Acţiune posesorie

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2044/2013

Şedinţa publică de la 24 Septembrie 2013

Obiectul cauzei:acţiune posesorie

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă ,deliberând constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 13.09.2012 sub nr. 2624/216/2012, reclamanta G.F.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii R.M.L. , S.V. , D.C. , C.E. şi C.D. pronunţarea unei hotărâri prin care aceştia din urmă să fie obligaţi: 1) la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul creat reclamantei în data de 29.08.2012 şi în zilele următoare urmare distrugerii digului unui lac populat cu peşte şi împiedicării accesului vehiculelor care transportau furaje în ferma de animale, 2) să respecte posesia asupra imobilului situat în ... compus din teren în suprafaţă de 24319 m.p. plus 7699 m.p. şi construcţie, 3) să se abţină de la orice faptă de natură a împiedica accesul reclamantei la proprietatea acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat de către reclamantă că este proprietar  al imobilului compus din teren în suprafaţă de 24319 m.p. plus 7699 m.p. şi construcţie – grajd de animale. Dreptul de proprietate asupra terenului a fost dobândit prin moştenire de la autoarea sa C.A. , în timp ce construcţia a fost achiziţionată prin contractul nr. 152/05.05.2010 încheiat cu lichidatorul judiciar al SC T.A. SA. Dreptul de proprietate a fost înscris în Cartea Funciară şi de asemenea în evidenţele fiscale.

În data de 29.08.2012, pârâţii au pătruns în incinta fermei fără acordul reclamantei proprietar, au încercat să elibereze animalele din grajdul în care erau închise şi au distrus digul unui lac populat, însuşindu-şi cantitatea de 50 kg. Peşte. De asemenea, au asigurat poarta principală cu lanţ şi lacăt şi au blocat accesul în fermă prin parcarea unui autoturism în faţa fiecărei porţi de acces.

S-a  mai arătat că în zilele următoare, pârâţii au menţinut vehiculele la porţile fermei, blocând accesul mijloacelor de transport care asigurau aprovizionarea cu hrană, au bruscat personalul care avea grijă de animale şi au încercat din nou să elibereze animalele din grajd.

Reclamanta a mai arătat  că pârâtul R.M.L.  i-a remis prin intermediul executorului judecătoresc, în data de 27.08.2012 o notificare prin care îi solicita să elibereze ferma. În această notificare pârâtul în cauză a subliniat că reprezintă interesele numitei V.C. şi că solicitarea sa are la bază cele dispuse de instanţa de judecată (Tribunalul Argeş) prin Decizia civilă nr. 765/13.13.2012. Ulterior, la data de 05.09.2012, acelaşi pârât a mai trimis o notificare prin care se solicita de asemenea eliberarea imobilului, însă în termen de 24 de ore şi cu trimitere la o altă hotărâre, respectiv Decizia 765/2012 a Tribunalului Argeş.

În finalul cererii, reclamanta a  arătat că sunt îndeplinite condiţiile promovării unei acţiuni posesorii şi solicită admiterea acesteia, aşa cum a fost formulată.

La termenul din data de 23.10.2012, reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru şi un set de înscrisuri.

La acelaşi termen, reclamanta a mai arătat că din eroare a indicat numele unui pârât ca fiind C.D. în loc de D.D. şi doreşte reluarea procedurii de citare cu acesta. La termenul din data de 20.11.2012, reclamanta a renunţat la judecarea cauzei în contradictoriu cu acest pârât – D.D. , instanţa luând act de renunţarea la judecată în raport cu această persoană.

La acelaşi termen a formulat întâmpinare pârâtul R.M.L. , prin care se solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

S-a  arătat  de către acest pârât în motivarea propriilor solicitări că posesia exercitată de reclamantă nu poate produce efecte juridice întrucât nu a fost una utilă, fiind discontinuă şi tulburată. O dovadă certă în acest sens o reprezintă sentinţa penală nr. 188/2003 a acestei instanţe, pronunţată în dosarul 343/2003  prin care s-a încetat procesul penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, formulate de aceeaşi reclamantă pentru infracţiunea de tulburare de posesie.

Pârâtul a mai arătat  că o asemenea acţiune posesorie, este inadmisibilă cât timp reclamanta are la îndemână o acţiune petitorie, în realizarea dreptului său real. Mai mult, reclamanta a promovat o asemenea acţiune, în revendicare, însă aceasta a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 243 din 21.03.2005 a Tribunalului Argeş. Printr-o altă hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa civilă nr. 1299/11.09.2002 pronunţată de această instanţă, s-a respins acţiunea formulată de societatea T.A. SA şi s-a stabilit că reclamanta nu are un drept real asupra terenurilor ci doar unul de administrare directă

S-a  mai susţinut  că prin sentinţa civilă nr. 1281/2012 a Judecătoriei Curtea de Argeş s-a stabilit că pârâtul a intrat în posesie paşnică,  fiindu-i permis a transporta animalele de la fermă într-o altă locaţie, din comuna Sălătrucu, unde sunt condiţii de îngrijire a acestora.

În finalul întâmpinării, pârâtul a mai arătat  că a fost pus în posesia terenului de către primăria Şuici, în anul 2002, prin procesul verbal de punere în posesie nr. 2312/2002.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

La data de 06.12.2012, la dosarul cauzei s-au depus relaţii din partea IPJ Argeş, din care rezultă că organele de poliţie au fost sesizate cu mai multe plângeri prin care se reclamă săvârşirea unor infracţiuni, de către pârâţii din prezenta cauză în data de 29.08.2012, însă nu s-a început urmărirea penală.

La termenul din data de 11.12.2012 s-au depus la dosar înscrisuri din partea reclamantei şi s-a administrat proba testimonială cu martorii ...  şi ... , iar la termenul din data de 17.01.2013 au fost audiaţi numiţii ...

Prin  sentinţa civilă nr. 86/24.01.2013 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de  G.F.R. ,  în contradictoriu  cu pârâţii: Ş.V. , D.C. , şi C.E. ; s-a admis  în parte  acţiunea civilă formulată de reclamanta G.F.R. , în contradictoriu cu pârâtul R.M.L.  şi în consecinţă:

A obligat  pârâtul R.M.L.  să lase în deplină posesie reclamantei imobilul situat în ... compus din teren în suprafaţă de 24319 m.p. plus 7699 m.p. şi construcţie cu destinaţia fermă de animale şi să respecte pe viitor această posesie.

A respins , ca neîntemeiată cererea reclamantei G.F.R. ,  de obligare a pârâtului R.M.L.  la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloare prejudiciu creat acesteia.

S-a admis  în parte cererea reclamantei G.F.R.  de obligare a pârâtului R.M.L. , la plata cheltuielilor de judecată şi în consecinţă:

A fost obligat  pârâtul R.M.L.  la plata în favoarea reclamantei G.F.R.  a sumei de 1484 lei din care 484 lei taxă de timbru şi timbru judiciar şi 1000 lei onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel  instanţa a reţinut  că recurenta a stăpânit public şi  sub nume de proprietar  imobilul în litigiu situat în …  în ultimele 12 luni  fără intermitenţe anormale  generate de propria  faptă şi fără  întreruperi  generate de faptele vreunui terţ .

A mai reţinut instanţa că faptele săvârşite de pârâţi  la data de 299.08.2012 şi  în zilele următoare  nu au generat doar o tulburare de posesie ci au condus la pierderea posesiei, iar acţiunea posesorie s-a introdus în  termenul de un an  de la data  tulburării sau deposedări .

Instanţa a mai reţinut în contextul probator administrat  în cauză că ,doar pârâtul R.M.L. a exercitat acte  materiale de natură a tulbura  şi întrerupe exercitarea  posesiei , iar ceilalţi  pârâţi  nu au participat în mod activ.

Susţinerile pârâtului R.M.L. precum că ar fi acţionat în baza unui mandat dat de proprietarul terenului şi în virtutea drepturilor recunoscute de lege acestei persoane în calitatea sa de  proprietar nu au fost primite de instanţă pentru că  pe de o parte potrivit art. 950 din  NCC  acţiunile posesorii pot fi introduse  şi împotriva proprietarului , iar pe de altă parte potrivit art.  371 ind. 1 C.pr.civ. obligaţiile stabilite prin  hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de  bună voie , iar în cazul în care debitorul nu execută de bună  voie obligaţia  sa ,aceasta se  aduce la îndeplinire  prin executare silită.

Cu privire la mandat , instanţa a reţinut că şi în situaţia în care aceasta ar exista , nu se poate  impune pârâtului a prelua  posesia  unui teren în afara procedurii prevăzute de lege .

În acest context  instanţa a apreciat ca  întemeiate capetele doi şi trei din cererea de chemare în judecată ,doar în contradictoriu cu pârâtul R.M.L. .

Cu privire la primul capăt de cerere  instanţa a reţinut că însăşi reclamanta a renunţat în mod expres la dreptul de a  propune probe în dovedirea existenţei faptei ilicite , a prejudiciului şi a valorii sale, iar cu ocazia  acordării cuvântului  în fond a solicitat admiterea în parte a acţiunii cu privire la capetele 2 şi 3 din cerere astfel că  nefiind  îndeplinite  cerinţele prev. de art. 1349 NCC  a respins acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentinţe  în termen legal a  declarat recurs pârâtul R.M.L. criticând-o pentru motivele prev de art.304 pct.7 şi 9 C.pr.civ.

În motivarea recursului recurentul arată că  aşa zisa posesie  invocată de reclamantă nu poate produce efecte juridice potrivit art. 922 şi urm. C.civ.  pentru că nu este o posesie utilă fiind discontinuă şi tulburată.

Astfel că motivaţia instanţei de fond privind doar prev. art. 949 C.civ.  nu poate fi luată în considerare  atâta vreme cât acest articol se coroborează  cu celelalte dispoziţii referitoare la  viciile posesiei şi condiţiile introducerii unei acţiuni posesorii .

În plus, aşa cum rezultă din decizia  civilă nr. 243/2005 a Tribunalului Argeş reclamanta a pierdut atât acţiunea  în revendicare cât şi lipsa de folosinţă  a acestor imobile, iar prin rezoluţia  Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş s-a  încetat procesul penal împotriva recurentului pentru tulburare de posesie datorită retragerii  plângerii prealabile de către reclamantă.

Se mai susţine de către recurent că nici  motivaţia  instanţei referitoare la dreptul reclamantei dobândit prin  moştenire nu poate fi luată în considerare întrucât mama reclamantei  C.A. a avut  la rândul ei posesia  viciată ,aşa cum rezultă din sentinţa penală nr. 179/07.05.2003.

Recurentul mai susţine că a fost pus şi în posesie  de către  Primăria comunei Şuici încă  din anul 2002 prin proces verbal  de punere în posesie , iar prin  decizia Tribunalului Argeş nr. 765/2012  a fost  omologat cu putere de  lucru judecat .

În mod greşit instanţa de fond a dat eficienţă cărţii funciare  întocmită pro cauza şi  nu a dat eficienţă martorului  ...  .

Pentru aceste  considerente se solicită admiterea recursului .

Prin întâmpinare, intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate cât şi în raport de probatoriul administrat în cauză tribunalul va constata că recursul  nu este întemeiat.

Astfel,  instanţa de fond investită cu o acţiune posesorie în mod corect  a apreciat că pentru soluţionarea cauzei  se  impune analizarea  modalităţii de exercitare a posesiei şi persoanei care a exercitat-o în ultimele  12 luni  înainte de  presupusa deposedare  prin raportare la dat de 29.08.2012 când se susţine  de către reclamantă că a avut  loc deposedarea precum şi îndeplinirea cumulativă  a cond. prev. de art. 949 ,951 şi 22 NCciv .

Aşadar ,susţinerile recurentului pârât  potrivit  cărora autoarea reclamantei C.A. a avut asupra imobilului  în litigiu  o posesie viciată, confirmată prin decizia  penală  din  07.05.2003 nu are relevanţă în soluţionarea cauzei  în raport de perioada de referinţă avută în vedere de instanţa de fond în soluţionarea  cauzei ,respectiv  29.08.2011- 29.08.2012.

Nici susţinerea potrivit căreia recurentul pârât  ar fi fost pus în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr. 2312/13.10.2002 a cărei valabilitate a fost confirmată prin decizia civilă nr. 765/2012 a Tribunalului Argeş nu are relevanţă în soluţionarea prezentei cauze pentru că aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă  potrivit  art.  950 alin .1 NCC  acţiunile posesorii pot fi introduse şi împotriva proprietarului , iar pe de altă parte  în cazul în care obligaţiile stabilite prin hotărâre judecătorească sau alt titlu nu  se aduc la îndeplinire de bună–voie potrivit art. 371  ind. 1 C.pr.civ., obligaţia debitorului se aduce la îndeplinire prin executare silită.

Ori, aşa cum se reţine şi de instanţa de fond recurentul – pârât a renunţat la procedura prevăzută de lege pe care a început-o  iniţial acţionând contrar  dispoziţiilor acesteia prin preluarea  imobilelor în  litigiu din posesia reclamantei.

Aşadar, tribunalul  va constata din cuprinsul considerentelor sentinţei recurate  că instanţa de fond analizând  în contextul probator administrat în cauză  îndeplinirea  cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 949 NCC prin  raportare la art. 922 NCCiv  în  mod corect a reţinut că acestea sunt îndeplinite şi a concluzionat că reclamanta a stăpânit continuu imobilul în litigiu în ultimele 12 luni sub nume de proprietar , acordându-i destinaţia de fermă de animale , imobil de care aceasta a fost deposedată de către pârât.

Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga  recurentul să plătească intimatei suma de 620 lei, cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul R.M.L. , împotriva sentinţei civile nr. 86/2013 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 2624/216/2012, intimaţi fiind reclamanta G.F.R. şi pârâţii Ş.V. , D.C. , C.E. .

Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 620 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 24.09.2013, la Tribunalul Argeş, secţia civilă.

Domenii speta

Spete similare