Civil.cerere de valoare redusă – contract de închiriere şi fideiusiune

CERERE DE VALOARE REDUSĂ – CONTRACT DE ÎNCHIRIERE ŞI FIDEIUSIUNE

Deliberând asupra acţiunii, instanţa constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 27.07.2021, reclamanta ... S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii MI și MM, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 7017,27 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate – preț chirie echipament, la plata sumei 9981,08 lei, reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, calculate până la data de 23.06.2021, la plata penalităților în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, calculate de la data de 24.06.2021 până la achitarea integrală a debitului în cuantum de 7017.27 lei, la plata sumei de 180 lei/lună pentru echipamentul închiriat, din luna februarie 2021 până la data restituirii în natură a bunului sau până la data plății integrale a echivalentului bănesc al acestuia, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.

În motivare, a arătat că între aceasta, în calitate de proprietar şi pârâtul MI, în calitate de chiriaş, s-a încheiat Contractul de închiriere nr. XXX/06.03.2017, având ca obiect cedarea în beneficiul chiriaşului a dreptului de folosinţă asupra echipamentului proprietatea acesteia de tipul CPAP Auto X Philips-Respironics, predat la data de 06.03.2017, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare primire, anexă la contract.

Reclamanta a precizat că, potrivit art. 6.2 lit. i) din contractul încheiat între părţi, chiriaşul s-a obligat să garanteze restituirea bunului și plata chiriei printr-un contract de garanţie, accesoriu contractului de închiriere, conform art. 2280 şi următoarele C. civ., prin completarea si semnarea Anexei 2 la contract.

În acest sens, a învederat că pârâta MM a semnat, în calitate de girant, declaraţia - Anexa 2, parte integrantă din contract, prin care a fost de acord ca în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată a sumelor datorate cu titlu de chirie și/sau penalităţi, precum si a obligaţiei de restituire a bunului ce face obiectul contractului, sa fie chezaş creditorului cu privire la achitarea obligaţiilor asumate de chiriaş si s-a angajat, în calitate de fideiusor, sa garanteze îndeplinirea obligaţiilor asumate de către MI.

Reclamanta a arătat că în temeiul contractelor aceasta a emis facturile indicate în tabelul de calcul debit și penalități, reprezentând chiria lunară, conform prev. art. 5.1 și art. 6.2 lit. a) din contract, fiind îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile contractuale a chiriașului, precum și pentru angajarea răspunderii fideiusorului.

Reclamanta a mai arătat că predarea echipamentului pentru care solicită plata chiriei este dovedită de procesul-verbal de predare-primire semnat de chiriaş.

Totodată, reclamanta a învederat că întrucât chiriaşul și-a încălcat obligaţia contractuală de plată la termen a facturilor scadente, la data de 26.01.2021, i-a comunicat acestuia notificarea nr. XX/26.01.2021, prin care i-a adus la cunoştinţă decizia de reziliere a contractului din culpa chiriaşului și i-a pus în vedere să achite debitul restant în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării notificării.

De asemenea, a arătat că, prin aceeaşi somaţie i-a adus la cunoştinţă chiriașului faptul că, în cazul în care nu va proceda la achitarea debitului în termenul indicat, contractul de închiriere va fi reziliat de plin drept şi va înceta să producă efecte juridice de la data împlinirii termenului de 15 zile acordat pentru plată, cu consecinţa naşterii obligaţiei de restituire a echipamentului, în termen de 5 zile calendaristice de la data încetării contractului.

Reclamanta a mai precizat că, până la data cererii, chiriaşul nu a achitat debitul restant și nu a restituit echipamentul închiriat, aceasta fiind îndreptățită să solicite contravaloarea chiriei pentru lipsa de folosință a bunului proprietatea sa.

Cu privire la cererea de obligare a pârâților la plata penalităților de întârziere, reclamanta a arătat că locatarul trebuia să respecte termenul de plată de 20 de zile, termen mai favorabil decât cel prevăzut la art. 5.8 din contract.

A mai precizat că toate facturile emise sunt scadente la data formulării cererii și întrucât termenul de plată nu a fost respectat, aceasta a procedat la calcularea penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi din suma facturată și neplătită, conform art. 5.9 din contract.

De asemenea, a arătat că, în temeiul art. 5.9 din contract, locatarul datorează în continuare penalități de întârziere de 0,2%/zi, până la data plății integrale a debitului.

Totodată, a învederat că, în temeiul art. 2290 alin. (1) C. civ., fideiusiunea unei obligații principale se întinde și asupra tuturor accesoriilor acesteia, astfel că se impune obligarea chiriașului și a fideiusorului și la plata penalităților de întârziere astfel cum am solicitat.

Cu privire la cererea de obligare a pârâților la contravaloarea lipsei de folosință, reclamanta a menționat că, în temeiul art. 8.2 din contract, în cazul în care încetează contractul din orice motiv, chiriașul datorează plata folosinței bunului până la remiterea efectivă a acestuia în posesia proprietarului.

De asemenea, a arătat că prejudiciul creat prin lipsa de folosință este echivalent cu valoarea chiriei stabilite/lună.

În final, a arătat că a încercat să rezolve pe cale amiabilă diferendul şi a solicitat locatarului să achite debitul scadent. În acest sens, a precizat că a transmis locatarului notificarea nr. XX/26.01.2021, însă acesta nu a răspuns somaţiei, nu a arătat disponibilitate în soluţionarea amiabilă şi până la data formulării cererii de valoare redusă nu a achitat debitul datorat acesteia şi nu i-a restituit bunul proprietatea sa.

În drept, şi-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1026 C. proc. civ, art. 1240, art. 1270 alin. (1), art. 1350 alin. (2), art. 1548, art. 1535, art. 1539, art. 2280, art. 2290, art. 1821, art. 1357 C. civ..

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a precizat că a anexat un CD pe care se află varianta scanată a contractului încheiat între părți și a anexelor acestuia, în formă lizibilă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 4).

Pârâţii, deși au fost legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.

În temeiul art. 255 rap. la art. 258 C. proc. civ.  instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerându-le pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În fapt, între reclamantă, în calitate de proprietar, şi pârâtul MI, în calitate utilizator (chiriaş) a fost încheiat contractul de închiriere nr. X/06.03.2017 (f. 3, 11-16) având ca obiect acordarea către chiriaş a dreptului de folosinţă asupra echipamentului tipul CPAP Auto X Philips-Respironics, echipament predat pârâtului la data de 06.03.2017, conform procesului-verbal de predare primire (f. 17).

Conform art. 6.2 lit. i) din contract, chiriaşul a garantat restituirea bunurilor şi plata chiriei și a penalităților printr-un contract de garanţie, accesoriu contractului de închiriere, semnat de pârâta MM, în calitate de girant, prin care s-a angajat să garanteze îndeplinirea condițiilor asumate de către pârâtul MI, conform anexei 2 a contractului (f. 19).

Contractul dintre părţi a intrat în vigoare la data de 06.03.2017 (data încheierii procesului-verbal de predare-primire a bunului în care s-a descris starea funcţională şi materială a acestuia – f. 18), fiind valabil pe o durată de 1 an şi cum niciuna dintre părţi nu a notificat celeilalte intenţia de încetare a contractului, contractul s-a reînnoit automat pentru perioade consecutive de câte un an, cu minim 30 zile înainte de expirarea fiecărei perioade (conform art. IV – 41 şi 4.2 din contractul de închiriere).

În temeiul contractului, reclamanta a emis un număr de 39 de facturi, în valoare de 179,93 lei fiecare aferente chiriei, care totalizează suma de 7017,27 lei (f. 23-61).

Prin intermediul notificării nr. XX/26.01.2021, comunicată la data de 28.01.2021, pârâtul MI a fost somat să achite debitul restant în valoare de 6837,34 lei, în termen de 15 zile de la primirea notificării, în caz contrar contractul de închiriere fiind reziliat de drept, încetând să mai producă efecte de la data expirării termenului pentru plată. Prin aceeaşi notificare i s-a pus în vedere pârâtului că are obligaţia de returna echipamentul închiriat în termen de 5 zile de la încetarea contractului, în caz contrar având obligaţia de a achita suma de 5850 lei, reprezentând contravaloarea acestuia.

În drept, cu titlu preliminar, instanţa reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1026-1033 C. proc. civ., referitoare la procedura specială a cererii de valoare redusă. Astfel, valoarea obiectului cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10000 lei la data sesizării instanţei, iar în cauză nu sunt incidente prevederile speciale ale art. 1026 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ..

Potrivit dispoziţiilor art. 1270 alin. (1) C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

De asemenea, dispoziţiile art. 1350 C. civ. prevăd că,: „(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”.

Totodată, potrivit art. 1516 alin. (1) și alin. (2) C. civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă și la timp a obligaţiei, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin, să ceară, printre altele, executarea silită a obligației.

În cazul plății unei sume de bani, executarea silită în natură este întotdeauna posibilă.

Potrivit art. 1527 alin. (1) C. civ., creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă.

Din interpretarea prevederilor legale mai sus menţionate se deduce împrejurarea că pentru executarea silită în natură a obligaţiilor contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a  următoarelor  condiţii:  existenţa unui  contract  valabil  încheiat,  neexecutarea totală sau parțială a obligaţiilor contractuale de către una dintre părţi, punerea în întârziere a debitorului, precum şi lipsa unei cauze justificative de neexecutare.

În ceea ce priveşte condiția existenţei unui contract valabil încheiat, instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada existenţei unui contract valabil încheiat cu pârâtul MI, contractul fiind depus la dosarul cauzei la filele 11-19 și pe suport CD la fila 3.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii facturilor, instanța reține următoarele:

În temeiul art. 5.1 din contract, pârâtul avea obligația de a achita suma de 180 lei/lună, reprezentând chiria pentru echipament, reclamanta emițând facturile aferente chiriei (f. 23-61).

Referitor la cerinţa punerii în întârziere, instanţa reţine că pârâtul se afla de drept în întârziere, potrivit art. 5.8 teza finală din contract, care prevede că de la data scadenței facturii, chiriașul este considerat de drept în întârziere.

Având în vedere regula în materia obligaţiilor de rezultat, în sensul că sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, după ce primul probează existenţa obligaţiei ce incumbă debitorului, revine acestuia din urmă sarcina dovedirii executării ei. Or, în prezenta cauză, pârâtul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, reieșind din materialul probator administrat că a beneficiat de echipamentul închiriat de la reclamantă, fără a achita chiria acestuia, astfel neexecutând o obligație contractuală.

Astfel, întrucât pârâtul nu a depus niciun înscris şi nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime şi la termen obligaţiile contractuale şi nici existenţa unui caz exonerator de răspundere, este îndeplinită și cea de-a patra condiție, aceea a lipsei unei cauze justificative de neexecutare.

Astfel, cu toate că pârâtul avea obligaţia de a achita contravaloarea facturilor emise de reclamantă în executarea contractului, în cuantum de 7017,27 lei, la dosar nu există dovezi în sensul că pârâtul și-ar fi îndeplinit obligația de plată în întregime. 

În consecință, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 7017,27 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 180 lei/lună, instanța reține că, în temeiul art. 8.2 din contractul încheiat între părți, după încetarea contractului, chiriașul datorează plata folosinței bunului până la remiterea efectivă a acestuia în posesia proprietarului.

Instanța constată că prin intermediul notificării nr. XX/26.01.2021, comunicată la data de 28.01.2021, pârâtul MI a fost somat să achite debitul restant în valoare de 6837,34 lei, în termen de 15 zile de la primirea notificării, în caz contrar contractul de închiriere fiind reziliat de drept, încetând să mai producă efecte de la data expirării termenului pentru plată. Prin aceeaşi notificare i s-a pus în vedere pârâtului că are obligaţia de returna echipamentul închiriat în termen de 5 zile de la încetarea contractului, în caz contrar având obligaţia de a achita suma de 5850 lei, reprezentând contravaloarea acestuia.

Având în vedere că pârâtul nu a achitat debitul restant, contractul dintre părți a fost reziliat pe 15.02.2021, iar obligația prevăzută la art. 8.2 privind plata lipsei de folosință a bunului către reclamantă a devenit exigibilă.

Astfel, pârâtul avea obligația de a achita reclamantei contravaloarea lipsei de folosință a echipamentului închiriat și nerestituit, în cuantum de 180 lei/lună, începând cu luna februarie 2021.

Pârâtul nu a făcut dovada executării obligației contractuale și nici a unei cauze justificative de neexecutare, fiind pus în întârziere de drept, conform art. 1523 alin. (2) teza a II-a (fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, refuză ori neglijează să își execute obligația în mod repetat).

În consecință, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 180 lei/lună, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a echipamentului închiriat și nerestituit, începând cu luna februarie 2021 și până la data restituirii echipamentului închiriat sau până la data achitării contravalorii echipamentului închiriat.

Cu privire la capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, în cuantum de 0,2%/zi, instanța reține că art. 5.8 din contract prevede că factura de chirie se emite lunar, pentru luna în curs, iar termenul de plată a chiriei este de 10 zile de la data emiterii facturii, în timp ce art. 5.9 stipulează că în caz de întârziere la plata chiriei, chiriaşul datorează penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi din suma datorată și neplătită, calculate până în ziua plăţii integrale.

Conform prevederilor art. 1530 C. civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecința directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 1535 C. civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de către părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest sens, instanţa constată că în cuprinsul contractului încheiat între părți a fost stipulată, în condiţiile art. 1538 C. civ., o clauză penală pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a sumelor datorate în baza contractului.

Prin urmare, întrucât pârâtul nu şi-a executat în termen de 10 de zile obligaţia de plată a facturilor fiscale emise de reclamantă, rezultă că acesta este ţinut la plata penalităţilor de întârziere, calculate asupra debitului de 7017,29, conform graficului depus la dosarul cauzei la fila 22.

Instanța constată că penalitățile de întârziere au fost calculate de reclamantă de la trecerea unui termen de 20 de zile de la emiterea facturii, fiind calculate în mod corect în graficul atașat cererii de valoare redusă.

 În temeiul contractului și al principiului disponibilității, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 9981,08 lei, reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, calculate până la data de 23.06.2021.

Totodată, instanța va obliga pârâtul să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, asupra debitului în cuantum de 7017,27, începând cu data de 24.06.2021 și până la data achitării integrale a debitului.

Cu privire la obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate de reclamantă, instanța reține că fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă faţă de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea de creditor, să execute, cu titlul gratuit sau în schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului dacă acesta din urmă nu o execută, conform art. 2280 C. civ..

Fideiusiunea unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile acesteia, chiar şi la cheltuielile ulterioare notificării făcute fideiusorului şi la cheltuielile aferente cererii de chemare în judecată a acestuia, conform art. 2290 C. civ..

Având în vedere că pârâta MM, s-a obligat față de reclamantă, ca în situația în care pârâtul nu-și va îndeplini obligațiile de plată privind chiria și penalitățile și obligația de restituire a bunului ce face obiectul contractului, să execute aceasta obligațiile, conform anexei nr. 2 a contractului (f. 19), instanța constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile, va admite cererea și îi va obliga pe pârâți la plata sumei de 7017,27 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, la plata sumei de 9981,08 lei, reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, calculate până la data de 23.06.2021 și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, asupra debitului în cuantum de 7017,27, începând cu data de 24.06.2021 și până la data achitării integrale a debitului.

Cu referire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1032 alin. (1) și art. 452 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâților, care au căzut în pretenții și faptul că reclamanta a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată constând în achitarea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 lei (f. 4), și a onorariului avocațial, în cuantum de 500 lei (f. 90-95).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 453 C. proc. civ., instanța va admite această solicitare și va dispune obligarea pârâților la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Domenii speta

Spete similare