Inexistența dreptului de deducere pentru TVA-ul aferentă serviciilor de consultanță achiziționate pentru realizarea unui transfer de active.

Inexistența dreptului de deducere pentru TVA-ul aferentă serviciilor de consultanță achiziționate  pentru realizarea unui transfer de active.

Analizând dacă reclamanta are drept de deducere în condiţiile art. 145 alin. 2 lit. a C. fisc., se reține că, o persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile.

Or, consultanţa contractată de societatea reclamantă nu este destinată efectuării unor operaţiuni taxabile, dat fiind faptul că transferul de active nu este o astfel de operaţiune neintrând în sfera de aplicare a TVA-ului.

Ca urmare, în mod corect a apreciat organul fiscal că TVA-ul aferent serviciilor de consultanţă achiziţionate de reclamantă nu este deductibilă.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr.977/21 iunie  2016

Prin sentinţa administrativă nr…/2015 a Tribunalului Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC X.O. SRL în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE S. şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE B.

A fost anulată Decizia nr…/21.10.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B. în soluţionarea contestaţiei înregistrate sub nr.  …/13.12.2013.

A fost anulată în parte Decizia de impunere nr. F-…/12.11.2013 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice S., respectiv în ceea ce priveşte obligaţia fiscală în sumă de 562.669 lei reprezentând TVA  suplimentar aferent facturilor CSF nr…/28.09.2012 şi Sibiu  nr…/27.09.2012 şi anulată decizia de respingere la rambursare a acestei sume.

Au fost anulate obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere aferente TVA  suplimentar în sumă de 562.669 lei.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE  B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza să se dispună respingerea acţiunii.

S-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-au arătat următoarele:

Din analiza tranzacţiilor desfăşurate cu principalii parteneri interni s-a constatat faptul că în luna iulie 2012 reclamanta a încheiat contractul nr. NSA - …-31.07.2012 cu SC N.P. SRL B. Acest contract vizează transferul parţial al activelor “Staţie carburanţi” situată în municipiul A., str…, către cesionarul SC N.P. SRL B.

În evidenţa contabilă transferul de active efectuat în baza contractului mai sus menţionat în valoare de 1.308.925 euro s-a înregistrat astfel: veniturile obţinute din transferul bunurilor în contul 7583 “venituri din cedarea activelor” concomitent cu descărcarea din gestiune a acestora prin intermediul conturilor de cheltuieli cu activele cedate (6583) şi conturilor de amortizare (281).

Organele fiscale au procedat la reîncadrarea acestei operaţiuni ca fiind un transfer de active, şi nu o livrare de bunuri, faţă de dispoziţiile exprese prevăzută de art. 128 alin. 7 din Codul fiscal.

Această stare de fapt şi stare fiscală a fost reţinută şi de instanţa de fond în considerentele hotărârii având în vedere şi concluziile expertizei contabile fiscale efectuate în cauză.

Instanţa de fond a reţinut că valoarea facturilor emise de SC C.S.F. SRL B. şi SC T.  SRL nu a fost inclusă în valoarea transferului şi că TVA aferentă acestora nu a ajuns la beneficiarul transferului SC  N.P. SRL, în calitate de succesor al intimatei, în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere al TVA.

Apreciază că faţă de această stare de fapt instanţa de fond a greşit când a stabilit că dacă succesorul nu are drept de deducere, atunci pentru operaţiunile din amonte, are drept de deducere intimata-reclamantă, cât timp facturile cuprind toate elementele obligatorii prevăzute de art. 155 alin. 5 Cod fiscal.

Deşi instanţa de fond a reţinut corect că ambele societăţi prestatoare au colectat TVA, aceasta a greşit când a stabilit că în astfel de situaţii beneficiarul serviciului prestat are în mod automat dreptul de deducere al acelei taxe indiferent de scopul pentru care serviciul a fost achiziţionat.

Dispoziţiile art. 145 C. fisc. precizează în mod foarte explicit că, TVA aferentă oricărei achiziţii poate fi dedusă doar dacă aceste achiziţii sunt destinate „utilizării în folosul operaţiunilor taxabile”.

În situaţia în care operaţiunea de vânzare a staţiei de carburanţi nu ar fi avut forma unui transfer de active operaţiunea ar fi fost taxabilă din punct de vedere al TVA, şi astfel în aplicarea prevederilor art. 145 alin. 2 lit. e) Cod fiscal societatea intimată ar fi avut drept de deducere a taxei.

Dar operaţiunea nu este dintre cele prevăzute de art. 145 alin. 2 lit. e) Cod fiscal, deoarece acesta prevede în mod explicit faptul că dreptul de deducere ia naştere doar dacă „taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv”.

Or, în speţă taxa nu s-a aplicat, iar prin încadrarea voluntară a operaţiunii de vânzare ca şi transfer de active tocmai cu scopul de a beneficia de excepţia de la taxare prevăzută de lege, societatea intimată nu a taxat operaţiunile, aşa încât nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 145 alin. 2, lit. e C. fisc..

De asemenea instanţa de fond trebuia să mai reţină că facturile au fost emise de intermediari după data realizării transferului de active şi că valoarea ei nu a fost cuprinsă în valoarea transferului, aşa că, în mod corect s-a refuzat dreptul de deducere.

În aceste condiţii beneficiarul activelor cedate preia dreptul de deducere al bunurilor transferate împreună cu obligaţia ajustării TVA în condiţiile legii fiscale fără a prelua şi drepturile şi obligaţiile legate de TVA aferente serviciilor de comision.

Altfel spus, dacă ulterior transferului societatea beneficiară ar desfăşura operaţiuni scutite fără drept de deducere sau în afara sferei TVA, aceasta ar avea obligaţia ajustării  TVA în favoarea statului, dar pentru că serviciul de comision nu a fost inclus în valoarea transferului, pentru TVA aferentă acestor servicii nu ar avea nicio obligaţie de ajustare.

Faţă de această stare de fapt rezultă că daca nu s-ar corecta hotărârea greşită s-ar ignora regula generală privitoare la deducerea TVA, aşa ca trebuie ca în rejudecare să se respingă acţiunea având în vedere că intimata nu poate beneficia de dreptul de deducere al TVA aferentă unor operaţiuni netaxabile.

În ceea ce priveşte factura fiscală seria CSF nr…/28.09.2012 emisă de SC C.S.F.  SRL B:

Apreciază că instanţa de fond a greşit când a trecut peste principiul opozabilităţii evidenţelor fiscale generale şi principiul opozabilităţii efectelor actului administrativ faţă de terţi, cât timp decizia de anulare a codului de TVA a intrat în circuitul civil.

Aceasta a greşit când a reţinut că faţă de intimata decizia de scoatere din evidenţă ca plătitor de TVA a  SC C.S.F. SRL B. începe să-şi producă efecte numai de la data comunicării actului.

Legiuitorul a prevăzut în art. 153 C. fisc. că în vederea utilizării de către contribuabili se organizează registre publice electronice ale persoanelor impozabile, în conformitate cu dispoziţiile art. 153.

Având în vedere că “Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA” se organizează la nivelul A.N.A.F., că este public şi se afişează pe site-ul A.N.A.F. la secţiunea "Informaţii publice" se impune înlăturarea susţinerilor reclamantei că nu ar fi putut să cunoască date şi informaţii despre beneficiarii sau furnizorii săi şi că i s-a încălcat dreptul la apărare.

De asemenea, legiuitorul a prevăzut expres, tot în vederea stabilirii cuantumului corect al TVA ca, beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabilii cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) lit. b)—e) şi au fost înscrişi în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective.

Având în vedere aceste aspecte în mod corect s-a respins la rambursare TVA aferent facturii emise de prestatoarea SC C.S.F.  SRL.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 128 alin. (7), art. 129 alin. (7), art. 137, art. 145 alin.(2) lit. e), art. 153 din Codul fiscal, pct.6 alin. 7 şi 10 din HG nr.44/2004, art.223, art.411, art. 483, art. 488 şi urm. NCPC.

Intimata SC  X.O.  SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivarea întâmpinării se arată următoarele:

Prin cererea de recurs se acreditează ideea că reclamanta a procedat la un tratament fiscal incorect al vânzării staţiei de carburanţi, tratament sancţionat de organele de inspecţie fiscală prin „reîncadrare” din „livrare de bunuri" în „transfer de active”.

În fapt, după cum rezultă din probele dosarului, organele de inspecţie fiscală nu au reţinut niciun moment faptul că reclamanta ar fi înregistrat eronat vânzarea staţiei de carburanţi ca fiind livrare de bunuri în loc de „transfer de active”. Dimpotrivă, reclamanta a aplicat tratamentul fiscal corect al vânzării staţiei de carburanţi.

În ce priveşte deductibilitatea TVA-ului aferent achiziţiilor de servicii de la societăţile T. SRL şi C.S.F.  SRL:

Recurenta a susţinut faptul ca dispoziţiile articolului 145 C.fisc. precizează în mod foarte explicit că TVA aferentă oricărei achiziţii poate fi dedusă doar dacă aceste achiziţii sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile şi că în cauză nu este îndeplinită aceasta condiţie.

Afirmaţia recurentei nu poate fi primită având în că expertiza fiscală administrată în cauza lămureşte acest aspect prin analizarea documentului de transfer încheiat între X.O. SRL şi N.P. SRL.

Astfel în cuprinsul raportului de expertiză s-a reţinut că:

•în conformitate cu prevederile legale, cesionarul activelor, respectiv N. P. SRL, a semnat documentul de transfer datat 31.07.2012; din acest document rezultă că cesionarul va continua să desfăşoare activitatea economică ce i-a fost transferată, adică va realiza operaţiuni de comercializare combustibili, care sunt taxabile sub aspectul TVA;

•în Răspunsul la Obiectivul nr. 3 se certifică faptul că reclamanta a transferat societăţii  N.P. SRL staţia de carburanţi urmând ca aceasta, în calitate de succesor al cedentului de active, să continue să desfăşoare activitatea economică ce i-a fost transferată;

•organul fiscal nu a reţinut, în urma verificărilor din evidentele fiscale faptul că N.P. SRL nu şi-ar fi îndeplinit această obligaţie:

•s-a apreciat că prin transferul de active, succesorul cedentului va efectua cu ajutorul bunurilor transferate operaţiuni supuse TVA; în consecinţă cedentul are drept de deducere întrucât serviciile au fost achiziţionate în vederea unui transfer al activităţii economice de comercializare combustibili, care reprezintă operaţiuni taxabile sub aspectul TVA, din care va rezulta TVA colectată;

Expertul a apreciat că este îndeplinită ipoteza legală prevăzută de articolul 145 aliniatul 2 litera a Cod Fiscal.

Se mai arată că pe lângă dreptul de deducere al achiziţiilor de bunuri/servicii destinate utilizării în folosul „operaţiunilor taxabile" ( litera a din art. 145 aliniatul 2 Cod Fiscal), articolul 145 aliniatul 2 Cod Fiscal reglementează dreptul de deducere al TVA aferent achiziţiilor şi când acestea sunt destinate unor alte operaţiuni decât cele taxabile, respectiv în cazul unor ipoteze speciale:

•achiziţii de bunuri/servicii destinate unor operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră a fi în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în Romania (litera b din art. 145 alin. 2) - în acest caz operaţiunea nu este taxabilă sub aspectul TVA întrucât locul livrării/prestării nu este în Romania

•achiziţii de bunuri/servicii destinate unor operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată (literele c-d din art. 145 alin.2)

•achiziţii de bunuri/servicii destinate realizării operaţiunilor prevăzute la articolul 128 aliniatul 7 ( litera e din art. 145 alin. 2), adică operaţiuni realizate ca transfer de active.

Recurenta dă o interpretare greşită art. 145 aliniatul 2 litera e C. fisc. în condiţiile în care acest articol reglementează tocmai deductibilitatea TVA-ului achiziţiilor de bunuri/servicii aferente realizării unui transfer de active (operaţiune care nu este supusă TVA).

Se mai arată că nu este relevant a se analiza dacă operaţiunea principală a fost supusă efectiv impozitării sub aspectul TVA, adică dacă s-a perceput TVA. Relevant pentru deductibilitatea TVA-ului aferent achiziţiilor este a se stabili „dacă taxa s-ar fi aplicat“ operaţiunii respective în cazul în care vânzarea nu ar fi avut loc.

În cauză, vânzarea staţiei de carburanţi reprezintă, prin natura sa o operaţiune de livrare de bunuri supusă - în baza art. 128 şi 126 litera a) Cod Fiscal - impozitării sub aspectul TVA. Deci prin natura sa vânzarea staţiei ar fi constituit operaţiune impozabilă sub aspectul TVA şi TVA-ul s-ar fi aplicat acestei operaţiuni.

Faptul că TVA „s-ar fi aplicat” vânzării staţiei de carburanţi către N.P. SRL este recunoscut chiar de către recurentă.

Rezultă că este îndeplinită în speţa de faţă ipoteza legală de deductibilitate ce rezultă din interpretarea literală şi nealterată a articolului 145 aliniatul 2 litera e) Cod Fiscal.

Nici susţinerea referitoare la faptul că TVA-ul achitat pentru serviciile achiziţionate de cedent în vederea realizării unui transfer de active nu ar fi deductibil decât dacă valoarea acestor servicii „ar fi inclusă în valoarea transferului” nu poate fi primită deoarece dispoziţiile speciale privind deductibilitatea TVA-ului aferent achiziţiilor (articolul 145 aliniatul 2 Cod Fiscal) nu impun o asemenea condiţionare.

În ce priveşte anularea înregistrării societăţii  C.S.F. SRL ca persoană plătitoare de TVA:

Actul administrativ-fiscal (decizia de anulare a înregistrării de TVA pentru C.S.F.  SRL) nu poate produce niciun efect faţă de contribuabil şi nici faţă de terţi până la data la care respectivul act a fost comunicat destinatarului şi publicat în registrele de publicitate prevăzute de lege.

La solicitarea primei instanţe, pârâta a depus la dosar documente din care rezultă că abia la data de 24.10.2012 a predat la oficiul poştal decizia de anulare a înregistrării ca plătitor de TVA spre a fi comunicată destinatarului C.S.F. SRL.

Faţă de aceste aspecte, nu se poate reţine că începând cu data de 01.08.2012 era opozabilă atât destinatarului, cât şi terţilor decizia de anulare a înregistrării C.S.F. SRL ca plătitor de TVA.

De asemenea, pârâta nu a putut face dovada datei la care anularea înregistrării C.S.F. SRL ca plătitor de TVA a fost publicată în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată spre a deveni opozabil tuturor terţilor.

În schimb, reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada (extras de pe site-ul Ministerului de Finanţe - secţiunea date şi informaţii despre agenţii economici) din care rezultă că la data de 19.10.2012 C.S.F. SRL figura în evidenţele MFP ca persoană plătitoare de TVA începând cu data de 20 iulie 2009, fapt care concordă şi cu datele din factura nr. CSF …/28.09.2012 care cuprinde atributul „RO“ specific persoanelor plătitoare de TVA şi indică TVA-ul aplicat.

La acea dată, în evidenţele publice ale ANAF sau MFP nu era publicată nicio menţiune privind anularea înregistrării C.S.F. SRL ca persoana plătitoare de TVA.

De asemenea, anularea codului de TVA nu este opozabilă reclamantei deoarece la data la care a primit şi înregistrat factura furnizorului C.S.F. SRL (28.09.2012) nu era publicată în evidentele publice ale MFP nicio menţiune privind anularea codului de TVA al furnizorului.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi expertiza fiscală certifică faptul că factura, inclusiv TVA-ul aferent, a fost achitată de reclamantă, ceea ce înseamnă ca TVA-ul a fost colectat de către emitentul facturii. TVA-ul plătit a fost declarat de reclamantă ca fiind TVA plătit către emitentul facturii, fiind înscris şi regularizat la plată în cadrul deconturilor de TVA.

În ciuda acestor probe, organele fiscale au refuzat deducerea acestuia la plătitor fapt care încalcă în mod flagrant principiul de baza al neutralităţii TVA.

În drept, întâmpinarea nu este motivată.

Recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Motivul de casare este întemeiat având în vedere următoarele considerente:

În prealabil Curtea reţine că este de necontestat în speţă faptul că operaţiunea realizată de reclamantă (vânzarea staţiei de carburant către SC N.P. SRL) reprezintă un transfer de active, că reclamanta a calificat-o astfel încă de la momentul realizării sale şi că organele fiscale nu au procedat la reîncadrarea operaţiunii din livrare de bunuri în transfer de active.

Problema juridică care se impune, însă, a fi lămurită este aceea referitoare la dreptul de deducere al reclamantei pentru TVA-ul aferent serviciilor de consultanţă achiziţionate de la societăţile T. SRL şi C.S.F.  SRL pentru realizarea transferului de active.

Este cunoscut că esenţa TVA constă în deducerea taxei aferente achiziţiilor de către non-consumatori. În temeiul legislaţiei naţionale persoana impozabilă are dreptul de a deduce din taxa pe care o datorează pentru livrările sale, taxa facturată acesteia aferentă bunurilor sau serviciilor furnizate ei. Acest drept ia naştere la momentul la care taxa deductibilă devine exigibilă.

Condiţiile de exercitare a dreptului de deducere sunt prevăzute în art. 146 C.fisc.

Potrivit acestor prevederi, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 C.fisc..

Nu trebuie uitat însă că dreptul de deducere a TVA se limitează la bunurile şi serviciile folosite în scopul operaţiunilor sale taxabile.

Aşadar, nu este suficient ca persoana care îşi exercită dreptul de deducere să deţină o factură pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost sau urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost sau urmează să îi fie prestate de către o persoană impozabilă, ci trebuie ca respective livrări sau prestări de servicii să existe (să fi avut loc) şi să fie folosite în scopul operaţiunilor sale taxabile.

În acest sens relevante sunt dispoziţiile art. 145 C.fisc. care stabilesc sfera de aplicare a dreptului de deducere.

Potrivit alin. 2 orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:

•operaţiuni taxabile (lit. a);

•operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România (lit. b);

•operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, art. 144  şi art. 144^1 (lit. c);

•operaţiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 - 5 şi lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunităţii sau în cazul în care aceste operaţiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunităţii, precum şi în cazul operaţiunilor efectuate de intermediari care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când aceştia intervin în derularea unor astfel de operaţiuni (lit. d);

•operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) şi la art. 129  alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv (lit. e).

Urmează a se analiza în primul rând dacă reclamanta are drept de deducere a TVA-ului aferent achiziţionării serviciilor de consultanţă pentru realizarea unui transfer de active în condiţiile art. 145 alin. 2, lit. e.

Transferul de active este o operaţiune economică care nu este inclusă în sfera TVA conform art. 128, alin. 7 C. fisc..

Însă primitorul activelor, persoana impozabilă, va trebui să efectueze ajustările de TVA în favoarea statului pentru bunurile primite de la cedent (pct. 6, alin. 10 din normele date în aplicarea art.128, alin. 3), bunuri pentru care cedentul a dedus TVA la achiziţia lor şi pe care nu le va mai folosi pentru a desfăşura operaţiuni economice.

La acelaşi pct. 6, alin. 10, teza finală din norme se specifică faptul că „aplicarea regimului de taxare pentru transferul de active de către persoanele impozabile nu va fi sancţionată de organele de inspecţie fiscală, în sensul anulării dreptului de deducere a taxei la beneficiar, dacă operaţiunile în cauză sunt taxabile prin efectul legii sau prin opţiune, cu excepţia situaţiei în care se constată că tranzacţia a fost taxată în scopuri fiscale”.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în cazul în care la transferul de active, cedentul a emis factura şi a aplicat TVA colectată, organele fiscale vor permite cesionarului să deducă TVA-ul, dacă operaţiunile sunt taxabile prin efectul legii sau prin opţiune (cu referire la livrările de terenuri şi clădiri care sunt scutite prin efectul legii sau prin opţiune conform art.141 alin. 2 lit. f şi 141 alin. 3 C.fisc.).

Pentru acest aspect art. 145, lit. e C. fisc. precizează că cedentul de active are drept de deducere a TVA-ului pentru bunurile achiziţionate şi apoi transferate cesionarului prin colectare de TVA în cadrul unui transfer de active realizat în condiţiile anterior menţionate.

Această ipoteză nu se regăseşte în speţă astfel că dispoziţiile art. 145 alin. 2, lit. e C.fisc. nu sunt aplicabile aşa cum eronat susţine reclamanta.

În acest sens sunt şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Astfel, în răspunsul la obiectivul nr. 3 expertul analizează sfera de aplicabilitate a art. 145, lit. e şi conchide că reclamanta are drept de deducere a TVA în temeiul art. 145, lit. a (nu lit. e aşa cum susţine reclamanta).

În aceste condiţii urmează a se analiza dacă reclamanta are drept de deducere în condiţiile art. 145 alin. 2 lit. a C. fisc.

Aşa cum s-a menţionat anterior o persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile.

Or, consultanţa contractată de societatea reclamantă nu este destinată efectuării unor operaţiuni taxabile, dat fiind faptul că transferul de active nu este o astfel de operaţiune neintrând în sfera de aplicare a TVA-ului.

Ca urmare, în mod corect a apreciat organul fiscal că TVA-ul aferent serviciilor de consultanţă achiziţionate de reclamantă nu este deductibilă.

Având în vedere concluziile expuse anterior, nu se mai impune a fi analizate criticile recurentei referitoare la efectele deciziei prin care a fost anulată, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA a SC C.S.F. SRL.

În consecinţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul art. 496, alin.1 coroborat cu art. 498, alin. 1C.pr.civ., Curtea a admis recursul pârâtei, a casat în tot sentinţa atacată şi rejudecând a respins acţiunea formulată de reclamanta SC X.O. SRL în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE S. şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE B., ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare