Legea nr. 112/1995 - constatarea calităţii de proprietari ai imobilului pe baza preluării de către stat cu titlu valabil şi cu respectarea legilor.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 05.08.2013 reclamanta L.I.C. a chemat in judecata pe paratul S.R solicitand instantei sa dispuna: recunoasterea dreptului de proprietate al autorilor sai N.C. si N.C. asupra imobilului situat in Bucuresti, sect 1; recunoasterea dreptului reclamantei asupra aceluiasi imobil ca legatar al fostului proprietar N.C.  si ca mostenitor al fostului proprietar N.C.; constatarea existentei unui bun in sensul dat de art 1 din Protocol nr. 1 al CEDO; constatarea nulitatii deciziei de preluare abuziva facuta de catre S.R asupra imobilului; constatarea nevalabilitatii titlului S.R; obligarea la restituirea ap nr. 1 parter neinstrainat impreuna cu terenul nevandut; obligarea la plata de despagubiri pentru ap 2 parter si pentru apartamentul de la mansarda vândut in baza Legii 112/1995, constructie si teren de sub constructie.

In motivarea actiunii, reclamanta a a aratat ca imobilul a apartinut familiei A.C.N. si C.N.

Dupa decesul lui A.C.N. mostenitorii acestuia au impartit la 15.11.1949 prin act de partaj voluntar succesoral bunurile ramase de pe urma acestuia.

Astfel, imobilul din  nr 92 a revenit in cota de ½ sotiei supravietuitoare C.N. si in cota de ½ lui C.N. si M.N.

In anul 1978 reclamanta a devenit mostenitoare testamentara a bunului iar in 1998 a devenit legatar al C.N..

Ulterior, in anul 2010, la decesul M.N., reclamanta a devenit mostenitoare asupra tuturor bunurilor autorilor sai.

S-a aratat ca imobilul a fost nationalizat potrivit Decretului 92/1950 de la C.N., raportat la calitatea sa de sotie de mosier.

 La data de 13.11.2013 reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv aratand ca intelege sa se judece in contradictoriu si cu S.R precum si cu  A.N.

La data de 26.03.2014 parata A.N. a invocat exceptia necompetentei materiale si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive

La 12.06.2014 reclamanta a depus precizare de actiune prin care a solicitat introducerea in cauza in calitate de parat si a  M.B..

La termenul din 18.09.2014 a fost respinsa exceptia de necompetenta materiala ca neintemeiata.

In sedinta publica din 20.11.2014 instanta a dispus unirea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a paratelor A.N. si A.F.  cu fondul cauzei.

Sub aspectul probatoriului a fost administrata in cauza proba cu inscrisuri, interogatoriu si proba cu expertiza evaluatorie.

La termenul de judecata din 21.05.2015 a fost depusa la dosarul cauzei cerere de interventie voluntara formulata de S.I. si P.V., precizata in sedinta publica din 10.07.2015 ca fiind cerere de interventie accesorie in sprijinul apararii paratilor.

In sedinta publica din 17.09.2015 a fost respinsa cererea de interventie accesorie ca inadmisibila in principiu.

Analizand cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor A.F.  si A.N., instanta a constatat ca reclamanta nu a facut dovada existentei identitatii intre persoana acestor parate si persoanele pretins a fi obligate in raportul juridic dedus judecatii intrucat, pe de o parte, A.N. acorda sprijin si indrumare metodologica autoritatilor administratiei publice locale si centrale, precum si celorlalte persoane juridice detinatoare de imobile ce fac obiectul restituirii, conform art.2 din HG nr.572/2013, iar pe de alta parte, A.F. este o institutie publica de interes local avand ca obiect administrarea, vanzarea, repararea si intretinerea fondului imobiliar aflat in proprietatea statului si a M.B., astfel cum rezulta din Regulamentul de Organizare si Functionare aprobat prin HCGMB nr.305/2013.

Analizand mai departe fondul cauzei, instanţa a constatat urmatoarele:

Imobilul situat in Bucuresti, sector 1 a apartinut sotilor A.C.N. si C.N., astfel cum rezulta din actul de vanzare cumparare autentificat sub nr.40981/14.08.1945 si transcris sub nr.13503/14.05.1945.

Dupa decesul lui A.C.N. (08.11.1949) a fost incheiat la data de 15.11.1949 actul de partaj voluntar succesoral, imobilul fiind impartit astfel:1/2 C.N. (sotie supravietuitoare) si ½ C.N. (tatal reclamantei) si M.N.

Astfel cum rezulta din certificatul de legatar nr.156 eliberat de BNP la data de 5.06.1998, reclamantei i-a revenit intreaga masa succesorala de pe urma defunctei N.C., decedata la data de 29.08.1979.

Imobilul situat in Bucureşti, sector 1 a fost preluat de stat in temeiul Decretului nr.92/1950, figurand in anexa de provincie la pozitia 286.

Apartamentul de la mansarda a fost vândut numitilor P.V. si P.C. conform contractului de vanzare cumparare incheiat in baza Legii 112/1995, iar apartamenul nr. 2 de la parterul imobilului a fost vandut numitei S.I. conform contractului de vanzare cumparare incheiat in baza Legii 112/1995, astfel cum rezulta din adresa emisa de DITL Sector 1.

Conform adresei nr.371/15.01.2015 emisa de PMB Directia Patrimoniu, Serviciul Evidenta Fond Imobiliar de Stat, pe adresa administrativa Bucureşti, sector 1 figureaza imobilul cu suprafata de 366,00 mp teren din care 124,00 mp constructii (corp A cu 2 nivele) proprietate de stat, categoria de folosinta „constructii si curti”, cu posesor parcela la data intocmirii evidentelor INT ICRAL.

Analizând valabilitatea titlului statului în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, instanţa apreciază că prevederile Decretului nr.92/1950, actul normativ în baza căruia s-a efectuat preluarea imobilului, contravin dispoziţiilor Constituţiei din 1948, art.8, art. 10 şi art. 16, potrivit cărora proprietatea particulară se bucură de o protecţie specială, cetăţenii Republici Populare Române fiind egali în faţa legii, iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică se făceau pe baza unei legi şi cu o dreaptă despăgubire stabilită prin justiţie.

Totodată, prevederile Decretului nr.92/1950 contravin dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, privitoare la proprietate, respectiv art.481 C.civ., potrivit căruia „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică, primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire” precum şi dispoziţiilor tratatelor internaţionale la care România era parte, privitoare la proprietate, şi anume Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Instanţa a reţinut că art. 6 din Legea nr. 213/ 1998 tranşează clar problema valabilitatii preluarii de catre stat, reglementand expres ca sunt preluate cu titlu valabil doar imobilele care au intrat in proprietatea statului cu respectarea legilor si a Constitutiei in vigoare la data preluarii de catre stat.

Pentru aceste considerente, instanta a constatat calitatea de proprietari ai autorilor reclamantei asupra imobilului, calitatea de proprietar al reclamantei asupra imobilului, nulitatea deciziei de preluare a imobilului si nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului.

Instanta a constatat ca reclamanta, in calitate de moştenitoare a unor persoane al caror imobil a fost preluat fara titlu valabil, isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la momentul preluarii.

In baza art. 480 Cod Civil, instanta a dispus restituirea catre reclamanta a apartamentului nr.1 parter si a terenului in suprafata de 242 mp din imobilul situat in Bucureşti, sector 1.

Referitor la capatul de cerere avand ca obiect acordare de despagubiri pentru apartamentele vandute, instanta, vazand dispozitiile art.31 din Legea 165/2013 si art.22 alin.1-3 din HG 401/19.06.2013, l-a respins ca inadmisibil.

Cu privire la cererea de indreptare a erorii materiale din Incheierea din 17.09.2015, instanta a constatat ca este neintemeiata, intrucat in mod corect s-a menţionat calea de atac, respectiv apel in 5 zile de la comunicare, conform dispoziţiilor art. 64 alin. 4 Cod procedura civila.

Domenii speta

Spete similare