Asigurări auto . Data de la care pot fi percepute penalităţi de întârziere pentru refuzul asigurătorului rca de plată a indemnizaţiei către persoana păgubită .

Potrivit art. 44 din Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 , stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit ; la data la care asigurătorul şi-a exteriorizat voinţa de a nu plăti despăgubiri reclamantei , întinderea prejudiciului suferit de reclamantă nu era demonstrată probatoriu , atât timp cât printr-o expertiză extrajudiciară se constata explicit că avariile produse autoturismului nu sunt justificate prin dinamica declarată de persoanele implicate în accident ; din această perspectivă , refuzul de plată a despăgubirii nu reprezintă un act unilateral nefundamentat , subiectiv , care să exprime reaua credinţă a asigurătorului în îndeplinirea propriilor obligaţii legale şi contractuale ; devin astfel aplicabile prevederile art. 45 punctul 3 şi ale art. 36 alin. 5 teza a doua din aceleaşi norme, care stipulează că despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care(…) nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse , respectiv că despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile (…) de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească ; numai în ipoteza în care indemnizaţia nu este plătită în acest termen , dobândesc eficienţă dispoziţiile art. 37 din Norme , în sensul obligării asigurătorului la penalităţi de întârziere zilnice , de 0,2 % din cuantumul debitului principal .

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub numărul 616/212/2014 , reclamanta L.M. a formulat – în contradictoriu cu intimata pârâtă SC C.A. SA şi cu intervenientul M.V. – apel împotriva Sentinţei civile nr. 1138/06.02.2015 , pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul cu acelaşi număr, solicitând schimbarea în parte a hotărârii , în sensul obligării asigurătorului la plata penalităţilor de întârziere , aferente indemnizaţiei de 20.193,86 de lei , începând cu data de 15.06.2013 şi până la plata efectivă a obligaţiei principale , cu acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac ; în subsidiar , apelantul a solicitat ca plata penalităţilor de întârziere să fie percepută fie de la 5.11.2013 (data comunicării invitaţiei la conciliere) , fie de la 10.01.2014 (data introducerii cererii de chemare în judecată).

Apelanta relevă în susţinere că autoritatea judiciară a realizat o greşită interpretare a materialului probator , a dispoziţiilor art. 1522-1523 şi ale art. 36 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, atunci când a apreciat că penalităţile de întârziere încep a curge , împotriva asigurătorului pârât , numai de la data rămânerii definitive a hotărârii de obligare la plata indemnizaţiei de asigurare ; în realitate , societatea pârâtă deţinea toate elementele necesare , din momentul avizării de daună , pentru a despăgubi reclamanta , fiind incidente prevederile art. 36 alin. 5 teza I şi alin. 6 din normele menţionate ; în condiţiile în care persoana păgubită a furnizat informaţii complete pârâtei , în vederea stabilirii vinovăţiei şi a întinderii daunelor , plata indemnizaţiei trebuia efectuată în termenul de 10 zile , reglementat prin textul amintit ; în mod eronat a valorificat  prima instanţă prevederile art. 36 alin. 5 teza a doua , întrucât ele sunt aplicabile numai situaţiilor în care păgubitul nu formulează cerere de despăgubire , sau este în curs de soluţionare latura civilă a procesului penal ori asigurătorul şi-a îndeplinit cu bună credinţă obligaţiile impuse prin ar. 36 alin. 1 din Norme ; concret , reclamanta a formulat cerere de despăgubire , a furnizat toate elementele esenţiale finalizării dosarului de daună şi a pus în întârziere asigurătorul (care a şi achitat despăgubiri unei alte persoane , prejudiciate cu prilejul aceluiaşi eveniment rutier) ; în drept au fost invocate prevederile art. 480 şi următoarele Cod procedură civilă .

Nu au fost depuse înscrisuri noi , fiind ataşat dosarul de fond al Judecătoriei Constanţa şi practică judiciară în materia asigurărilor auto .

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare , apreciind apelul ca nefondat ; a învederat că accidentul rutier din data de 4.06.2013 s-a soldat cu avarierea a trei autoturisme , fiind întocmit un proces verbal de sancţionare contravenţională ; cu ocazia instrumentării dosarului de daună , s-a constatat de către asigurător că dinamica reală a accidentului nu este conformă cu descrierea acestuia de către persoanele implicate , astfel încât pretenţiile reclamantei nu au putut fi recunoscute ; soluţia primei instanţe este corectă , valoarea indemnizaţiei fiind determinată după administrarea unui probatoriu amplu ; pârâta a achitat deja despăgubirile stabilite de Judecătoria Constanţa , prin OP nr. 11369/3.03.2015.

Din analiza materialului documentar se va reţine că prin Sentinţa civilă nr. 1138/06.02.2015 , pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul 616/212/2014 , a fost admisă în parte cererea reclamantei L.M. şi s-a dispus obligarea pârâtei SC  C.A. SA la plata sumei de 20.193,86 de lei – despăgubiri , la care se adaugă penalităţi de întârziere zilnice de 0,2 % , calculate la debitul principal , de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă a obligaţiei , precum şi cheltuieli de judecată , în valoare de 4.161 de lei .

Pentru a ajunge la această soluţie autoritatea judiciară a arătat – textual – că la 4.05.2013 , autoturismul Seat Leon, înmatriculat sub nr. …, proprietatea reclamantei, a fost implicat intr-un eveniment rutier împreună cu alte două autoturisme, pe B-dul Aurel Vlaicu , din direcţia metrou către staţiunea Mamaia, vinovăţia pentru producerea evenimentului rutier fiind stabilită prin procesul verbal de contravenţie seria CP nr. 4542974/05.06.2013  ca aparţinând intervenientului forţat M.V. , aflat la volanul autoturismului Fiat Ulisse înmatriculat sub nr. … - asigurat la societatea pârâtă, conform poliţei de asigurare RCA seria RO/17/G17/HR nr. 05613482, valabilă în perioada 11.12.2012 – 10.06.2013 ; accidentul a fost provocat de un pieton care traversa strada neregulamentar, pe care intervenientul forţat l-a observat prea târziu, acesta circulând pe banda a doua, iar reclamanta pe prima bandă, motiv pentru care intervenientul a tras maşina în lateral, către reclamantă , lovind autoturismul condus de aceasta ; reclamanta s-a speriat , a tras dreapta de volan şi a intrat într-un autoturism parcat, după care a fost proiectată într-un stâlp ; conform raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză de către expertul L.A., s-a stabilit că există corespondenţă între avariile suferite de către autoturismul reclamantului şi cel condus de către intervenient, iar faptul că avariile autoturismului condus de către reclamantă sunt cuprinse într-o arie mai mare decât avariile autoturismului Fiat se datorează faptului că, în momentul în care autoturismul Fiat a lovit autoturismul Seat, conducătorul acestuia din urmă a virat brusc spre dreapta, făcând ca partea stângă a caroseriei autoturismului să coboare ; valoarea reparaţiilor necesare la autoturismul Seat condus de către reclamantă este dată de valoarea devizului Audatex întocmit de S.C. M.C.A. SRL, respectiv suma de 29888,51 lei, cu TVA inclus ; reclamanta a formulat cerere de despăgubire la pârâtă, fiind constituit dosarul de daună RA0883CT13, însă prin adresa nr. 2887/01.08.2013, pârâta a respins la plată cererea de despăgubire, arătându-se că faţă de analiza dinamică a evenimentului rutier declarat, se constată că avariile la autoturismul reclamantei sunt confirmate de producerea unui impact între aceste autoturisme, dar în condiţii de dinamică diferite, respectiv că dinamica declarată de conducătorii auto nu justifică producerea avariilor constatate la cele trei autoturisme. se datorează unui impact, dar în condiţii de dinamică diferite, iar dinamica declarată de conducătorii auto nu justifică producerea avariilor constatate la cele trei autoturisme ; la dosarul de daună se regăseşte un calcul reparaţie emis de S.C. MC.A. S.R.L., pentru suma de 29888,51 lei, datat 25.10.2013 (fila 33), expertul judiciar desemnat în cauză apreciind că această sumă este corect calculată ; potrivit art. 1349 şi 1357 Cod civil ,  pentru atragerea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite mai multe condiţii - să fi fost comisă o faptă ilicită, să fi fost cauzat un prejudiciu, să existe legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, iar fapta ilicită să fi fost comisă cu cea mai uşoară culpă ; fapta ilicită imputată este reprezentată de încălcarea de către intervenient a dispoziţiilor art. 54 alin.1 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora: „conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic”, motiv pentru care acesta şi fost amendat cu suma de 300 lei şi trei puncte de penalizare, conform procesului verbal de contravenţie seria CP nr. 4542974/05.06.2013, expertul tehnic auto desemnat în cauză ajungând la aceeaşi concluzie ; prejudiciul suportat de către reclamantă este de natură patrimonială, respectiv avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare …, valoarea reparaţiilor acestuia fiind de 29888,51 lei, conform devizului de calcul depus la dosarul de daună şi concluziilor expertului tehnic auto desemnat în cauză ; reclamanta solicită să fie despăgubită doar cu suma de 20193,86 lei ; legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs poate fi stabilită cu certitudine din probele administrate în cauză, expertul tehnic desemnat în cauză arătând că există corespondenţă între avariile suferite de către autoturismul reclamantului şi cel condus de către intervenient, iar faptul că avariile autoturismului condus de către reclamantă sunt cuprinse într-o arie mai mare decât avariile autoturismului Fiat se datorează faptului că, în momentul în care autoturismul Fiat a lovit autoturismul Seat, conducătorul acestuia din urmă a virat brusc spre dreapta, făcând ca partea stângă a caroseriei autoturismului să coboare ; în consecinţă, sunt întrunite condiţiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale a intervenientului forţat în ce priveşte prejudiciul suferit de reclamantă la autoturismul său, marca Seat Leon, înmatriculat sub nr. … ; raportat la art. 49-51 din Legea 136/1995 şi la  art. 1 şi 26 lit. b din Normele aprobate prin Ordin nr. 14/2011 , ca urmare a reţinerii în persoana intervenientului a îndeplinirii tuturor condiţiilor ce angajează răspunderea civilă delictuală a acestuia, instanţa constată întemeiată acţiunea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata prejudiciului suferit ca urmare a accidentului produs de intervenient, aceasta răspunzând în temeiul obligaţiilor ce-i revin din contractul de asigurare încheiat cu intervenientul forţat ; în condiţiile în care reclamanta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor ce angajează răspunderea civilă delictuală a intervenientului, precum şi dovada contractului de asigurare dintre intervenient şi pârâtă, refuzul acesteia de reparare a prejudiciului suferit de reclamantă nu îşi găseşte temeiul în legal ; potrivit art. 36 alin. 5  din Normele aprobate prin Ordin 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar potrivit art. 37, dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere ; cum pârâta refuză să achite reclamantei contravaloarea prejudiciului suferit, în raport de dispoziţiile normative enunţate, se constată că se impune obligarea pârâtei şi la plata penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere, ce vor fi calculate începând cu data pronunţării prezentei hotărâri, moment la care s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri ; instanţa nu va obliga pârâta să achite penalităţi de întârziere anterior datei pronunţări prezentei hotărâri, deoarece apreciază că pârâta nu a avut, până la data pronunţării hotărârii, suficiente date care să o determine a stabili îndeplinirea condiţiilor legale pentru plata sumelor necesare reparaţiei autovehiculului reclamantei, în condiţiile în care expertiza tehnică auto extrajudiciară a concluzionat în sensul că accidentul a avut o altă dinamică .

Apelul este nefondat .

Verificând temeinicia şi legalitatea hotărârii în limitele cererii de apel , prin reevaluarea probelor administrate în faţa primei instanţe şi a normelor juridice incidente , se constată că reclamantul a învestit , la 10.01.2014 , Judecătoria Constanţa cu o cerere de realizare a unei creanţe , în valoare (estimată) de 20.193,86 de lei , reprezentând despăgubiri pentru avariile autoturismului avariat la 5.06.2013 .

Pagubele suferite de autoturismul … , aparţinând reclamantei , au fost constatate şi consemnate în procesul verbal din 7.06.2013 , întocmit în dosarul de daună RA0883CT13 ; la aceeaşi dată , asigurătorul pârât a notificat reclamanta asupra efectuării unor investigaţii , descriind detaliat în ce constau acestea .

Societatea pârâtă a dispus realizarea unui raport de constatare tehnică de către un specialist auto (O.P.) care a statuat , pe baza avariilor produse celor trei autoturisme implicate în evenimentul rutier , că între declaraţiile conducătorilor auto referitoare la dinamica accidentului şi avariile produse la autoturismele FIAT şi SEAT nu există corespondenţă de înălţime ; avariile se puteau produce numai în condiţiile de dinamică stabilită , în care impactul dintre autoturisme se produce în condiţiile în care maşina SEAT nu păstrează distanţa laterală faţă de autoturismul FIAT ; dinamica declarată de conducătorii auto nu justifică producerea avariilor constatate la cele trei autoturisme .

Concluziile expertului auto au stat la baza opţiunii asigurătorului de a respinge cererea de despăgubire formulată de reclamantă , refuzul de despăgubire fiind exprimat prin adresa 2887/1.08.2013 .

Potrivit art. 44 din Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 , stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, înştiinţare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

După cum deja s-a învederat , la data la care asigurătorul şi-a exteriorizat voinţa de a nu plăti despăgubiri reclamantei , întinderea prejudiciului suferit de reclamantă nu era demonstrată probatoriu , atât timp cât printr-o expertiză extrajudiciară se constata explicit că avariile produse autoturismului nu sunt justificate prin dinamica declarată de persoanele implicate în accident .

Din această perspectivă , refuzul de plată a despăgubirii nu reprezintă un act unilateral nefundamentat , subiectiv , care să exprime reaua credinţă a asigurătorului în îndeplinirea propriilor obligaţii legale şi contractuale .

Devin astfel aplicabile prevederile art. 45 punctul 3 şi ale art. 36 alin. 5 teza a doua din aceleaşi norme , care stipulează că despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care(…) nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse , respectiv că despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile (…) de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească .

Numai în ipoteza în care indemnizaţia nu este plătită în acest termen , dobândesc eficienţă dispoziţiile art. 37 din Norme , în sensul obligării asigurătorului la penalităţi de întârziere zilnice , de 0,2 % din cuantumul debitului principal .

Prin urmare , prima instanţă a efectuat o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale aplicabile , raportându-le judicios la starea de fapt reţinută pe baza probelor administrate , pârâtul intimat datorând penalităţi de întârziere numai după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri .

În măsura în care nu se constată existenţa unor alte motive de ordine publică care să conducă la anularea sau schimbarea hotărârii atacate , se va dispune respingerea apelului ca nefondat .

Domenii speta

Spete similare