Contestaţie decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 6745/2013

Şedinţa publică de la 25 Aprilie 2013

Obiectul cauzei:contestaţie decizie de concediere

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 26.07.2012, contestatorul S.G. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.371/2.07.2012 emisă de intimata  SC G. R. A. - R.  SA, solicitând anularea acesteia, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadrarea în funcţia deţinută anterior concedierii, respectiv inspector coordonator daune, şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data reintegrării efective, cu cheltuieli de  judecată.

În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că decizia de concediere este lovită de nulitate, în raport de următoarele motive:

1. Au fost încălcate obligaţiile instituite de art.69 – 72 din C.muncii, în sensul lipsei unor consultări reale cu sindicatul şi a unui răspuns motivat din partea angajatorului la propunerile de evitare a concedierilor formulate de sindicat.

2. Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea disp.art.76 lit.a şi c din C.muncii. În acest sens, se arată că deşi în cuprinsul deciziei de concediere au fost reproduse criteriile de prioritate la concediere în baza cărora s-a realizat procedura, nu s-a menţionat în concret prin aplicarea căror criterii dintre cele enunţare s-a ajuns la soluţia concedierii contestatorului.

3. Au fost încălcate dispoziţiile art.82 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2012 – 2013. Referitor la acest aspect, se arată că înainte de a se proceda la aplicarea criteriilor de prioritate, ar fi trebuit să se facă o analiză a îndeplinirii criteriilor de performanţă cu privire la salariaţii susceptibili de a face obiectul concedierii, în acelaşi sens fiind şi disp. art.69 alin.3 din C.muncii.

4. Încălcarea criteriilor de concediere colectivă stabilite prin CCM aplicabil la nivel de unitate. În acest sens, se arată că potrivit art.81 alin.4 lit.a din CCM la nivel de unitate, la aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, măsurile vor afecta, în ordine, contractele individuale de muncă ale salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii, precum şi ale celor care cumulează pensia cu salariul. Or, numitul D.N. , care a fost menţinut, este o persoană care cumulează pensia cu salariul, aşa încât ar fi trebuit să fie vizat cu prioritate la concediere.

5. Desfiinţarea postului ocupat de contestator nu este efectivă, potrivit disp.art.65 alin.2 din C.muncii.

6. Au fost încălcate dispoziţiile art.76 alin.1 lit.d din C.muncii raportat la art.64 din C.muncii. În acest sens, se arată că pârâta nu a prezentat o listă a locurilor de muncă din unitate şi nu a solicitat sprijinul Agenţiei Teritoriale pentru Ocuparea Forţei de Muncă în vederea redistribuirii contestatorului.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp. art.65, art.69-74, art.76, art.78, art.80, art.270-275 din C.muncii, art.81 – 82 din CCM la nivel de unitate şi art.274 C.pr.civilă.

În susţinerea contestaţiei, a fost anexat un set de înscrisuri (f.9-59).

La data de 01.03.2013 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, se arată că a fost respectată procedura concedierii colective prevăzută de disp. art.69 şi următoarele din C.muncii, contrar susţinerilor contestatorului.

Referitor la nerespectarea criteriilor de prioritate avute în vedere în cadrul procedurii de concediere colectivă, se arată că dispoziţiile art.69 alin.3 din C.muncii prevăd aplicarea criteriilor sociale pentru departajarea salariaţilor ulterior evaluării realizării obiectivelor de performanţă.

Învederează intimata că obiectivele de performanţă au fost comunicate salariatului şi au fost luate în calcul la selecţia salariaţilor vizaţi de măsura concedierii colective, astfel că nu este relevantă afirmaţia contestatorului privind existenţa altor persoane ce nu se încadrează în criteriilor sociale indicate şi care nu au fost concediate, din moment ce selecţia s-a făcut în principal pe criteriul evaluării performanţelor profesionale. Aceste aspecte au fost comunicate salariaţilor prin Hotărârea Directoratului din data de 20.02.2012 şi se regăsesc şi în art.82 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2012 – 2014.

În ceea ce priveşte respectarea disp. art.65 alin.2 din C.muncii, se arată că  desfiinţarea postului contestatorului a avut o cauză reală şi serioasă, fiind determinată de problemele economice cauzate de criza mondială, manifestată în principal prin reducerea activităţii şi obţinerea unor rezultate financiare mai slabe.

Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art.82 alin.2 din CCM la nivel de unitate, se arată că  acestea se aplică ulterior evaluării realizării obiectivelor de performanţă.

Învederează intimata, în legătură cu încălcarea dispoziţiile art.76 alin.1 lit.d din C.muncii , că acestea nu se aplică în cazul în care concedierea s-a dispus în temeiul art.65 din C.muncii, aşa cum s-a statuat şi prin Decizia nr.6/09.05.2011 a ICCJ.

Se concluzionează că procedura de selecţie a salariaţilor afectaţi de concedierea colectivă s-a făcut cu respectarea prevederilor legale imperative în vigoare.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.115 şi urm. C.pr.civilă, art.65 şi urm., art.270 şi urm. din C.muncii.

În susţinerea întâmpinării, a fost anexat un set de înscrisuri (f.75-145).

La data de 28.03.2013 contestatorul a depus la dosarul cauzei o completare a contestaţiei iniţiale, prin care a indicat şi alte cauze de nulitate a deciziei de concediere, în raport de întâmpinarea şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimată.

Astfel, se arată că au fost încălcate disp. art.76 lit.a rap. la art.79 din C.muncii, în sensul că în cuprinsul deciziei de concediere nu se regăseşte motivul de concediere indicat prin întâmpinare referitor la împrejurarea că selecţia pentru concediere s-a făcut prin raportare la criteriul evaluării performanţelor profesionale, iar nu prin raportare la criteriile de prioritate prevăzute de art.81 şi 82 din CCM la nivel de unitate.

De asemenea, se arată că au fost încălcate disp. art.76 lit.a din C.muncii  sub un alt aspect, acela că deciziei îi lipseşte motivarea în fapt şi în drept corespunzătoare, adecvată măsurii dispuse. În acest sens, se arată că în prin întâmpinare şi înscrisuri pârâta schimbă totalmente temeiul concedierii, recunoscând că motivele reţinute în decizia de concediere nu corespund motivelor reale, efective ale concedierii.

În al treilea rând, se arată că prin întâmpinare se invocă faptul că, contestatorul a fost ales spre a fi concediat în urma analizei realizării obiectivelor de performanţă, însă această afirmaţie nu este însoţită de nicio justificare, de nicio motivare concretă.

În al patrulea rând, se arată că pretinsa procedură de evaluare a performanţelor profesionale nu a fost realizată în mod efectiv.

În al cincilea rând, se arată că decizia de concediere este şi netemeinică, întrucât dacă s-ar fi procedat în mod efectiv la analiza realizării obiectivelor de performanţă, contestatorul nu putea fi selecţionat pentru concediere, având în vedere performanţele sale, net superioare celor păstraţi.

La data de 15.04.2013 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea completatoare, prin care a reluat aceleaşi apărări din întâmpinarea iniţială.

Sub aspectul probatoriului, în cază a fost încuviinţată şi administrată pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.

Analizând acele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Contestatorul a fost angajatul intimatei în funcţia de inspector coordonator daune în cadrul Agenţiei Muntenia – Sucursala Ploieşti, conform susţinerilor părţilor şi menţiunilor din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei (filele 15-28).

Prin decizia nr.371/02.07.2012 (filele 10-14) emisă de către intimată, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, ca urmare a concedierii colective, conform art.65 din C.muncii.

Împotriva acestei decizii contestatorul a promovat prezenta contestaţie, solicitând anularea ei ca nelegală şi netemeinică, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadrarea în funcţia deţinută anterior concedierii, respectiv inspector coordonator daune, şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data reintegrării efective.

Analizând legalitatea deciziei contestate, prin prisma motivelor invocate de contestator, instanţa reţine următoarele:

În primul rând, s-a susţinut de către contestator că au fost încălcate obligaţiile instituite de art.69 – 72 din C.muncii, în sensul lipsei unor consultări reale cu sindicatul şi a unui răspuns motivat din partea angajatorului la propunerile de evitare a concedierilor formulate de sindicat.

Cu privire la această susţinere, instanţa reţine că nu este întemeiată. Astfel, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 84-140), intimata a făcut dovada că a respectat procedura de concediere colectivă reglementată de dispoziţiile art. 69 – 72 din C.muncii.

În al doilea rând, contestatorul a susţinut că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea disp.art.76 lit.a şi c din C.muncii.

În legătură cu această cauză de nelegalitate, instanţa reţine că potrivit art.76 C.muncii decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, numai în cazul concedierilor colective, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art.64.

Din analiza deciziei nr.371/02.07.2012 (filele 10-14), instanţa reţine că aceasta conţine motivele care determină concedierea, potrivit art.74 alin.1 lit.a din C.muncii.

Referitor la criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, în decizia contestată intimata a enumerat criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, prevăzute de art.82 din CCM  la nivel de unitate.

Deşi în cuprinsul deciziei de concediere au fost reproduse criteriile de prioritate la concediere în baza cărora s-a realizat procedura, nu s-a menţionat în concret prin aplicarea căror criterii, dintre cele enunţare, s-a ajuns la soluţia concedierii contestatorului.

Or, pentru respectarea dispoziţiilor art.74 alin.1 lit.c din C.muncii este necesară o enumerare a criteriilor de stabilire a odinii de prioritate precum şi a modului de aplicare a acestora, aplicare ce a avut drept consecinţă concedierea contestatorului în condiţiile reglementate de art.68-72 din C.muncii.

În lipsa indicării criteriului aplicat în cazul contestatorului, instanţa nu poate verifica legalitatea şi temeinicia concedierii acestuia.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a susţinut că selecţia s-a făcut în principal pe criteriul evaluării performanţelor profesionale, potrivit dispoziţiilor art.69 alin.3 din C.muncii şi art.82 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2012 – 2014.

În această situaţie, devin însă aplicabile dispoziţiile art.79 din C.muncii, potrivit cărora „În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.”

Deşi prin decizia de concediere intimata a enumerat criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere prevăzute de art.82 din CCM  la nivel de unitate, prin întâmpinare a susţinut că, practic, concedierea contestatorului a fost consecinţa aplicării criteriului evaluării performanţelor profesionale. În acest fel, au fost încălcate disp. art.76 lit.a rap. la art.79 din C.muncii, în sensul că în cuprinsul deciziei de concediere nu se regăseşte motivul de concediere indicat prin întâmpinare referitor la împrejurarea că selecţia pentru concediere s-a făcut prin raportare la criteriul evaluării performanţelor profesionale, iar nu prin raportare la criteriile de prioritate prevăzute de art.82 din CCM la nivel de unitate.

Chiar dacă ar fi luată în considerare afirmaţia intimatei în sensul că selecţia contestatorului pentru concediere s-a făcut prin raportare la criteriul evaluării performanţelor profesionale, se constată că această afirmaţie nu este însoţită de nicio justificare, având în vedere că trebuie dovedit motivul pentru care, potrivit acestui criteriu, salariatul în cauză a fost ales printre cei concediaţi în condiţiile art.68 C.muncii.

Intimata nu a dovedit că pretinsa procedură de evaluare a performanţelor profesionale a contestatorului a fost realizată în mod efectiv, iar concedierea acestuia a fost rezultatul aplicării acestui criteriu de selecţie a salariaţilor, deşi sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare, potrivit art.287 C.muncii.

Întrucât concedierea contestatorului a fost efectuată în mod nelegal, se constată că acţiunea formulată, aşa cum a fost precizată, este întemeiată, urmând a fi admisă şi anulată decizia nr.371/02.07.2012 emisă de intimată.

În temeiul art.80 din C.muncii, instanţa va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate, în sensul reintegrării contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii şi obligării intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

În temeiul art.274 C.pr.civ., va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia precizată formulată de contestatorul S. G., …, în contradictoriu cu intimata SC G. R. A. - R.  SA, cu sediul procesual ales la ….  .

Anulează decizia nr.371/02.07.2012 emisă de intimată.

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere în sensul reintegrării contestatorului pe postul deţinut anterior.

Obligă intimata să  plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă şi executorie de drept. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 25.04.2013 la Tribunalul Argeş, Secţia pentru Conflicte de Muncă  şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare