Acţiune confesorie de servitute

Prin sentinţa civilă nr. 385/29.04.2013 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul nr. 14002/180/2010, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul L.V.C., în contradictoriu cu pârâţii C.C., N.E., etc. au fost obligaţi pârâţii să respecte dreptul de servitute constituită în favoarea reclamanţilor. Prin sentinţa civilă nr. 7404/2004 al Judecătoriei Bacău şi s-a dispus ca pârâţii  să mute  gardul de pe alianiamntul A-B - anexa 2 din raportul de expertiză C.N.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 7404/2004 a Judecătoriei Bacău, sentinţă pronunţată în dosarul nr. 41184/2004, s-a stabilit în favoarea  reclamanţilor M.V. şi M.N., un  drept de servitute pe terenul proprietatea Primăriei mun. Bacău, în suprafaţă de 92,66 m.p., conform schiţei anexe la raportul de expertiză – ing. D.L.

Ulterior, prin contractul nr. 642/25.04.2005, familia M. a înstrăinat imobilul proprietatea lor, inclusiv dreptul de servitute, reclamantului L.V.C.

S-a reţinut de instanţa de fond că,  expertiza efectuată de expertul C.N. a identificat amplasamentul servituţii stabilite prin sentinţa civilă nr. 7404/2004 a Judecătoriei Bacău şi s-a constatat că pârâţii ocupă suprafaţa identificată între punctele 9 – A – B – 9, suprafaţă ce face parte din servitutea anterior stabilită. În consecinţă, instanţa a obligat pârâţii să respecte servitutea anterior stabilită şi să ridice gardul de pe aliniamtnul B – 9  - A pe aliniamentul A - B din anexa 2 a schiţei la raportul de expertiză ing. C.N.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel,  în termen legal, pârâţii C.C., C.I. şi N.G.C.

Apelul a fost legal timbrat cu 5 lei taxa de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În motivarea apelului s-a arătat că,  hotărârea este  nulă, deoarece instanţa de fond nu a făcut o motivare  a sentinţei pronunţate. Instanţa de fond nu a răspuns  apărărilor invocate de pârâţi, arătând  doar că servitutea este opozabilă  erga omnes. 

Pe fondul apelului, apelanţii au arătat că servitutea  la care face trimitere instanţa de fond nu a fost  stabilită în contradictoriu cu pârâţii. Servitutea a fost stabilită în contradictoriu cu Primăria mun. Bacău, pe terenul  aparţinând UAT a mun. Bacău. Ca urmare, dreptul de proprietate  al apelanţilor nu a fost verificat şi nu a fost afectat prin servitutea anterior instituită, calea de acces  afectând exclusiv terenul UAT Bacău.

Au arătat apelanţii că nu au fost parte în dosarul  de instituire a servituţii şi, ca urmare,  nu au putut solicita  nici eventuale despăgubiri şi nici nu au putut invoca  apărări legate de netemeinicia  cererii de stabilire a servituţii, în condiţiile în care terenul reclamantului  nu este înfundat.

Apelanţii-pârâţi stăpânesc terenul în forma actuală şi atâta vreme cât limitele proprietăţii corespund limitelor  din actele de proprietate, nu pot fi obligaţi la mutarea  gardului şi la schimbarea limitelor proprietăţii.

Apelanţii au arătat că nu sunt îndeplinite  condiţiile unei acţiuni posesorii şi atâta vreme cât hotărârea de stabilire a servituţii nu le e opozabilă, nu pot fi obligaţi  să o respecte. Mai mult decât atât, dreptul de servitute  nu a fost transmis conform art. 711, pct. 3 C.p.c.

În ceea ce priveşte solicitarea  privind mutarea gardului, aceasta nu a fost formulată în termen legal, instanţa pronunţându-se asupra unei cereri tardiv formulată.

În susţinerea apelului, s-au solicitat  proba cu înscrisuri şi,  de asemenea, proba cu expertiza topo.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (fila 13).

Intimatul a arătat că, în cauză, este incidentă calea de atac a recursului deoarece valoarea suprafeţei de 2 m.p.,  pentru care  se pune în discuţie respectarea  servituţii,  este  sub 100.000 lei.

Privitor la nulitatea sentinţei apelate, s-a arătat că hotărârea este motivată, din considerente rezultând motivele pentru care instanţa a pronunţat sentinţa.

Pe fondul apelului, intimatul a arătat că acestea este nefondat, servitutea fiind instituită nu doar pe terenul UAT Bacău, ci şi pe terenul proprietatea lor. Apelanţii şi-au extins posesia în lungime, intrând pe terenul UAT Bacău şi interferând cu servitutea de trecere. Această suprapunere rezultă din ambele expertize – expertiza G. şi expertiza C.

Din actele de proprietate depuse de apelanţii-pârâţi, rezultă că întinderea exactă a terenului ce-l au în proprietate nu este stabilită, fiind indicată cu aproximaţie întinderea,  şi acest lucru a fost stabilit şi de expertul C., stabilindu-se că suprafaţa obţinută de pârâţi este de 1.364 m.p., mai mult decât cei 1.335 m.p. din actele de proprietate. Suprafaţa de 1,24 m.p. în litigiu, e mai mică decât suprafaţa pe care pârâţii o ocupă în plus faţă de actele de proprietate, astfel că nemulţumirea  pârâţilor e justificată.

În apel s-a administrat proba cu expertiză topo.

Prin încheierea din data de 02.12.2013 s-a stabilit că, în cauză,  este incidentă calea de atac a apelului.

Analizând motivele de apel invocate şi apărările intimatului, în raport de probele administrate, tribunalul reţine:

Cu privire la excepţia nulităţii sentinţei atacate, tribunalul  reţine că aceasta nu este incidentă. Instanţa de fond a apreciat că stabilirea servituţii este opozabilă erga omnes  şi prin aceasta şi pârâţilor, răspunzând  practic apărărilor  invocate de aceştia. Motivarea sumară a înlăturării susţinerilor făcute de pârâţi nu echivalează cu o nulitate a hotărârii, atâta vreme cât din cuprinsul considerentelor rezultă raţionamentul logico-juridic pe care instanţa de fond l-a avut în vedere la momentul pronunţării hotărârii.

Pe fondul apelului, raportat la probele administrate atât la fondul cauzei cât şi în apel, tribunalul reţine că este întemeiat raportat la următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din analiza cererii şi a precizărilor formulate la fondul cauzei (fila 301, fila 345 dosar fond) obiectul acţiunii l-a constituit acţiunea confesorie de servitute la care s-a adăugat cererea privind obligaţia de „a face” în sensul mutării gardului.

Criticile apelanţilor referitoare la greşita soluţionare a cererii privind mutarea gardului, în condiţiile în care era formulat tardiv, tribunalul reţine că sunt întemeiate.

Această cererea a fost formulată pentru prima dată prin cererea de precizare a obiectului, în vederea repunerii cauzei pe rol (fila 301). Cererea de mutare a  gardului reprezintă o completare la acţiune, completare faţă de care pârâtul s-a opus, astfel cum este consemnat prin încheierea  din 18.04.2013 (fila 348). În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 132 C.p.c., tribunalul reţine că cererea de completare prin care se solicită mutarea gardului, a fost depusă tardiv şi faţă de opoziţia părţilor, în mod greşit  a fost soluţionată.

Privitor la soluţionarea cererii confesorii, cerere pe care instanţa a soluţionat-o în urma precizărilor depuse la filele 301, 345 dosar fond, tribunalul reţine că din însuşi cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul invocă posibilitatea existenţei unei suprapuneri între servitutea anterior stabilită în contradictoriu cu pârâtul C.L. Bacău şi terenul proprietatea apelanţilor în cauză.

Apelanţii-pârâţi au invocat  inopozabilitatea sentinţei civile nr. 7404/01.10.2004 a Judecătoriei Bacău, nefiind parte în litigiul soluţionat prin această sentinţă.  Tribunalul reţine că un terţ poprit poate fi obligat la  respectarea acestei sentinţe care se bucură de putere de lucru judecat, în condiţiile în care terţul nu invocă nici un drept. Aşadar, inopozabilitatea sentinţei civile prin care s-a stabilit dreptul de servitute nu duce, de plano la respingerea acţiunii confesorii.

În speţă, apelanţii au calitatea de terţi faţă de sentinţa civilă nr. 7404/01.10.2004 a Judecătoriei Bacău, dar în acelaşi timp ei invocă un drept propriu asupra terenului pe care s-a constituit servitutea şi,  ca urmare,  sentinţa civilă nu poate constitui decât o situaţie de fapt  împotriva căreia pot face proba contrară.

Tribunalul reţine, din rapoartele de expertiză  C.,  G. şi B.M.  că suprafaţa de teren pe care ar  exista suprapunere între calea de acces anterior stabilită şi terenul proprietatea apelanţilor este de 1,24 m.p., respectiv  1,02 în expertiza G. şi 1,36 m.p. în expertiza B., dimensiunile terenului proprietatea apelanţilor fiind aproximative, fapt ce rezultă din însuşi cuprinsul actelor de vânzare cumpărare din 1967 şi 2005, motiv pentru care şi identificarea terenului nu s-a putut face cu exactitate,  dimensiunile terenului fiind diferite  în cele trei  rapoarte de expertiză.

Având în vedere  că,  din probele administrate nu s-a făcut dovada  susţinerilor reclamantului,  în sensul că suprafaţa în litigiu  (1,24,  respectiv 1,02 şi 1,36 m.p.) a fost ocupată prin mutarea gardului, având în vedere şi modalitatea în care calea de acces stabilită prin sentinţa civilă nr. 7404/2004 a fost ulterior amenajată prin betonare (f.  267 – 269 dosar fond, f. 78 dosar apel , f. 80 dosar apel) şi,  având în vedere  motivele de fapt arătate în chiar  în cuprinsul cererii de chemare în judecată,  prin care se acceptă posibilitatea ca terenul  să aparţină  apelantului, tribunalul constată că nu există dovezi în sensul că terenul în litigiu este proprietatea Consiliului Local şi nu al pârâtului-apelant şi,  în consecinţă, acţiunea confesorie nu poate fi admisă deoarece sentinţa civilă nr. 7404/01.10.2004 nu-i este opozabilă, apelantul invocând propriul său drept de proprietate pe care l-a dovedit.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 296 C.p.c., tribunalul va admite apelului şi,  schimbând sentinţa civilă apelată,  va respinge acţiunea confesorie.

Faţă de dispoziţiile art.274, alin. 1 C.p.c., tribunalul va obliga intimatul la  plata cheltuielilor de judecată,  reprezentând taxă  de timbru şi onorar expert. 

Domenii speta

Spete similare