Investirea cu formulă executorie a sentinţei arbitrale. Apel.

Decizie 54 din 15.01.2016


. Domeniu: Profesionişti

Investirea cu formulă executorie a sentinţei arbitrale. Apel.

Reţinând însă prezentarea de către apelant a dovezilor privind comunicarea hotărârii arbitrale (fila 13-20), obligativitatea acesteia (art. 606) caracterul executoriu (art. 615), rezultând că până la acest moment nu s-a dispus suspendarea executării în acţiunea în anulare, apreciind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 641 Ncpc reţinând şi dispoziţiile art. XI-XII din Legea nr. 138/2014, calea de atac urmează a fi admisă.

 Art. 622 (2) C.proc.civ, art. 367, 368 vechi cod procedura civila, art. XI, XII (2) din Legea nr 138/2014, art. 640 ind 1(2), art. 615, 635 C.proc.civ.

 

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 54 din 15.01.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă sub nr. reclamanta SC F. I. SRL a solicitat investirea cu formulă executorie a sentinţei arbitrale nr. 106/6.06.2013 pronunţata in dosarul nr 474/2009 de Tribunalul arbitral format din superarbitru V. R., arbitrii I. I., V. M. C., M. V., asistent arbitral D.D. P. pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ si Industrie a României.

In motivare se arată că la data de 6.06.2013 in dosarul nr. 474/2009 s-a pronunţat sentinţa arbitrala 106/2013 comunicata reclamantei la 9.07.2013 solicitând admiterea prezentei cereri, invocând dis part 622 (2) c.pr.civ, art. 367, 368 vechi cod procedura civila, art. XI, XII (2) din Legea nr. 138/2014, art. 640 ind 1(2), art. 615, 635 c.pr civ., arătând ca acţiunea in anulare a fost respinsa.

Prin încheierea nr. 1129/29.10.2015 cererea a fost respinsă.

A reţinut Tribunalul ca prin sentinţa arbitrala nr.106/6.06.2013 pronunţata in cadrul dosarului de Tribunalul arbitral Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ si Industrie a României in cauza privind acţiunea formulata de SC G. P. SRL in contradictoriu cu paratele SC I. C. L. IFN SA, fosta SC A. L. IFN SA, si SC F. I. SRL, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocata de parata SC F. I. SRL, fiind anulata cererea de chemare in judecata, iar reclamanta obligata la plata cheltuielilor de judecata de 12.418,10 lei.

In cazul unei cereri de investire cu formula executorie a unei sentinte arbitrale, instanţa verifică dacă înscrisul întruneşte toate condiţiile de formă cerută de lege pentru a fi titlu executoriu.

Se constata ca fata de relaţiile comunicate de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României nr 474/23.10.2015 in sensul ca dosarul arbitral a fost înaintat Curti de apel Bucureşti în vederea soluţionării acţiunii in anulare formulata in cauza, nefiind înaintate dovezile de comunicare a sentinţei arbitrale catre toate partile, cerinţa valabila in orice reglementare procedurala, nu s-a dovedit respectarea cerinţelor art 605 cod procedura civila, indeplinirea conditiilor de admisibilitatea ale unei astfel de cereri conform art 615 (1) cod procedura civila, nici  solutia ce s-ar fi pronuntat cu privire la actiunea in anulare, astfel ca cererea nu poate fi primita.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel creditoarea solicitând admiterea căi de atac, modificarea soluţiei şi în subsidiar casarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Se arată că s-a încălcat rolul activ dispus de art. 22 Ncpc, la momentul formulării cererii a ataşat înscrisurile necesare, art. 6401 Ncpc nu menţionează ce înscrisuri trebuie anexate. A mai precizat că hotărârea arbitrală a fost atacată cu acţiune în anulare care a fost respinsă în dosarul nr. al Curţii de Apel Bucureşti.

În aceste condiţii Tribunalul a îndreptat în mod greşit adresa, Curtea de Arbitraj  arătând de altfel că nu este în măsură să comunice copiile de pe dovezile de comunicare întrucât dosarul arbitral a fost înaintat către Curtea de Apel Bucureşti.

Tribunalul a avea obligaţia să pună în vedere părţilor suplimentarea probelor, aspect care nu a avut loc şi nici nu a solicitat Curţii de Apel Bucureşti dovezile de comunicare aflate în dosarul arbitral, apelanta neavând posibilitatea supliniri omisiunilor constate în lipsa unei adrese în acest sens, sentinţa arbitrală fiind comunicată părţilor.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând calea de atac se reţine:

Susţinerile apelantului privind înaintarea adresei pentru obţinerea comunicărilor către Curtea de arbitraj sunt corecte, rezultând din înscrisurile aflate la dosar (fila 21 dosar Tribunal), părţii nefiindu-i solicitată această dovadă.

Într-adevăr există principiul rolului activ reglementat de art. 22 Ncpc, însă părţii îi revine obligaţia primordială să-şi probeze pretenţiile (art. 10 Ncpc), în definitiv dovada comunicării hotărârii arbitrale reprezentând o probă în sensul caracterului definitiv al hotărârii arbitrale. Încălcarea rolului activ nu poate constitui motiv de apel (254 alin. 6 Ncpc), de altfel partea, reprezentată de avocat, putea oricând, inclusiv înainte de introducerea cererii, efectua demersuri pentru obţinerea în copie a dovezilor de la instanţa în faţa căreia se afla dosarul, ceea ce de altfel a realizat în faza apelului. Se reţine că în conformitate cu art. 605 Ncpc această dovadă putea oricum fi solicitată direct şi Tribunalului arbitral.

În aceste condiţii se reţine că motivul de apel raportat la dispoziţiile art. 22 Ncpc nu poate fi primit.

Reţinând însă prezentarea de către apelant a dovezilor privind comunicarea hotărârii arbitrale (fila 13-20), obligativitatea acesteia (art. 606) caracterul executoriu (art. 615), rezultând că până la acest moment nu s-a dispus suspendarea executării în acţiunea în anulare, apreciind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 641 Ncpc reţinând şi dispoziţiile art. XI-XII din Legea nr. 138/2014, calea de atac urmează a fi admisă.

Se observă totodată că formula executorie se poate aplica de către Curte nefiind necesare alte formalităţi, motiv pentru care, raportat la dispoziţiile art. 480 Ncpc,