Răspundere civilă contractuală. Dovada încheierii convenţiei între părţi

Răspundere civilă contractuală. Dovada încheierii convenţiei între părţi

Deşi între părţi nu s-a întocmit un contract, ca şi instrumentum probationis, negotium iuris a luat naştere prin aceea că oferta şi acceptarea acesteia sunt concordante. În cauză s-a probat că între părţi contractul a fost încheiat, având în vedere că factura fiscală de care se prevalează reclamanta a fost semnată de pârât şi, în consecinţă, acceptată de acesta.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1528/22.04.2015, definitivă prin neapelare

În fapt, instanţa a reţinut că la data de 29.08.2012 este emisă de către reclamantă pe numele pârâtului TD factura fiscală cu nr.1147 pentru suma de 2993 lei reprezentând reparaţii auto conform deviz Audatex + costuri administrative în cuantum de 2993 lei.

 Autoturismul avariat aparţine pârâtului TD şi a fost implicat într-un eveniment rutier la data de 26.06.2912, deschizându-se în acest sens şi un dosar de daună de către Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A, pentru avariile autoturismului cu nr. …. În baza documentelor din dosarul de daună, societatea a aprobat şi achitat despăgubiri în valoare de 3665,64 lei, nefiind însă acceptată la plată factura cu nr. 1147/29.08.2012 emisă de reclamanta SC CS SRL.

Astfel, în speţă, instanţa a reţinut că, deşi între părţi nu s-a întocmit un contract, ca şi instrumentum probationis, negotium iuris a luat naştere prin aceea că oferta şi acceptarea acesteia sunt concordante. Între părţi contractul a fost încheiat, având în vedere că factura fiscală de care se prevalează reclamanta a fost semnată de pârât şi, în consecinţă, acceptată de acesta.

Cu toate acestea, pârâtul TDV nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i incumbă de plată a contravalorii reparaţiilor ce i-au fost efectuate la autoturismul proprietate personală.

Pe cale de consecinţa, instanţa a apreciat că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 1350 C. civ. potrivit cărora orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care şi le-a asumat, respectiv:

- existenta unei fapte ilicite a pârâtului, care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale şi anume aceea de a achita integral şi la scadenţă contravaloarea reparaţiilor ce au fost efectuate la autoturismul proprietate personală, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei. Din dispoziţiile art. 1350 alin. 2 Cod civil, rezultă că atunci când, o parte, fără nicio justificare, nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu în condiţiile legii. Această parte va fi obligată  la plata despăgubirilor nu numai atunci când acţionează cu intenţia de a-l păgubi pe creditor, ci ori de câte ori nu va dovedi existenta unei cauze străine, neimputabile.

- existenţa unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, constând în suma de 2993 de lei reprezentând contravaloare reparaţii auto, conform facturii aflate la dosar.

În privinţa cuantumului debitului, instanţa urmează a avea în vedere faptul  că pârâtul nu a administrat nicio dovadă în sensul achitării debitului pretins, deşi sarcina probei îi incumba pe acest aspect.

- raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu

- vinovăţia celui ce săvârşeşte fapta ilicită, constând în executarea necorespunzătoare a obligaţiei contractuale asumate.

În ceea ce priveşte acordarea dobânzii legale, instanţa  arătat că potrivit prevederilor art. 1535 Cod Civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune interese moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest sens, instanţa urmează a dispune obligarea pârâtului şi la plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal, începând cu data scadenţei facturii şi până la data achitării integrale a debitului. Totodată, instanţa urmează a respinge  solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităţilor de 0,1 la sută pe zi de întârziere ca neîntemeiat, raportat la dispoziţiile art. 1535 C. pr. civ.

Faţă de cele de mai sus, instanţa urmează a reţinut că, în speţă, s-a făcut dovada existenţei în patrimoniul reclamantei a unei creanţe certe, lichide şi exigibile, care este constatată prin înscrisurile  administrate la dosar.

Astfel, instanţa a reţinut caracterul cert al creanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 663 alin. 2 Cod procedură civilă, existenţa acesteia rezultând din înscrisurile menţionate,  caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 663 alin. 3  Cod procedură civilă, obiectul ei fiind determinat precum şi caracterul exigibil, obligaţia fiind ajunsă la scadenţă.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis cererea şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de  2993 de lei cu titlu de contravaloare reparaţii auto, precum şi la plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal începând cu data scadenţei facturii şi până la data achitării integrale a debitului, respingând capătul de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare