CIVIL.Plângere contravenţională

J U D E C AT A:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data 31.03.2016 sub nr. /200/2015, petentul CIPRIAN a solicitat în contradictoriu cu intimata CESTRIN, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, seria R16, din data de 02.03.2016, prin care a fost sancţionat contravenţional cu suma de 250 RON, şi a tarifului de despăgubire de 28 Euro

 În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, la data de 22.03.2016, a primit prin poştă de la Compania Naţională, un proces verbal de contravenţie seria R16 din data de 02.03.2016. prin care a fost sancţionat cu amendă, pe motiv ca am circulat pe drumurile publice cu maşina cu numărul de înmatriculare. fără a deţine rovinietă valabilă.

Întrucât a vândut la data de 06.04.2015, autoturismul cu număr de înmatriculare serie motor, carte de identitat către  VEACESLAV, doresc să luaţi măsuri în scopul anulării procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria R16 din data de 02.03.2016, deoarece nici nu am condus eu si nici nu-mi aparţine acest autovehicul.

În drept, plângerea  nu a fost motivată.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. (fila 5).

Legal citata, intimata a formulat întâmpinare prin care a  arătat că, la data de 06.09.2015, pe DN15 Km359+150m, pe raza jud. BC, vehiculul cu nr. de înmatriculare BZ, aparţinând CIPRIAN , cu domiciliul în Buzău,, a fost surprins că a circulat pe drumurile naţionale fără a deţine rovinieta valabilă, sens în care, la data de 02.03.2016, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenţiei seria R16 de către Compania Naţională de Autostrăzi prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN.

Potrivit dispoziţiilor art.l, alin. 2 din Ordonanţa nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de daimuri naţionale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe,

A menţionat intimata că petentul a fost identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor.

Pe lângă procesul verbal, dovada săvârşirii contravenţiei o reprezintă proba foto emisă de sistemul S.I.E.G.M.C.R., care atestă prezenţa autovehicului în data, la ora şi în locul stipulat în procesul verbal.

Procesul verbal contestat a fost semnat olograf de către agentul constatator Maria-Gabriela.

Din prevederile art. 7 şi art. I al. 1 lil. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligaţia de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menţionat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz. poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

Înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiţie de opozabilitate, iar formalităţile prevăzute de dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părţi opozabil si persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea ei se sancţionează cu inopozabilitatea actului juridic fată de terţi, el producând efecte doar între părţile contractante, nu si fată de terţi. În baza de date a Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, petentul apare menţionat ca fiind proprietar, situaţie în care răspunderea contravenţionala îi revine conform O.G. 2/2001 şi O.G. 15/2002.

A invocat intimata dispoziţiile art. 17 alin. (2) din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice precum şi prevederile art. 2 (1), art. 24-25 din Ordinul nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006 privind procedura înmatriculării,înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor

Din moment ce petentul este înscris în continuare în evidentele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9, alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul verbal de constatare a contravenţiei pe baza datelor furnizate de MAI - D.R.P.C.I.V.. iar părţile contractante au obligaţia legala de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacţiei, conform Ordinului nr. 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpărare nu poate fi opus subscrisei, iar responsabilitatea deţinerii rovinietei revine petentului.

Astfel cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepţiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.l alin. (1) lit.b), art. 8, alin.(l), art. 9 alin. (2) si (3) din O.G. nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art.l alin. (1) lit.b) din O.G. nr. 15/2002), certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisa în certificat îsi asuma întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, asa încât vina de a nu deţine rovinieta îi aparţine.

In concluzie, singura persoană vinovată de a fi circulat fără a deţine rovinieta valabila este persoana fizică sau juridică, care are în proprietate sau poate folosi în baza unui drept legal vehiculul, menţionată în certificatul de înmatriculare si care figurează în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, neavând nicio relevantă faptul că pana Ia momentul constatării contravenţiei au intervenit contracte de înstrinare a vehiculului sau de cedare a folosinţei acestuia, chiar având data certa, dar care nu au fost înregistrate pentru opozabilitate la autorităţile competente. în conformitate cu art.l 1 din O.U.G. nr. 195/2002. raportat la dispoziţiile Ordinului nr. 1501/2006 al Ministrului Administraţiei si Internelor.

Totuşi, pentru situaţia în care utilizatorul român menţionat în certificatul de înmatriculare a suferit un prejudiciu material ca urmare a aplicării unei amenzi contravetionale pentru fapta prevăzuta si sancţionată de art.8, alin.l si 2 din O.G. nr. 15/2002, acesta are evident posibilitatea de a recupera prejudiciul suferit de la persoana care a folosit vehiculul în momentul constatării contravenţiei, în temeiul răspunderii civile delictuale sau, dupa caz, în baza răspunderii civile contractuale.

In momentul aplicării sancţiunii contravenţionale agentul constatator a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, în sensul ca a aplicat minimul amenzii contravenţionale prevăzut de anexa nr. 2 din OG 15/2002, în valoare de 250 lei (cu posibilitatea achitării, în 48 de ore de la comunicare, ; jumătate din sumă). A menţionat că, legislaţia în vigoare nu prevede achitarea tariful de despăgubire de 28 euro. De altfel, în cuprinsul procesului verbal nu este menţiona acest lucru.

În drept a invocat dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic a contravenţiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionali din România, Ordinul M.T.I nr. 611 / 2015 - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizar a reţelei de drumuri naţionale din România.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri şi orice alte probe doveditoare care vor reieşi din dezbateri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoaterele:

Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanta investita cu o asemenea cerere trebuie sa verifice legalitatea, temeinicia si sa hotarasca cu privire la sanctiunea aplicata.

Sub aspectul temeiniciei procesulului verbal de contraventie, in urma analizarii atente a inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanta retine ca autoturismul mentionat in procesul verbal seria R16 din 02.03.2016 a fost instrainat la data de 06.04.2015 (fila 8), asa cum rezulta si din certificatul de atestare fiscala pentru persoane fizice din data de 08.04.2015 (filele 13-14). Mai mult, asa cum reiese din intampinarea formulata de CNADNR SA (filele 14-19), intimata nu neagă posibilitatea ca la data săvârşirii contravenţiei petentul să nu fi fost proprietar şi să nu fi condus autoturismul în cauză.

Or, la pronunţarea unei hotarari, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei petentului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei petentului, se impune a se da eficienţă regulii in dubio pro reo. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

De asemenea, instanta va avea in vedere si practica Curtii Europeane a Drepturilor Omului care, in materie contraventionala, in cauza Ioan Pop împotriva României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011), a reţinut că invocarea de către instanţe a prezumţiei de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenţie, cu consecinţa obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neaşteptat, având în vedere dispoziţiile naţionale incidente în materia contravenţională. Curtea Europeana a Dreptului Omului a subliniat importanta că, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravenţională, instanţa naţională sa-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-şi expune cauza în condiţii de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv in sarcina părţii responsabilitatea modalităţii efective în care a înţeles sa uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea a constatat în această cauză că singurele probe pe baza cărora instanţele naţionale puteau pronunţa o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condiţiile in care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-şi dovedească afirmaţiile, acesta nu a fost plasat intr-o situaţie dezavantajoasa, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.

Insa, în prezenta cauză, instanţa constată tocmai faptul că petentul a răsturnat prezumţia de legalitate şi validitate a procesului-verbal de contravenţie şi şi-a dovedit afirmaţiile formulate în plângere.

Instanţa nu poate reţine apărările intimatei cu privire la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 217/2013 de vreme ce instanţa de control constituţional a avut în vedere o altă ipoteza, respectiv situaţia în care proprietarul/deţinătorul legal al autovehiculului încredinţează autovehiculul unei terţe persoane, în acesta situaţie proprietarul păstrând raspunderea contravenţională. Or, în cauză, instanţa reţine că petentul Ciprian a înstrăinat autovehiculul cu nr. de înmatriculare BZ- numitului Veaceslav prin contractul de vânzare cumpărare din data de 06.04.2015

Pentru motivele arătate, instanţa va admite plângerea formulată, va anula procesul verbal constestat şi va înlătura toate dispoziţiile acestuia.

Domenii speta

Spete similare