Anulare act

Sentinţă civilă 9856/2013 din 19.09.2013


R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 9856/2013

Şedinţa publică de la 19 Septembrie 2013

Obiectul cauzei:anulare act

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 17.12.2012, reclamantul P.T.C. a chemat în judecată pe pârâta SC T.I.S. SA, solicitând să se constate nulitatea absolută a clauzei de neconcurenţă prevăzută în actul adiţional nr. ... la contractul individual de muncă încheiat şi înregistrat sub nr. ... .

În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că a fost angajatul pârâtei, iniţial pe post de inginer şi ulterior de manager site Braşov, raporturile de muncă încetând prin demisia sa, începând cu data de 05.12.2012.

În ceea ce priveşte clauza de neconcurenţă inserată în actul adiţional nr.... la contractul individual de muncă, se susţine că aceasta încalcă dispoziţiile art.21 alin2 din C.muncii, îngrădindu-i excesiv şi abuziv reclamantului accesul la piaţa muncii.

Astfel, se arată activităţile ce-i sunt interzise reclamantului sunt definite la modul general, iar nu în mod concret, având în vedere că, potrivit nomenclatorului de la Registrul Comerţului, o societate comercială are un domeniu principal de activitate, dar şi activităţi secundare care pot fi într-o gamă vastă.

Pe de altă parte, se arată că această clauză este valabilă pe întreg teritoriul României, fiindu-i practic interzis reclamantului dreptul la muncă în ţara în care locuieşte.

De asemenea, se învederează că lipseşte nominalizarea terţilor în favoarea cărora reclamantul nu poate presta activitate.

Apreciază reclamantul că prin modul în care a fost prevăzută clauza de neconcurenţă, aceasta tinde la interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei de către acesta, ceea ce este oprit de dispoziţiile art.23 alin.1 din C.muncii.

Mai mult, se arată că, clauza de neconcurenţă trebuie să respecte principiul statuat prin art,41 din Constituţia României, conform căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Concluzionează reclamantul că, clauza de neconcurenţă inserată în actul adiţional nr.... încalcă prevederile art.21 alin.2 şi art.23 alin.1 din C.muncii, ceea ce atrage nulitatea absolută.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp. art.21 alin.2 şi art.23 alin.1 din C.muncii.

Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.

Sub aspectul probatoriului, a fost încuviinţată şi administrată pentru reclamant proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcţia de inginer mecanic, respectiv manager, începând cu data de 02.05.2011, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosarul cauzei (filele 13-16).

La data de 24.01.2012 părţile au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă al reclamantului, înregistrat sub nr.... (filele 4-5), prin care au introdus o clauză de neconcurenţă.

Începând cu data de 05.12.2012 raporturile de muncă dintre părţi au încetat ca urmare a demisiei reclamantului, aşa cum rezultă din decizia nr. 2209/05.12.2012 (fila 17).

Prin prezenta acţiune reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei de neconcurenţă prevăzută în actul adiţional nr.... , apreciind că încalcă prevederile art.21 alin.2 şi art.23 alin.1 din C.muncii.

Cu privire la această solicitare, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.21 alin.1 şi 2 din C.muncii „(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă. (2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.”

Analizând clauza de neconcurenţă inserată în actul adiţional nr.... la contractul individual de muncă al reclamantului în raport de dispoziţiile art.21 alin.2 din C.muncii, instanţa constată că nu sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului.

Pe de altă parte, nu sunt indicaţi terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii de către reclamant, prin menţionarea la art.4.2 din actul adiţional a unor „societăţi comerciale cu acelaşi obiect de activitate cu al angajatorului”, respectiv „societăţi care oferă aceleaşi servicii cu cele ale Grupului Trigo”, neputându-se aprecia că au fost individualizaţi terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, atâta vreme cât o societate comercială are un domeniu principal de activitate, dar şi activităţi secundare care pot fi într-o gamă vastă.

În al treilea rând, se reţine că în actul adiţional înregistrat sub nr. ... , la art.4.3 s-a stipulat că întrucât „societatea T.I.S. îşi desfăşoară activitatea în Bucureşti, Mioveni, Sibiu, Timişoara, precum şi faptul că sunt în curs de înfiinţare puncte de lucru şi în alte zone din ţară, această clauză este valabilă pe întreg teritoriul României.”

Instanţa apreciază că prin extinderea clauzei de neconcurenţă la întreg teritoriul României, reclamantului i se îngrădeşte practic dreptul la muncă, contrar dispoziţiilor art.3 alin.1 din C.muncii, potrivit cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, libertatea muncii fiind garantată prin Constituţie.

Pe de altă parte, potrivit art.23 alin.1 din C.muncii, „Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.”

Potrivit art.38  din Codul muncii, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi, fiind lovită de nulitate.

Dreptul civil este guvernat de principiul libertăţii contractuale, pe când în dreptul muncii libertatea contractuală este limitată de lege în interesul protecţiei salariaţilor, clauzele contractului individual de muncă şi cele inserate în cuprinsul altor acte încheiate de părţi, fiind supuse principiului legalităţii.

Potrivit art.11 din C.muncii „Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă”.

Clauza de neconcurenţă introdusă în contractul individual de muncă al reclamantului prin actul adiţional nr.... reprezintă o clauză prin care se îngrădeşte dreptul acestuia la muncă, clauză lovită de nulitate potrivit art.3 alin.4 din C.muncii.

În raport de aceste considerente, instanţa urmează să admită acţiunea formulată şi să constate nulitatea clauzei de neconcurenţă prevăzută în actul adiţional la contractul individual de muncă al reclamantului încheiat la data de 24.01.2012 şi înregistrat sub nr. ... .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul P. T. C., domiciliat în … , în contradictoriu cu pârâta SC T.I.S.  SA, cu sediul în …

Constată nulitatea clauzei de neconcurenţă prevăzută în actul adiţional la contractul individual de muncă al reclamantului încheiat la data de 24.01.2012 şi înregistrat sub nr. ... .

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi 19.09.2013, la Tribunalul Argeş, Secţia pentru Conflicte de Muncă  şi Asigurări Sociale.