Plângere contravenţională

Dosar nr. XXXX/193/2016

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Instanţa constituită  din:

PREŞEDINTE – 

GREFIER –

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Pe rol se află pronunţarea cauzei civile având ca obiect plângere contravenţională, formulată de petenta S.C. X S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECŢIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECŢIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa a amânat pronunţarea la data de xx.xx.xxxx.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.xxxx, sub numărul XXXX/193/2016, petenta S.C. X S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECŢIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECŢIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze procesul verbal seria DGAF, nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal, a fost sancţionată, fiind reţinută în sarcina sa încălcarea prevederilor art.10 lit.c) şi art 10 lit.gg) din OUG nr.28/1999, iar, pentru prima contravenţie, a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 27.500 lei.

Totodată, arată petenta că, în temeiul art. 11.alin. (l) lit. a) din OUG nr.28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 1275,50 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute şi neînregistrate, şi, în temeiul art. 11 alin. (l) lit. e) pct. vii) din OUG nr.28/1999 s-a dispus suspendarea activităţii de alimentaţie publică "Restaurant” desfăşurată la punctul de lucru deschis Botoşani, str. X cu denumirea „X” pe o perioadă de o lună.

Menţionează petenta că faptele descrise în procesul verbal sunt neconforme cu realitatea, iar situaţie de fapt si de drept diferită de cea descrisă în procesul verbal atacat, aspect care atrage nulitatea absolută a acestuia.

Subliniază petenta că măsurile luate sunt abuzive, nelegale şi excesive.

În ceea ce priveşte nelegalitatea procesului verbal se arată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenţiilor susmenţionate, nici în planul laturii obiective, nici în planul laturii subiective. Astfel referitor la latura obiectivă, textul de lege incriminează neemiterea bonurilor fiscale în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este mai mare de 1.000 lei şi mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, iar, în conformitate cu cele declarate de cei 5 chelneri, suma de aproximativ 300 lei reprezentau bacşişurile lor până la acea oră. 

Referitor la incidenţa în cauză a situaţiei prevăzute la art. 11 lit. e) pct. 7 (vii), anterior acestui control au mai fost efectuate două verificări de către inspectorii DGA, o dată în data de xx.xx.xxxx, când societatea a fost sancţionată cu avertisment pentru o sumă nejustificată de 8 lei, iar, a doua oară, pe 03.03.2016, când a fost constatată existenţa unei contravenţii similare celei din procesul verbal atacat.

Referitor la latura subiectivă, se subliniază lipsa vinovăţiei subscrisei în săvârşirea contravenţiei, culpa pentru neemiterea bonurilor fiscale fiind, evident, a ospătarilor, împotriva cărora ar trebui să se îndrepte pentru acoperirea prejudiciilor produse.

În plus, se arată că sancţiunile aplicate prin procesul verbal atacat sunt excesive, contravin prevederilor art.21 alin.3 din OG 2/2001, precum şi jurisprudenţei CEDO, fiind de natură a prejudicia în mod grav şi probabil, ireversibil, activitatea societăţii

În dovedirea a solicitat petentul administrare probei cu înscrisuri, prezumţii şi martori. 

Plângerea a fost legal timbrată.

La data de xx.xx.xxxx, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată şi neîntemeiată.

Intimatul a arătat că, în data de xx.xx.xxxx, în urma controlului operativ şi inopinat efectuat la punctul de lucru situat în Botoşani, Str. X nr. Y, jud. Botoşani - restaurant X, punct de lucru ce aparţine de societatea X SRL CUI XXXXXXXX, s-a constatat că operatorul economic verificat nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct către populaţie. Astfel, în urma comparării datelor înscrise în raportul informativ ”X”, s-a constatat un plus de casă în valoare de 1275,50 lei.

Se menţionează de intimat că suma de 1275,50 lei este mai mare de 3% din totalul încasărilor, conform raportului informativ ”X” mai sus menţionat şi depăşeşte plafonul de 1000 lei.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se menţionează că, la întocmirea sa, au fost respectate condiţiile de formă prevăzute art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, sub sancţiunea nulităţii absolute, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, având în vedere şi faptul că prin contestaţia formulată se solicită anularea procesului-verbal ca nelegal, însă în motivare nu se regăsesc invocate aspecte care pot atrage constatarea nulităţii absolute.

Se mai arată că, din cele declarate de administratorul societăţii în plângerea formulată, nu se poate stabili cu exactitate care sunt sumele provenite din bacşişuri şi care sunt sumele provenite din serviciile prestate/bunurile livrate direct către populaţie pentru care nu a emis bonuri fiscale şi nici nu justificat concret provenienţa acestor sume.

În ceea ce priveşte reindividualizarea sancţiunii contestate, se arată că sancţiunile au fost aplicate având în vedere gravitatea faptelor, ţinându-se seama de împrejurările în care faptele au fost săvârşite, de modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

În dovedire, intimatul a solicitat încuviinţare probei cu înscrisuri.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt si de drept:

În fapt, prin procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria DGAF nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx (f.38-39), petenta S.C. X S.R.L. a fost sancţionată contravenţional de către intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECŢIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECŢIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA cu amendă în cuantum de 27.500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999 şi cu avertisment pentru contravenţia prevăzută de art. 10 lit. g) din acelaşi act normativ.

De asemenea, s-au dispus şi măsurile complementare constând în confiscarea sumei de 1275,50 lei pe care contribuabilul nu a putut să o justifice şi suspendarea activităţii societăţii pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu xx.xx.xxxx, ora 24:00.

În cuprinsul procesului verbal de contravenţie, s-a reţinut că, în urma controlului operativ şi inopinat efectuat în data de xx.xx.xxxx, la punctul de lucru aparţinând societăţii contestatoare, situat în municipiul Botoşani, Str. X, nr.3, judeţul Botoşani, s-a constatat că operatorul economic nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct către populaţie. Astfel, în urma comparării datelor înscrise în raportul informativ „X” emis de AMEF din dotare la aceeaşi dată, ora 18:04 (1704.5 lei) cu monetarul întocmit (2980 lei) s-a constatat un plus de 1275,50 lei. Conform notei explicative date de administratorul societăţii, suma de 1275,50 lei provine din faptul că ospătarii nu au fiscalizat o parte din comenzi. S-a mai arătat că suma identificată în plus este mai mare de 3% din totalul încasărilor, conform raportului informativ „X” şi depăşeşte plafonul de 1000 lei.

Referitor la cea de a doua faptă contravenţională, s-a reţinut că societatea deţine la punctul de lucru suma de 1275,50 lei care nu poate fi justificată prin date înscrise în documente emise de AMEF, registrul special şi/sau chitanţe.

Procesul-verbal contestat a fost semnat, iar, la rubrica "alte menţiuni" s-a consemnat că "Vom contesta procesul verbal, deoarece nu suntem de acord cu sancţiunile aplicate în prezentul proces verbal".

Împotriva procesului - verbal de constatare a contravenţiei petenta a formulat la data de xx.xx.xxxx, în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului - verbal, respectiv xx.xx.xxxx, prezenta plângere.

În drept, potrivit art. 10 lit. c), gg) din O.U.G. nr. 28/1999 "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: (...)c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară preţului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferenţa până la preţul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8); gg) deţinerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special şi/sau în chitanţe.", iar, potrivit art. 11 alin. 1 lit. e) pct. vi), vii) din O.U.G. nr. 28/1999 din acelaşi act normativ „Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) şi d): 6. (vi) cu amendă în cuantum de 27.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este mai mare de 1.000 lei şi mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi cu: 7. (vii) suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancţiune aplicată la aceeaşi unitate într-un interval de 24 de luni în situaţiile prevăzute la pct. (iv) şi (vi), indiferent pentru care dintre situaţiile prevăzute la pct. (i)-(vi) a fost aplicată sancţiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;”.

Art. 11 alin. 1 lit. a) pct. i) din O.U.G. nr. 28/1999 dispune astfel „Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: a) cele prevăzute la art. 10 lit. (...) şi gg), cu amendă în cuantum de 3.000 lei, precum şi cu: 1. (i) confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, pentru contravenţia prevăzută la lit. gg);”.

Verificând, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat seria DGAF nr. nr. XXXXXXX din xx.xx.xxxx, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 şi 17 din acelaşi act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumţie relativă de veridicitate cu privire la  împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură faptele reţinute în sarcina petentului reprezintă o ”acuzaţie în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce defineşte contravenţia, conform legislaţiei interne, şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzaţie în materie penală” are drept consecinţe incidenţa în respectiva cauză a prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură petenta şi a obligaţiei autorităţilor statului de a proba faptele reţinute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispoziţiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este conturată în jurisprudenţa CEDO nu este încălcată.

Analizând din oficiu actul sancţionator atacat, astfel cum prevede art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa reţine că agenţii constatatori nu au efectuat o încadrare juridică corespunzătoare a primei fapte săvârşite de către contravenientă şi pentru care acesta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 27.500 lei.

Fapta constatată a fost încadrată la prevederile art. 11 alin. 1 lit. e) pct. vi) din O.U.G. nr. 28/1999, deşi, din probele administrate, rezultă că fapta se încadrează la prevederile art. 11 alin. 1 lit. e) pct. iv) din O.U.G. nr. 28/1999, potrivit cărora „Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) şi d): 4. (iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;”.

Din declaraţiile date de cei doi martori audiaţi în cauză, respectiv F. I. M. (f.94) şi  P. A. (f.95), ospătari aflaţi în serviciul petentei, a rezultat că, modul în care încasau sumele de bani de la clienţi pentru consumaţii – până la dispunerea sancţiunilor din prezenta cauză –, presupunea emiterea unei note informative cu care ospătarul se prezenta la masa clientului şi îl întreba dacă achită cash sau cu cardul, după care se întorcea şi scotea bonul fiscal pe care îl preda clientului împreună cu restul.

Martorul F. I. M. a declarat, sub prestare de jurământ, că, în ziua controlului – care a coincis cu sărbătoare Sfântul Gheorghe – l-a văzut pe colegul său, martorul P. A., cum a dus nota informativă la o masă de aproximativ 20 de persoane şi s-a întors să scoată bonul, însă, în acel moment, inspectorul ANAF a scos raportul informativ (f.71) şi nu i-a mai dat voie să scoată bonul fiscal.

Această declaraţie se coroborează cu cele învederate de martorul P. A., potrivit cărora, după ce a ajutat clienţii de la masa la care a servit să transporte cadourile la maşină, a încasat banii pentru consumaţie (spunându-i-se să păstreze şi restul) şi s-a întors să scoată bonul fiscal, moment în care inspectorii ANAF i-au spus că nu mai au voie să facă nimic la POS şi să predea sumele de bani pe care le aveau toţi angajaţii la ei. A arătat martorul că el şi colegii săi au predat toate sumele de bani pe care le aveau la ei, inclusiv ciubucurile făcute.

Rezultă aşadar că, în suma de 2980 lei – banii rezultaţi la întocmirea monetarului (f.52) – sunt cuprinse şi sumele de bani primite de ospătari ca bacşiş, cât şi sumele de bani pentru care nu au scos bonuri fiscale, controlul intervenind între momentul emiterii notei informative (document nefiscal) şi momentul în care trebuia emis bonul fiscal.

Deşi nu se poate stabili cu certitudine cuantumul acestor sume (bacşişuri şi cele pentru care nu s-a emis bon fiscal din motivele expuse de martorii audiaţi), instanţa reţine totuşi existenţa unui dubiu în privinţa depăşirii plafonului de 1000 lei (prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. e) pct. vi) din O.U.G. nr. 28/1999) cu suma de 275,50 lei, fiind verosimil ca cele două categorii de bani, însumate, să depăşească suma de 275,50 lei (cu care s-a depăşit pragul de 1000 lei), ajungându-se astfel la un plus nejustificat în casa de marcat inferior plafonului de 1000 lei. Reţinând existenţa acestui dubiu, care îi profită petentei (in dubio pro reo), instanţa va da eficienţă acestui principiu corelativ prezumţiei de nevinovăţie.

În consecinţă, din probele existente la dosarul cauzei rezultă că există o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de agenţii constatatori, dar numai în ceea ce priveşte condiţia ca suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei să fie mai mare de 1.000 lei, stare de fapt ce necesită o altă încadrare juridică.

Raportat la prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa poate hotărî şi în aceste condiţii asupra sancţiunii ce poate fi aplicată petentei. Instanţa apreciază că încadrarea juridică diferită efectuată de către agenţii constatatori nu este un motiv de nulitate al procesului-verbal.

În speţă, săvârşirea contravenţiei de către petentă este indubitabil dovedită, iar exonerarea acesteia de răspunderea contravenţională ar fi injustă în condiţiile în care, din materialul probator administrat, reiese cu certitudinea existenţa faptei, dar în alte condiţii.

Instanţa mai are în vedere şi recomandările de la pct. 15 din cuprinsul Minutei întâlnirii din data de 19 noiembrie 2008 dintre conducerea C.S.M. şi membrii Comisiei ,,Unificarea practicii judiciare” cu doamna preşedintă a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal de la  Î.C.C.J., reprezentantul Secţiei Comerciale a Î.C.C.J., reprezentanta P.Î.C.C.J. şi preşedinţii secţiilor comerciale şi ai secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel având ca obiect unificarea practicii judiciare.

Astfel, s-a arătat că, în situaţia în care din materialul probator rezultă o altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul verbal de contravenţie, ce atrage o altă încadrare juridică a faptei, soluţia ce se impune este de admitere în parte a plângerii contravenţionale, cu consecinţa modificării procesului-verbal de contravenţie, în sensul reţinerii în sarcina petentului a faptei, astfel cum rezultă din materialul probator administrat, încadrând din punct de vedere juridic această faptă şi aplicând sancţiunea prevăzută de lege pentru contravenţia reţinută.

Mai mult, în aprecierea necesităţii efectuării unei astfel de reîncadrări juridice, instanţa are în vedere şi faptul că normele juridice care sancţionează fapta fac parte din dreptul administrativ, ramură de drept public dominată de interesul general, iar, în raporturile juridice de drept public, prevalează interesul general. A nu sancţiona faptele de genul celei din speţă, în condiţiile în care fapta este dovedită cu certitudine, poate conduce la concluzia că interpretarea normelor juridice cu un formalism excesiv, în sensul imposibilităţii de reîncadrare a faptei, favorizează unele persoane în sensul că se bucură de impunitate datorită unei anumite interpretări a legii.

Instanţa reţine că este necesară sancţionarea petentei pentru fapta care rezultă din materialul probator, chiar dacă i s-a dat o altă încadrare juridică de către agenţii constatatori, pentru a se putea realiza atât prevenţia specială, respectiv determinarea petentei să nu mai comită astfel de fapte, cât şi prevenţia generală, prin atragerea atenţiei celorlalţi operatori economici că organele abilitate ale statului deţin mijloacele necesare şi sunt dispuse să intervină ferm, dar în mod legal şi obiectiv, în cazul constatării abaterilor în domeniul fiscal.

Scopul de prevenţie al sancţiunii contravenţionale nu poate fi atins în condiţiile în care nu va exista vreo consecinţă resimţită de către contravenient pentru fapta săvârşită şi clar dovedită.

Prin urmare, instanţa urmează să reîncadreze fapta contravenţională constatată în sarcina petentei prin procesul-verbal seria DGAF nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx în sensul că aceasta se sancţionează de prevederile art. 11 alin. 1 lit. e) pct. iv) din O.U.G. nr. 28/1999 cu amendă contravenţională în cuantum de 17.500 lei., ca urmare a faptului că suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului.

Potrivit art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din cuantumul amenzii prevăzute la art. 11 alin. (1) şi (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.”.

Având în vedere noul cuantum al amenzii, stabilit în urma reîncadrării juridice a faptei, instanţa reţine că petenta beneficiază, în temeiul art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, de posibilitatea de a achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, respectiv suma de 8.750 lei, întrucât este vorba despre o nouă sancţiune aplicată, iar textul de lege, aplicat prin asemănare, conduce la această concluzie.

Faţă de cele constatate, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. X S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECŢIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECŢIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA şi va reîncadra juridic prima faptă contravenţională reţinută în sarcina petentei prin procesul-verbal seria DGAF nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx, în contravenţia prevăzută de art. 10 lit. c) şi sancţionată de art. 11 alin. 1 lit. e) pct. iv) din O.U.G. nr. 28/1999 cu amendă contravenţională în cuantum de 17.500 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale procesului-verbal contestat.

În temeiul art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, instanţa va pune în vedere petentei că are posibilitatea de a achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, respectiv suma de 8.750 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. X S.R.L. cu sediul în mun. Botoşani, B-dul X nr. Y sc. Z et. T ap. U, identificată cu CUI XXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECŢIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ – DIRECŢIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SUCEAVA cu sediul în str. Apolodor nr. 17 sector 5 Bucureşti .

Reîncadrează juridic fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei prin procesul-verbal seria DGAF nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx, în contravenţia prevăzută de art. 10 lit. c) şi sancţionată de art. 11 alin. 1 lit. e) pct. iv) din O.U.G. nr. 28/1999 cu amendă contravenţională în cuantum de 17.500 lei.

În temeiul art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, petenta are posibilitatea de a achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, respectiv suma de 8.750 lei.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului-verbal seria DGAF nr. XXXXXXX din data de xx.xx.xxxx.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Botoşani, sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată în şedinţă publică azi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare