Obligaţie de a face.

Din examinarea materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta C. SRL este proprietara spatiului comercial situat la parterul blocului C din B., C.G, nr 238, sector 1, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1../19.06.2008(f. 7-12 vol. I).

În blocul respectiv sunt constituite mai multe asociaţii de proprietari pentru administrarea unor tronsoane diferite, pârâta A. având în administrare doar scările A şi D, însă furnizarea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare se realizează pentru toate scările din imobil în temeiul contractului nr. ANB1140886/09.04.2014 încheiat de pârâtă cu SC A.N. i SA(f.160-177 vol. I).

La data de 05.09.2014, între SC AR SRL (chiriaşă a spaţiului comercial proprietatea reclamantei) şi prestatorul SC EC SRL s-a încheiat contractul de execuţie lucrări nr. 285/05.09.2014 (f.23-24 vol. I), având ca obiect obţinerea autorizaţiilor şi efectuarea lucrărilor pentru un branşament apa potabilă propriu spaţiului comercial situat la parterul imobilului din B., CG, nr 238, sector 1.

Ca urmare a demersurilor efectuate, Primăria Sectorului 1 Bucureşti a emis Certificatul de Urbanism nr. 166/14TEIDD/G/26943 din 06.11.2014(f.19-20 vol. I), în care s-a menţionat că echipamentele tehnice se vor amplasa exclusiv în interiorul proprietătii beneficiarului, că Certificatul de Urbanism nu tine loc de autorizatie de construire şi nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţie, precizându-se totodată că este necesară Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiei de Proprietari privind executarea lucrărilor şi amplasarea echipamentelor tehnice în spaţiul comun.

În conformitate cu Avizul nr. 91424756/17.11.2014 emis de S.C. AN Bucureşti S.A.(f.30 vol. I), proiectul lucrării reclamantei presupune ca o parte din instalaţie este poziţionată în subsolul imobilului, menţionându-se că S.C. AN Bucureşti S.A. nu-şi  asumă nicio responsabilitate pentru eventuale litigii referitoare la exploatarea  şi întretinerea instalaţiilor interioare şi că este necesară obţinerea avizelor şi acordurilor prevăzute în Certificatul de Urbanism.

Conform înscrisului depus la fila 25 vol. I din dosar, în luna februarie 2015 mandatarul reclamantei a formulat o solicitare scrisă către pârâta ASOCIATIA DE PROPRIETARI BLOC .. pentru emiterea unei hotărâri a Asociatiei de Proprietari privind efectuarea lucrărilor de branşament separat apa-canal de conducta comună, la spaţiul comercial din B., G, nr 238, P, Sector 1.

Prin adresa nr. 017/09.04.2015(f.46 vol. I), pârâta a comunicat că va elibera acordul cerut după prezentarea unui memoriu tehnic din care să reiasă exact locul prin care se va efectua găurirea peretelui exterior al blocului pentru ţevile de apă, având în vedere că blocul este încadrat la gradul I de risc seismic, şi a planului de amplasament al căminului care se va construi pentru montarea contorului general de apă conform legislaţiei în vigoare şi a normelor aprobate de AN, pentru facturare separată.

Suplinirea acordului pârâtei, pe cale judiciară, pentru a se obţine de către reclamantă autorizatia de construire, constituie o formă de reparare în natură a prejudiciului ce a fost produs reclamantei prin refuzul pârâtei de a-şi exprima de buna-voie acest acord.

Instanţa reţine că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, este necesar ca persoana care se pretinde prejudiciată să probeze îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciul produs, precum şi vinovăţia persoanei care a cauzat prejudiciul.

În cauză, răspunderea pârâtei nu poate fi angajată, nefacandu-se dovada faptei ilicite a paratei si nici a vinovatiei acesteia.

Astfel, nu se poate constata existenţa vreunei acţiuni din partea pârâtei care să fie contrară legii, ori a vreunei inacţiuni reprezentând neîndeplinirea unei obligaţii impuse de lege acestuia.

În acest sens, se reţine că partile comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente, printre care se afla subsolul şi pereţii exteriori ai imobilului, fac obiectul coproprietatii fortate a titularilor apartamentelor, iar în conformitate cu disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, Asociaţia de proprietari are drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune dintr-un condominiu.

Deşi pârâta a solicitat anterior procesului să i se prezinte memoriul tehnic din care să reiasă exact locul prin care se va efectua găurirea peretelui exterior al blocului pentru ţevile de apă, reclamanta a înţeles să comunice proiectul tehnic întocmit pentru branşamentul de apă potabilă pentru separarea consumului la spaţiul comercial din CG, nr. 238, sector 1, abia la termenul de judecată din data de 20.01.2016, adică la al patrulea termen de judecată din prezenta cauză.

Analizând acest proiect tehnic(f.37-72 vol. II) în raport de planşele foto şi notificarile I.S.C. şi P.M.B. depuse de pârâtă la dosar(f. 12-21, 24-26, 27-36 vol. II), instanţa constată că sunt întemeiate apărările acesteia potrivit cărora soluţia tehnică preconizată pentru realizarea branşamentului reclamantei ar conduce la schimbarea destinaţiei unei porţiuni din subsolul imobilului, care ar fi utilizat ca şi cămin de vizitare pentru instalarea "buclei de măsurare", obstrucţionând astfel liberul acces pe scara de la subsol, perforând faţadele si planşeul subsolului, ceea ce ar afecta structura de rezistenţă a imobilului, încadrat la gradul I risc seismic, mai ales că în planşele foto sunt vizibile deteriorări ale pereţilor subsolului în urma unor inundaţii produse în spaţiul comercial de la parter.

Susţinerile reclamantei potrivit cărora soluţia tehnică pe care se bazează lucrarea de separare branşament apa este impusă de instituţiile care au avizat lucrarea sunt contrazise de adresa nr. 16019984/04.02.2016(f.78 vol. II) emisă de S.C. AN S.A., în care se arată că beneficiarul nu a solicitat contract de consultanţă sau execuţie cu AN Bucureşti SA, proiectul lucrării avizate fiind deci bazat pe o soluţie tehnică elaborată pentru reclamantă de către S.C. EC S.R.L. în baza Contractului nr. 285/05.09.2014.

Se mai reţine că reclamanta nu a administrat probe din care sa rezulte ca soluţia propusă de S.C. EC S.R.L. este singura soluţie posibilă din punct de vedere tehnic, în condiţiile în care pârâta a învederat că reclamanta avea la dispoziţie şi alte soluţii tehnice pentru realizarea lucrării, respectiv un racord cu contor propriu la căminul de vizitare al pârâtei(soluţie tehnică la care ar fi achiesat imediat) sau realizarea lucrării cu 70 cm spre dreapta, pe faţa exterioară, în apropierea intrării în subsol, suprafaţă ce îi aparţine reclamantei.

În aceste condiţii, refuzul de a-şi exprima acordul pentru realizarea lucrărilor de bransament separat la spatiul comercial din B., CG, nr 238, parter, sector 1, în forma în care au fost prevăzute în documentaţia tehnică întocmită la solicitarea reclamantei, nu poate fi considerat o faptă ilicită a pârâtei, întrucât aceasta a acţionat în limitele prerogativelor dreptului său de a administra proprietatea comună, care presupune şi posibilitatea de a alege să nu modifice destinaţia subsolului imobilului şi să refuze executarea de lucrări care ar afecta structura de rezistenţă a imobilului, încadrat la gradul I risc seismic.

În consecinţă, nefiind dovedită fapta ilicită a pârâtei şi nici culpa acesteia, nu se poate dispune suplinirea acordului pârâtei, pe cale judiciară, pentru a se obţine de către reclamantă autorizarea branşamentului propriu şi nici nu se poate dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 2650 lei, reprezentand avansul achitat societăţii EC SRL, neexistând nicio dispoziţie legala sau contractuală în temeiul căreia aceasta să fie ţinută sa suporte c/val unor servicii care au făcut obiectul unui contract încheiat între terţi.

Fata de considerentele expuse, instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamanta, ca neîntemeiată.

Instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată constând în salariul consilierului juridic, reţinând că sumele de bani reprezentând contravaloarea salariului încasat de consilierul juridic nu sunt cheltuieli efectuate exclusiv în considerarea procesului judiciar, cum ar fi cheltuieli de transport sau cazare, ci drepturi salariale pe care angajatorul le achită propriului salariat în exercitarea sarcinilor sale de serviciu, astfel că acestea exced noţiunii de cheltuieli de judecată așa cum aceasta este reglementată de legislaţia procesual civilă.

Domenii speta

Spete similare