Contestaţie decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA Nr. 1672/2015

Şedinţa publică de la 14 Septembrie 2015

Obiectul cauzei:contestaţie decizie de concediere

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 8-04-2015, contestatorul (...) a formulat, în contradictoriu cu intimata SC A. D.  SA, contestaţie împotriva deciziei nr. (...) , solicitând anularea acesteia, reintegrarea sa pe postul avut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia contestată a fost sancţionat cu măsura concedierii, imputându-i-se că s-a prezentat la serviciu sub influenţa alcoolului. Se susţine, arată reclamantul, total fals că s-ar fi înregistrat o alcoolemie de 0,52 mg/l. Or, o astfel de alcoolemie nu poate fi reală întrucât consumase o bere cu o seară înainte. Contestatorul are dubii şi cu privire la calitatea instrumentului de măsurare a alcoolemiei, urmând ca intimata să prezinte buletinul de omologare al acestuia. Pe de altă parte, aplicarea celei mai drastice sancţiuni, fără a se grada, este nelegală. Reclamantul arată că această măsura a avut efecte dezastruoase asupra sa şi a familiei, fiind unicul întreţinător, intimata aplicând o sancţiune disproporţionată, fără a ţine cont de lipsa prejudiciului, de faptul că lucra de 15 ani la societate, îndeplinindu-şi în mod corect sarcinile de serviciu.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 247 şi următoarele din Codul muncii.

În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.270 din C.muncii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 18-05-2015, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiate, arătând că reclamantul a încălcat grav disciplina muncii prin prezentarea la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice, cunoscând poltica angajatorului de toleranţă zero faţă de consumul de alcool, având în vedere pericolele ce pot decurge din nerespectarea acestei obligaţii. Abaterea disciplinară a fost dovedită cu buletinul de măsurare a alcoolemiei, semnat de reclamant. De asemenea, sancţiunea aplicată a fost individualizată în mod corect, luându-se în considerare faptul că s-a prezentat repetat la serviciu sub influenţa alcoolului, consumul de alcool la poarta societăţii, lipsa de interes a reclamantului  în respectarea regulilor de disciplină, existenţa riscului de accident de muncă

În drept, s-au invocat dispoziţiile Codului muncii, ale Contractului colectiv de muncă şi ale Regulamentului intern.

În susţinerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu şi a celei testimoniale.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Contestatorul a fost angajatul intimatei, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului individual de muncă depus la dosar, iar prin decizia nr. (...) , contestată în cauză, a fost concediat disciplinar.

Prin decizia contestată s-a dispus sancţionarea contestatorului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reţinându-se ca abatere disciplinară faptul că în ziua de 11-11-2014, în jurul orelor 14.35, la intrarea în societate, fiind verificat cu aparatul etilotest, a fost depistat cu o alcoolemie de 0,52 mg/l.

Anterior emiterii deciziei de sancţionare, contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile (fila 36), exprimându-şi punctul de vedere cu privire la pretinsele abateri (fila 40).

Analizând conţinutul deciziei de sancţionare, instanţa reţine că aceasta conţine toate menţiunile obligatorii cerute de dispoziţiile art. 252 alin.2 din Codul muncii, respectând deci condiţiile legale de formă şi conţinut.

De asemenea, nici sub aspectul temeiniciei deciziei, contestatorul nu a ridicat critici, partea recunoscând din primul moment săvârşirea faptei reţinute ca abatere disciplinară.

Analizând însă proporţionalitatea sancţiunii aplicate cu gravitatea faptei, tribunalul reţine că în speţă nu au fost respectate criteriile prevăzute de art.250 alin.1 din Codul muncii, întrucât nu s-a ţinut seama de gradul de vinovăţie a salariatului şi nici de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, sau de faptul că abaterea nu a produs nicio consecinţă, e drept datorită diligenţelor angajatorului, ori de comportarea generală în serviciu a salariatului.

Din simpla lecturare a deciziei de concediere, instanţa reţine că angajatorul nu a realizat o individualizare efectivă a sancţiunii, dat fiind că invocatele criterii de individualizare nu reprezintă decât o reluare a motivelor pentru care fapta constituie în abstract abatere disciplinară gravă.

Obligaţia individualizării sancţiunii este una legal instituită angajatorului, precum şi dată în competenţa de verificare a instanţei de judecată, tocmai pentru că principiul aplicării unei sancţiuni proporţionale cu fapta este unul fundamental.

Aprecierea periculozităţii unei fapte numai în abstract, nu şi în concret, respectiv circumstanţiat la persoana care a săvârşit abaterea, ar lăsa fără finalitate dispoziţiile art. 250 din Codul muncii.

Or, verificând criteriile indicate de textul de lege, respectiv împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta, instanţa constată că reclamantul a săvârşit fapta din neglijenţă, astfel cum a reţinut şi pârâta, în contextul în care era ziua sa de naştere, fapta neproducând niciun fel de consecinţe, în contextul în care contestatorul este la prima abatere disciplinară, pe care  a recunoscut-o şi regretat-o, iar şeful său ierarhic a confirmat comportamentul general conform al acestuia (fila 37).

De asemenea, instanţa nu apreciază ca fiind deosebit de mare alcoolemia constatată, dat fiind că valoarea obţinută este a alcoolemiei în aerul expirat, nu în sânge.

Nici planşele foto depuse la dosar nu sunt relevante în cauză în ce îl priveşte pe reclamant, întrucât nu acesta este cel care se observă consumând sau ţinând în mână o presupusă cutie de bere, ci salariatul (...) .

În consecinţă, tribunalul constată că în cauză nu s-a păstrat echilibrul necesar între interesele salariatului şi cele ale angajatorului, având în vedere că reclamantul este la prima abatere disciplinară, iar fapta sa nu a avut consecinţe.

Prin urmare, chiar dacă societatea angajatoare are interesul de a sancţiona drastic astfel de fapte, care sunt generatoare ale unor pericole serioase, pentru a da un exemplu şi celorlalţi salariaţi, acest interes nu poate ignora persoana care a săvârşit abaterea, deoarece în caz contrar se poate ajunge la un efect opus celui scontat.

Or, în speţă intimata nu s-a aplecat absolut deloc asupra faptului că salariatul a recunoscut şi regretat săvârşirea abaterii disciplinare, că acesta se afla la prima încălcare a disciplinii muncii, că acesta nu a avut intenţia de a prejudicia societatea, că angajatul său a avut un comportament corespunzător timp de 15 de ani, şi, nu în ultimul rând, nu a avut în vedere situaţia socială a acestuia.

Ignorând toate aceste criterii de individualizare, intimata ar aplica aceeaşi sancţiune – cea mai gravă, indiferent de împrejurări şi neţinând cont de recunoaşterea sau nu a faptei de către salariat ori de latura subiectivă a faptei.

Or, efectul educativ al sancţiunii este la fel de important ca şi efectul punitiv şi represiv al acesteia.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite în parte contestaţia, va anula în parte decizia de concediere disciplinară în sensul înlocuirii sancţiunii aplicate cu sancţiunea reducerii cu 10% a salariului de bază pe o durată de 3 luni.

Totodată, va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii şi achitării acestuia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, ţinând cont de sancţiunea disciplinară a reducerii salariului.

De asemenea, ia act că reclamantul nu a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia, formulată de contestatorul (...) , în contradictoriu cu intimata SC A. D.  SA,.

Anulează în parte decizia de concediere disciplinară nr.(...)  în sensul că înlocuieşte sancţiunea aplicată, a desfacerii contractului individual de muncă, cu sancţiunea reducerii cu 10% a salariului de bază pe o durată de 3 luni.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii.

Obligă intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, ţinând cont de sancţiunea disciplinară a reducerii salariului.

Executorie provizoriu de drept. Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Tribunalul Argeş. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14.09.2015, la Tribunalul Argeş, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare