Despăgubiri Legea nr.221/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 71/2012

Şedinţa publică de la 21 Februarie 2012

Obiectul cauzei:Despăgubiri Legea nr.221/2009

TRIBUNALUL

Constată că,  la data de 12.11.2010 reclamanţii B.F. , G.A. au chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMAN - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE  solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro  cu titlu de despăgubiri ca urmare a faptului că tatăl acestora a suferit o măsură administrativă cu caracter politic în perioada anilor 1958-1960 luată de  fostele organe ale poliţiei şi securităţii.

În motivare se arată că,  reclamanţii sunt descendenţii defunctului Bratu Radu,decedat la 13.09.1991  ,acesta fiind încarcerat în timpul vieţii timp de 2 ani în condiţii extrem de vitrege , fiind arestat la data de 15.03.1958  şi condamnat  la 8 ani închisoare corecţională  şi confiscarea totală a averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prin sentinţa nr. 227/16.06.1958  a  fostului  Tribunal Militar Craiova .

Se mai arată că a fost pus în libertate la 07.03.1960  prin Decretul de graţiere nr. 79/1960  , fiind expus în continuare la diferite măsuri represive . Ca urmare a confiscării totale a averii  reclamanţii şi mama lor au fost nevoiţi  să  locuiască la vecini şi rude , fiind  persecutaţi ulterior chiar şi prin  împiedicarea  accesului la instituţiile de învăţământ,astfel că pentru toate suferinţele suferite de autorul lor se solicită să fie despăgubiţi fără a fi invocate  textele de lege aplicabile în cauză.

În susţinerea acţiunii s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri  .

La data de 13.12.2010 pârâtul a formulat întâmpinare a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de deciziile nr. 1354 şi 1358 din 20.10.2010  a Curţii Constituţionale  prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 5 alin.1 lit. a teza I  din Legea 221/2009 , precum şi art. I pct. 1  şi art. II din OUG 62/2010 pentru completarea Legii 221/2009. Prin completarea la întâmpinare  din data de 02.02.2011  pârâtul arată că nu  mai există posibilitatea formulării unei acţiuni în pretenţii pentru acordarea de daune morale cauzate de condamnările nelegale.

La data de  10.03.2011 şi respectiv 07.04.2012  reclamanţii au formulat precizări prin care au solicitat suma  de 450.000 euro daune  morale şi suma de 50.000 euro despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare şi contravaloarea salariului nerealizat în timpul celor doi ani de detenţie, invocându-se disp.ar.t 5 alin.1 lit. b din Legea 221/2009  fiind precizate bunurile confiscate  la fila 38  din dosar  şi evaluate la  suma de 65.000 lei ulterior  primei precizări.

În cauză , s-a administrat proba cu înscrisuri  şi proba cu expertiză  de evaluare a bunurilor confiscate , precum şi a veniturilor nerealizate în perioada detenţiei, fiind emisă adresă către Primăria comunei Negraşi pentru a se  preciza perioada în care autorul reclamanţilor a figurat în evidenţele fostului CAP Bîrlogu şi dacă terenul de 2,5 ha a făcut obiectul legilor speciale de restituire .

În cauză, lucrările de expertiză au fost întocmite de către expert  B.G.  şi C.R.  .

De asemenea, s-au solicitat  relaţii de la Casa Judeţeană de Pensii Argeş în legătură cu  aplicarea decretului 118/1990 faţă de reclamanţi, fiind comunicate relaţii la fila 100 dosar.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată în fapt următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 227/16.06.1958 pronunţată de fostul Tribunal Militar Craiova autorul reclamanţilor  a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 209 pct. 2 lit. a C.pen.  la 8 ani  închisoare corecţională  fiind dispusă şi confiscarea totală a averii condamnatului ,acesta fiind arestat la data de 15.03.1958  şi pus în libertate la data de 07.03.1960  , fiind graţiat de restul de pedeapsă conform Decretului nr. 79/1960  al fostului Consiliu de Stat  aşa cum rezultă din adeverinţa  cu nr. B 1636/04.03.1993 emisă de Ministerul Justiţiei .

De asemenea, la data de  07.04.1958  s-a încheiat procesul verbal de sechestru ( fila 4 dosar)  cu privire la bunurile autorului reclamanţilor şi menţionate la pct. 1-5 ,respectiv 2,5 ha teren arabil  situat în comuna Bîrlogu , o  pereche de boi, o căruţă , un plug şi o vacă .

Autorul reclamanţilor a decedat la data de 13.09.1991 potrivit certificatului de deces depus la fila 5 dosar , reclamanţii  fiind  descendenţii acestuia potrivit actelor de stare civilă ( filele 6,7  dosar)

Potrivit relaţiilor comunicate de primăria comunei Negraşi autorul B. N. B.  a figurat în fostele evidenţe ale CAP Bîrlogu în perioada  1962-1963  cu zile de muncă efectuate şi retribuţie aferentă potrivit înscrisurilor depuse la dosar (filele 50-53) , iar în ceea ce  priveşte suprafaţa de 2,5 ha,acesta a solicitat  potrivit legilor fondului funciar retrocedarea de teren  confiscată  făcând obiectul reconstituirilor anterior potrivit cererii depusă la fila 65 şi a menţiunilor din registru  anexate acestei cereri .

În cauză, reclamanţii şi autorul lor nu au beneficiat de drepturile prevăzute de Decretul 118/1990  potrivit adresei  înaintată instanţei  la 07.11.2011 ( fila 100 dosar) .

În cauză, se constată că, fapta penală pentru care autorul reclamanţilor a fost condamnat şi anume cea prev. de art. 209 C.pen.  constituie  de drept condamnare cu caracter politic  potrivit art. 21 alin.2 lit. a din Legea 221/2009.

Potrivit art. 5  lit. b  orice persoană care a suferit condamnare cu caracter politic  în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 precum şi după decesul acesteia  soţul sau descendenţii pot solicita obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare  sau ca efect al măsurii administrative dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu  a obţinut despăgubiri prin echivalent în cond.Legii 10/2001 sau ale Legii 247/2005 .

În cauză, se constată că pentru suprafaţa de 2,5 ha autorul  şi reclamanţii au demarat procedura  de restituire conform legilor speciale de reparaţie ,respectiv legea fondului funciar,astfel că aceasta nu mai poate face obiectul  acestei legii .

Cu privire la bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare şi care au făcut obiectul procesului verbal de sechestru din 07.04.1958 ,tribunalul a dispus  evaluarea lor ipotetică  având în vedere că acestea nu mai există fizic, fiind  stabilită  valoarea actualizată  la suma de  12610 lei  printr-o raportare  la o valoare medie  faţă de 50 % uzură  în lipsa unor date concrete  în actele de confiscare care să fie avută în vedere de către expert  .

De asemenea,  în cauză  avându-se în vedere profesia de agricultor aşa cum rezultă din înscrisurile  ce au format obiectul dosarului nr. 285/1958  înaintat de CNSAS la 01.02.2012  precum şi de faptul că acesta  a devenit membru întovărăşit la CAP Bîrlogu  din anul 1958  tribunalul a dispus  evaluarea  venitului nerealizat  timp de 2 ani timp cât acesta s-a aflat în executarea pedepsei cu închisoarea sumă ce a fost stabilită  la valoarea de 1279 lei  potrivit variantei I  şi care  a avut în vedere relaţiile comunicare de primăria comunei Negraşi prin adresa nr. 1004/27.04.2011  din care rezulta că acesta a fost membru CAP Brlogu şi a realizat  pentru zilele de muncă venituri  în sumă totală de 426 lei.

Prin urmare, în cauză se constată că se impune în temeiul art 1 alin.1 şi 2  şi art. 5  alin.1 lit. b din Legea 221/2009  ca  pârâtul să plătească reclamanţilor  suma de 12610 lei reprezentând contravaloarea actualizată a bunurilor confiscate, astfel cum a fost determinată prin r.e.t. R.C., precum şi suma de 1279 lei, reprezentând venit net nerealizat conform var I a r.e.t. B.G. .

 Cu privire la cererea  privind acordarea daunelor morale, la care relamanţii nu au înţeles să renunţe cu respectarea art. 246 al. 1 C. proc. civ. , în cadrul căreia se va examina şi excepţia de inadmisibilitate ca fiind o apărare de fond, tribunalul va reţine că, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a, b din Legea nr. 221/2009„orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;

b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu toate acestea, tribunalul reţine că, prin Decizia nr. 1354/21.10.2010 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituţionale, iar, prin Decizia nr. 1358/2010 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din 15/11/2010 s-a reţinut că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale.

Retinand ca in baza art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept iar efectul suspendării constă în suprimarea temporară a acţiunii normei juridice, tribunalul  nu se raporta în soluţionarea cauzei la respectiva normă juridică.

Curtea Constituţională a mai reţinut că, în materia acordarii altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, exista o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atat din punct de vedere moral, cat si social, ca urmare a persecutiei politice la care au fost supuse in regimul comunist, legiuitorul fiind preocupat constant de imbunatatirea legislatiei cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice si etnice, acte normative care stabilesc o serie de drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizatie lunara; scutire de plata impozitelor si a taxelor locale; asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport in comun apartinand societatilor cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douasprezece calatorii gratuite, anual, pe calea ferata romana, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale; sotul (sotia) celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati in timpul detentiei, internati abuziv in spitale de psihiatrie, deportati, prizonieri sau carora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum si sotul (sotia) celui decedat dupa iesirea din inchisoare, din spitalul de psihiatrie, dupa intoarcerea din stramutare, din deportare, din prizonierat sau dupa incetarea masurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei, neimpozabila, daca ulterior nu s-au recasatorit; restituirea bunurilor sau despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, in conditiile Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, tribunalul constată că scopul acordarii de despagubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate in perioada comunista este nu atat repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate intr-o situatie similara cu cea avuta anterior - ceea ce este si imposibil - ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfactie de ordin moral, prin insesi recunoasterea si condamnarea masurii contrare drepturilor omului. Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că nu poate exista decat o obligatie "morala" a statului de a acorda despagubiri persoanelor persecutate in perioada comunista, făcând trimitere în acest sens chiar la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor .

Faţă de considerentele expuse şi deciziile Curţii Constituţionale care sunt general obligatorii şi produc efecte de la data publicării în Monitorul  Oficial, Tribunalul reţine că, nemaiexistând cadrul legal în limitele căruia reclamantul sa-si intemeieze pretentia , dispărând temeiul de drept menţionat, în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, existând reglementări paralele şi anume, Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, şi O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, la care, reclamantul a apelat anterior prezentului demers procesual şi având în vedere şi aspectele deduse din jurisprudenţa instanţei europene, va respinge acţiunea sub aspectul acordării daunelor morale ca nefondata.

Faţă de aceste aspecte,tribunalul  în temeiul art.1  şi art. 5  lit. a şi b  din Legea 221/2009 va admite în parte acţiunea completată şi precizată în sensul cş va obliga pârâtul să plătească reclamantilor  suma de 12610 lei reprezentând c/val actualizată a bunurilor confiscate, astfel cum a fost determinată prin ret R.C.  , precum şi suma de 1279 lei, reprezentând venit net nerealizat conform var I a ret B.G.  şi va obliga  pârâtul potrivit art. 274 C.pr.civ. la 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată , către reclamanţi .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte actiunea completată  şi precizată  formulată de reclamanţii B.F. , G.A. în contradictoriu cu  pârâtul STATUL ROMAN - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17.

Obligă pârâtul să plătească reclamantilor  suma de 12610 lei reprezentând c/val actualizată a bunurilor confiscate, astfel cum a fost determinată prin ret R.C.  , precum şi suma de 1279 lei, reprezentând venit net nerealizat conform var I a ret B.G. .

Obligă pârâtul să plătească reclamantilor 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Cu recurs. Pronunţată în şedinţă publică azi, 21.02.2012 la Tribunalul Argeş-Sectia Civilă.

Domenii speta

Spete similare