Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Sentinţă penală 632 din 20.06.2013


R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 632

Şedinţa publică de la 20 Iunie 2013

Obiectul cauzei:plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

INSTANŢA

Deliberând, constată:

La data de 28.03.2013 a fost înregistrată la această instanţă plângerea formulată de petentul B.M. împotriva ordonanţei de aplicare a amenzii  judiciare în sumă de 1000 lei la data de 18.02.2013 în dosarul de urmărire penală nr. 107/P/2011 al DNA – Serviciul Teritorial Piteşti.

În motivarea plângerii se arată că:

Prin adresa nr. 107/P/2011 din data de 17.01.2013, înregistrată la Garda Financiară – Secţia Bucureşti sub nr. 130181/17.01.2013 i s-a solicitat acestei instituţii să efectueze verificări la mai multe societăţi comerciale, termenul pentru transmiterea relaţiilor solicitate fiind stabilit pentru data de 30.01.2013, termen care de altfel, a şi fost respectat.

Cu toate acestea, apreciind că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica relaţiile solicitate în mod complet, procurorul sef al D.N.A – Serviciul teritorial Piteşti, a dispus sancţionarea sa cu amenda judiciară în cuantum de 1000 lei, prin ordonanţa nr. 107/P/2011, emisă la 18.02.2013.

La data de 26.02.2013, împotriva ordonanţei de aplicare a amenzii judiciare a formulat plângere adresată procurorului sef al D.N.A  - Structura Centrală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

După înregistrarea cauzei pe rolul instanţei, în vederea soluţionării acesteia, s-a solicitat de la DNA- Serviciul Teritorial Piteşti, dosarul nr. 107/P/2011.

În adresa de răspuns înaintată instanţei, DNS- S.T.P a invocat excepţia inadmisibilităţii plângerii.

Examinând excepţia invocată, tribunalul constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Petentul a formulat plângere împotriva unei ordonanţe, dată de procuror prin care acesta a fost amendat pentru – spune procurorul – neîndeplinirea unor atribuţii de serviciu. Acesta şi-a motivat plângerea pe disp.art.278/1 C.p.

Trebuie observat că dispoziţiile art. 278/1 C.p.p reglementează în mod  limitativ actele emise de procuror ce pot fi supuse controlului de legalitate an instanţei de judecată şi anume  rezoluţiile şi ordonanţele de netrimitere în judecată.

În speţa de faţă , este contestată o ordonanţă prin care procurorul , ca organ de urmărire penală i-a aplicat petentului o amendă judiciară, potrivit art. 199 alin.1 C.p.p.

În acelaşi articol, la alineatul 3, se precizează că tot organul de urmărire penală este cel care poate dispune scutirea sau reducerea amenzii, fără a se mai prevedea posibilitatea unei căi de atac în faţa instanţei de judecată.

Dispoziţiile art. 199  C.p.p sunt expuse, în sensul că amenda judiciară se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanţa, iar de instanţa de judecată, prin încheiere.

Persoana amendată poate cere scutirea sau reducerea amenzii în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei, ori încheierii. Din conţinutul acestui text  de lege rezultă voinţa legiuitorului de a nu prevedea posibilitatea pentru persoana nemulţumită de a exercita controlul judiciar în instanţă asupra ordonanţei procurorului de aplicare a amenzii judiciare.

Este adevărat că în respectivul text de lege s-a prevăzut posibilitatea ca persoana nemulţumită de amenda aplicată să o conteste în faţa judecătorului, însă numai în situaţia în care amenda a fost aplicată de judecător.

Prin constatarea inadmisibilităţii plângerii nu se poate susţine de către petent nici că ar fi încălcate disp.art. 275 C.p.p , în ceea ce priveşte dreptul oricărei persoane de a face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, avându-se în vedere disp.art.278 C.p.p, care stabilesc cui poate fi adresată plângerea.

Mai mult decât atât ,  potrivit alin.2/1 al aceluiaşi articol, plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispusă de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă şi această dispoziţie nu a fost declarată neconstituţională.

De asemenea, nu se poate vorbi nici de o încălcare a disp.art.6 din CEDO, nici a disp.art.21 din Constituţia României şi Deciziei nr. 486/1997 a Curţii Constituţionale, atâta timp cât există prevederi exprese în acest sens în textele de lege menţionate mai sus şi de strictă aplicabilitate.

Faţă de aceste considerente, urmează a se respinge plângerea ca inadmisibilă, cu menţinerea ordonanţei atacate.

Văzând şi disp.art.192 alin.2 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca inadmisibilă plângerea împotriva ordonanţei nr. 107/P/2011 din data de 18.02.2013 a DNA Serviciul Teritorial Piteşti, formulată de petentul B. M. Menţine ordonanţa atacată. Obligă pe petent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică de la 20 iunie 2013, la Tribunalul Argeş Secţia penală 10.07.2013.

Domenii speta