţi au solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 1020-1021 cod civil.

Cererea reconvenţională formulată de pârâţi a fost admisă în parte  reţinându-se  din probele administrate îmbunătăţirile efectuate de către aceştia la imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, iar  contravaloarea facturilor de energie nu a fost reţinută întrucât nu s-a făcut dovada plăţii efective de către pârâţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta  şi pârâţii  criticând-o ca netemeinică şi nelegală din următoarele considerente.

 În apelul declarat de reclamantă se critică sentinţa sub aspectul interpretării probelor greşite administrate în cauză.

Se susţine că în mod greşit instanţa de fond  a admis cererea reconvenţională fără să aibă în vedere  că în timpul derulării contractului de vânzare cumpărare reclamanta a retras  din contul său de la BCR suma de 36.680 lei  pe care  a transferat-o în contul pârâtului B. M., iar  îmbunătăţirile au fost efectuate  din această sumă de bani.

Deşi a depus acte în acest sens  nu au fost avute în vedere de instanţa de fond, apreciind  ca pertinentă depoziţia martorului audiat.

Apelule este  nefondat.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 21122/2009 încheiat cu pârâţii pentru nerespectarea obligaţiilor asumate.

Faţă de cererea de chemare în judecată pârâţii au fost de acord cu rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare, solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii îmbunătăţirilor efectuate.

Se susţine de către apelantă  că îmbunătăţirile efectuate la imobil au fost achitate  din banii extraşi din contul său  deschis la BCR , conform actelor depuse.

La dosar a fost depus extrasul de cont din data de 28.10.2014 din care rezultă  că reclamantului i s-a restituit suma de 36.680 lei, dar nu s-a făcut dovada cu probele administrate în cauză că această sumă a fost folosită pentru efectuarea îmbunătăţirilor la imobilul menţionat  în contractul de vânzare cumpărare.

Martorul audiat în cauză a învederat faptul că pârâtul este cel care a achitat manopera pentru îmbunătăţirile efectuate.

Întrucât nu a făcut dovada faptului  că îmbunătăţirile au fost achitate din  suma extrasă din contul deschis la BCR  corect instanţa de fond  a admis  în parte cererea reconvenţională formulată de pârât.

Neexistând dovezi în susţinerea motivului de apel, pe cale de consecinţă în baza art. 480 cod de procedură civilă, urmează a fi respins.

Împotriva aceleaşi sentinţe au declarat apel şi pârâţii  criticând-o ca netemeinică şi nelegală  sub aspectul admiterii în parte a cererii reconvenţionale  şi nu în totalitate deşi  au fost administrate probe din care rezultă achitarea contravalorii  cărţilor funciare efectuate pentru imobil, a valorii curentului electric achitat de aceştia pe  timpul derulării contractului, a cheltuielilor de înmormântare în cuantum de 1000 lei, pomenile ulterioare pentru soţul reclamantei şi valoarea impozitului.

Se critică şi modalitatea de compensare a cheltuielilor  de judecată, cu referire la onorariu expert şi avocat în valoare de 1600 lei.

 Apelul este nefondat.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond  cheltuielile pentru întocmirea cărţii funciare  au fost  suportate de către pârât, dar aceste taxe nu fac parte  din  sumele  de bani ce urmează a fi restituite părţilor în cazul  repunerii părţilor  în situaţia anterioară.

La stabilirea sumei cu titlu de despăgubiri civile instanţa a avut în vedere  impozitul achitat de către pârâţi, dispunând restituirea raportat la probele administrate.

Cu privire la contravaloarea curentului electric, cu actele depuse  nu s-a făcut dovada achitării  efective de către pârâţi.

Deşi s-a solicitat obligarea reclamantei şi la plata contravalorii pomenilor pentru  soţul său  cu probele administrate respectiv răspunsul la interogatoriu şi  depoziţia martorului nu s-a făcut dovada  celor susţinute.

Pentru cheltuielile de judecată instanţa de fond a procedat la compensarea acestora raportându-se la dispoziţiile art. 453 alin.2 cod de procedură civilă.

Sentinţa instanţei de fond fiind pronunţată  cu interpretarea probelor administrate în cauză, urmează ca în baza art. 480 cod de procedură civilă să se respingă apelul ca nefondat.

Data publicarii pe portal:03.10.2016