Refuzul organelor fiscale de a o înregistra pe reclamantă în scopuri de tva. Incidența cauzei cjue c-527/11 – Ablessio privind existența unor indicii serioase din care să rezulte utilizarea numărului de identificare în scop fraudulos.

Refuzul organelor fiscale de a o înregistra pe reclamantă  în scopuri de TVA. Incidența cauzei  CJUE  C-527/11 –  Ablessio privind existența unor indicii serioase din care să rezulte utilizarea numărului de identificare în scop fraudulos.

Instanţa de recurs reţine că, în mod corect, pentru rezolvarea speţei instanţa de fond a avut în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-527/11 – Ablessio) referitoare la refuzul autorităţilor fiscale de a atribui un număr de identificare în scopuri de TVA.

Curtea a arătat că un stat nu poate refuza atribuirea unui număr de identificare în scopuri de TVA unui solicitant pentru simplul motiv că acesta nu este în măsură să demonstreze că dispune de mijloacele materiale, tehnice şi financiare pentru a exercita activitatea economică declarată la momentul formulării cererii sale de înscriere în registrul persoanelor impozabile.

Pentru a fi considerat proporţional cu obiectivul prevenirii evaziunii, acest refuz trebuie să se bazeze pe indicii serioase care permit în mod obiectiv să se considere că este probabil ca numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile să fie utilizat în mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie să se întemeieze pe o apreciere globală a tuturor împrejurărilor speţei şi a probelor care au fost strânse în cadrul verificării informaţiilor furnizate de întreprinderea în cauză.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 548/04 aprilie 2016

Prin sentinţa administrativă nr…/CAF/2015 a Tribunalului Alba – secţia de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC W.M.  SRL în contradictoriu cu pârâtele: DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE B. şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE A.

A fost anulată Decizia nr…/08.09.2015, emisă de AJFP A.

A fost anulată Decizia nr…/06.08.2015, emisă de AJFP A.

S-a dispus admiterea cererii reclamantei de înregistrare în scop de TVA şi obligarea pârâtelor să procedeze la înscrierea reclamantei în acest sens.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că textele de lege invocate de Tribunal în motivarea soluţiei se referă la cu totul alte situaţii decât cea avută în vedere de organele fiscale atunci când au refuzat înregistrarea societăţii reclamante în scopuri de TVA.

Astfel, Directiva Europeană se referă la faptul ca administraţia fiscală trebuie să aibă în vedere criterii obiective atunci când respinge o solicitare de înregistrare în scopuri de TVA şi nu simple presupuneri, ori suspiciuni, adică, la baza respectivului refuz trebuie să stea elemente obiective şi serioase care să permită ori să determine o anumită suspiciune din partea organelor fiscale că numărul de identificare atribuit în scopuri de TVA va fi utilizat în mod fraudulos.

Instanţa de fond a considerat că argumentele aduse de pârâtele din acest dosar în sprijinul refuzului de a atribui reclamantei număr de identificare în scopuri de TVA sunt simple prezumţii, care chiar dacă justifică o rezervă în ceea ce priveşte performanţele economice ale acesteia, nu pot justifica existenta unui risc de evaziune în ceea ce o priveşte pe aceasta. Or, aceasta a făcut o greşită interpretare şi a Ordinului nr.17/2015 referitoare la procedura ce trebuie urmată de către organele fiscale la solicitările contribuabililor de înregistrare în scopuri de TVA.

Potrivit acestei proceduri, organele fiscale trebuie să ţină seama de anumite criterii de evaluare, stabilite de lege, în funcţie de care este condiţionată înregistrarea în scopuri de TVA.

Consideră ca administraţia fiscală a furnizat indicii serioase cu privire la existenţa unui risc de evaziune în cauza principală, iar aceste indicii constau în constatări concrete efectuate de către inspectorii antifraudă în urma unui control operativ la societatea reclamantă, constatări materializate  în Procesul-verbal încheiat în prezenţa administratorului firmei verificate la data de 31.07.2015, care a semnat respectivul act.

În baza acestor constatări s-a luat decizia ca societatea verificată nu îndeplineşte criteriile prevăzute expres în OANAF nr. 17/2015, în funcţie de care este condiţionată înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile prevăzute la art. 1 din acest ordin. Or, tocmai acest lucru a fost omis de către instanţa fondului, dându-se astfel o greşită interpretare legii, fiindcă, dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de respectivul ordin în baza unor constatări obiective, verificate, probate, nu se poate susţine că respectiva persoană impozabilă nu prezintă un grad de risc evazionist.

Se mai arată că prudenţa administraţiei fiscale în a nu acorda societăţii cod de identificare în scopuri de TVA este pe deplin justificată având în vedere comportamentul fiscal al administratorilor şi asociaţilor societăţii în întreaga activitate desfăşurată anterior de către aceştia la societăţile la care au activat în calitate de administratori şi/sau asociaţi unici.

În opinia recurentei interpretarea greşită a legii de către instanţa fondului rezidă în faptul că aceasta impune administraţiei fiscale înregistrarea în scopuri de TVA a unui contribuabil în toate situaţiile în care acesta nu poate demonstra şi/sau garanta pentru viitor un comportament fiscal contrar legii.

Directiva Europeană impune doar justificarea concretă a suspiciunii, aspect ce a fost demonstrat de către autoritatea fiscală în cauza principală, astfel că hotărârea instanţei de fond este nelegală.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 488, pct. 8 C.pr.civ..

Intimata SC  W.M.  SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

S-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Deciziei privind înregistrarea în scopuri de TVA nr. …/06.08.2015, care a fost emisă de AJFP A.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, se arată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare, atât a dreptului intern, cât şi a dreptului comunitar şi nu există absolut nici un temei legal care să justifice reformarea acestei sentinţe, în sensul celor cerute de recurentă.

Se mai arată că potrivit unei interpretări corecte, conformă cu Directiva TVA,  a Ordinului nr.17/2015, reclamanta îndeplinea toate cerinţele pentru admiterea cererii de înregistrare în scopuri de TVA.

 Organele fiscale sunt cele care au dat o interpretare greşită acestor dispoziţii şi au adăugat la lege, contravenind în acest fel în mod flagrant dispoziţiilor Directivei 2006/112/CE.

În ceea ce priveşte intenţia şi capacitatea de a desfăşura activităţi economice, pe lângă faptul că o asemenea motivare contravine dispoziţiilor Directivei TVA, neputând fi luată în considerare, aceasta este şi nejustificată deoarece societatea dispune de toate condiţiile pentru a desfăşura activitatea, aspect care de altfel rezultă din chiar înscrisurile depuse la dosar de către pârâte. Deşi nu prezintă importanţă în cauză, au fost ataşate la dosarul instanţei de fond dovezi cu privire la sumele pe care plătite până acum la bugetul de stat, aferente activităţii desfăşurate.

Ambii asociaţii ai societăţii au curat atât cazierul fiscal cât şi cel judiciar, neexistând deci, cu raportare la persoana acestora, absolut nici un motiv de respingere a cererii, aspect de care de asemenea instanţa de fond nu putea să facă abstracţie.

În drept, se invocă dispoziţiile legale la care s-a făcut referire în motivarea întâmpinării.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

În ceea ce priveşte excepţia invocată prin întâmpinare:

Excepţia invocată de reclamantă prin întâmpinare este neîntemeiată având în vedere că obiectul acţiunii în contencios administrativ în situaţia actelor administrative fiscale îl constituie decizia emisă în soluţionarea contestaţiei, iar această decizie a fost emisă de recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B.

Mai trebuie reţinut că prin decizia de soluţionare a contestaţiei a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr…/06.08.2015 prin care s-a respins cererea reclamantei de înregistrare în scopuri de TVA, ceea ce înseamnă o validare, atât a soluţiei, cât şi a motivelor cuprinse în decizia contestată, astfel că nu se poate susţine că organul de soluţionare a contestaţiei nu poate declara recurs împotriva sentinţei prin care au fost anulate ambele decizii.

Recursul pârâtei a fost  respins datorită următoarelor considerente:

Prin Decizia nr…/06.08.2015 s-a dispus respingerea cererii reclamantei de înregistrare în scopuri de TVA.

În motivarea deciziei s-a arătat că reclamanta nu a furnizat corect şi complet datele şi informaţiile solicitate şi nu a clarificat intenţia şi capacitatea de a desfăşura activităţi economice.

Decizia nr…/08.09.2015 prin care a fost respinsă contestaţia societăţii reclamante nu dezvoltă motivele inserate în cuprinsul deciziei atacate şi nici nu cuprinde motive suplimentare care să justifice respingerea cererii de înregistrare în scopuri de TVA.

Motivele care au determinat respingerea cererii reclamantei au fost dezvoltate în întâmpinarea depusă la instanţa de fond. De asemenea, la acelaşi moment procesual au fost depuse şi referatul cu propunerea de respingere a înregistrării în scopuri de TVA şi procesul-verbal de constatare încheiat la data de 31.07.2015.

Analizând aceste înscrisuri rezultă că motivele care au determinat organul fiscal să refuze atribuirea unui număr de identificare în scopuri de TVA reclamantei sunt, în esenţă, următoarele: societatea are sediul într-un imobil în care îşi mai au sediul încă 15 societăţi, societatea nu are un plan de afaceri, singurele resurse alocate afacerii sunt economiile asociaţilor şi producţia în curs, unul dintre asociaţi are/a avut calitatea de asociat în alte societăţi care înregistrează datorii la buget, iar unei societăţi i-a fost anulat codul de TVA întrucât a depus decont de TVA fără a declara venituri în perioada respectivă

S-a apreciat, astfel, de către organul fiscală că societatea nu îndeplineşte criteriile în funcţie de care se condiţionează înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile prevăzute la art. 3 din Ordinul nr.17/2015.

Instanţa de recurs reţine că, în mod corect, pentru rezolvarea speţei instanţa de fond a avut în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauza C-527/11 – Ablessio) referitoare la refuzul autorităţilor fiscale de a atribui un număr de identificare în scopuri de TVA.

Astfel, în considerentele deciziei menţionate anterior Curtea a statuat că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere atunci când adoptă măsuri pentru a asigura identificarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA.

Aceasta a mai adăugat, însă, că această marjă nu poate fi nelimitată şi că dreptul statului de a refuza să atribuie unei persoane impozabile un număr individual nu poate fi exercitat fără motiv legitim.

Curtea a mai arătat că noţiunii de „persoană impozabilă” trebuie să i se confere o interpretare largă. Astfel, orice persoană care are intenţia, confirmată de elemente obiective, să înceapă în mod independent o activitate economică şi care efectuează primele cheltuieli de investiţii în acest scop trebuie considerată o persoană impozabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2000, Breitsohl, C 400/98, Rec., p. I 4321, punctul 34, și Hotărârea din 1 martie 2012, Polski Trawertyn, C 280/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 30).

Curtea a arătat că un stat nu poate refuza atribuirea unui număr de identificare în scopuri de TVA unui solicitant pentru simplul motiv că acesta nu este în măsură să demonstreze că dispune de mijloacele materiale, tehnice şi financiare pentru a exercita activitatea economică declarată la momentul formulării cererii sale de înscriere în registrul persoanelor impozabile.

Aceasta a reiterat, însă, dreptul statelor membre de a prevedea măsuri apte să împiedice utilizarea abuzivă a numerelor de identificare, în special de către întreprinderi a căror activitate şi, în consecinţă, a căror calitate de persoană impozabilă ar fi pur fictivă.

Pentru a fi considerat proporţional cu obiectivul prevenirii evaziunii, acest refuz trebuie să se bazeze pe indicii serioase care permit în mod obiectiv să se considere că este probabil ca numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile să fie utilizat în mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie să se întemeieze pe o apreciere globală a tuturor împrejurărilor speţei şi a probelor care au fost strânse în cadrul verificării informaţiilor furnizate de întreprinderea în cauză.

De asemenea, Curtea a mai arătat că  Directiva 2006/112 nu prevede nicio limitare a numărului de cereri de atribuire a unor numere de identificare individuale în scopuri de TVA care pot fi formulate de aceeaşi persoană care acţionează pe seama diferitor persoane juridice. Directiva nu permite nici să se considere că încetarea controlului respectivelor persoane juridice ca urmare a identificării în scopuri de TVA a acestora din urmă constituie o activitate nelegală. Cu toate acestea, asemenea împrejurări pot fi luate în considerare de asemenea în cadrul unei aprecieri globale a riscului de evaziune.

În speţă, în acord cu instanţa de fond, Curtea constată că motivele invocate de organul fiscal (redate anterior) nu constituie indicii serioase care permit să se considere că cererea de înscriere în registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA formulată de societatea reclamantă riscă să dea naştere unei utilizări abuzive a numărului de identificare sau a altor fraude ale TVA-ului. De asemenea, acestea nu pot constitui motive serioase cu privire la existenţa unui risc de evaziune.

În aceste condiţii corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislaţia comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu prilejul soluţionării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr. C- 106/77.

În consecinţă, motivul de recurs prevăzut de art. 488, pct. 8 NCPC nefiind întemeiat, în temeiul art. 496, alin.1 C.pr.civ., Curtea a respins recursul declarat de pârâtă.

Având în vedere că recursul a fost respins, în temeiul art. 453, alin. 1 NCPC a fost obligată  recurenta să plătească intimatei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare