Refuzul asiguratorului de a acorda despagubiri pentru prejudiciul cauzat de persoana asigurata unei ter?e persoane

S.C. 2520/07.10.2011

Asigurări auto şi alte asigurări

Refuzul asigurătorului de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de persoana asigurată unei terţe persoane

Constată că prin acţiunea comercială în despăgubiri înregistrată sub acest număr de dosar la data de 22 iunie 2011 reclamanta /asigurată societatea comercială ,, A. G.’’ S.A. M.  a chemat în judecată pe pârâta societatea comercială ,, C. A. ’’S.A. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1)obligarea pârâtei la plata sumei de 5278,50 lei, reprezentând valoarea pagubei cauzate societăţii reclamante, respectiv  valoarea reparaţiei efectuate la autovehiculul marca MERCEDES BENZ cu număr de înmatriculare -  şi de înregistrare -;

2)obligarea pârâtei la plata sumei de 94 lei, reprezentând dobânzile legale aferente debitului, calculat de la data  achitării facturii nr.10259/2011 şi până la data înregistrării cererii de chemare în judecată, şi apoi în continuare până la data plăţii debitului.

3)obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, onorariul de avocat şi de expertiză evaluare daune.

În expunerea de motive a cererii introductive de instanţă se arată că la data de 6 decembrie 2010 autovehiculul marca MERCEDES BENZ, cu număr de înmatriculare -  proprietatea reclamantei, a fost acroşat / în timp ce  circula regulamentar / de autovehiculul marca ,,Dacia 1307 D’’ condus  de D.I., angajat al societăţii comerciale ,,S. T. S. „  - A.I.S.E. S., această maşină fiind asigurată de către pârâtă.

Potrivit susţinerii reclamantei, cererea de despăgubire pe care a adresat-o pârâtei i-a fost respinsă, nejustificat din punctul de vedere al societăţii reclamante păgubite, deoarece culpa producerii accidentului aparţine exclusiv angajatului societăţii asigurate.

Reclamanta mai arată că a iniţiat procedura concilierii directe dar reprezentanţii societăţii pârâte nu s-au prezentat la data stabilită.

În drept s-au invocat prevederile art.112-114 şi 274 Cod procedură civilă; art.998 - 999 Cod civil; Legea nr.136/1995; art.1 alin.2 şi 50 alin.3 din Ordinul nr.5/2010.

Reclamanta a timbrat acţiunea cu suma de 427,68 lei taxă judiciară şi 0,5 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinarea ataşată fila 28 şi următoarele dosar, înregistrată la dosarul cauzei la data de 7 iulie 2011, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Mediaş, din punctul de vedere al pârâtei litigiul trebuind să fie judecat de instanţa de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sibiu.

Pe fond a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În justificarea acestei poziţii procesuale se arată, în esenţă, că dinamica accidentului ce a dus la producerea  pagubei nu este confirmată de complementaritatea avariilor.

Pe de altă parte, pârâta arată că cuantumul pagubei este supraevaluat.

În concluzie, pârâta susţine că nu  poate acorda despăgubirile cerute de societatea reclamantă deoarece nu este antrenată răspunderea sa.

Întâmpinarea s-a întemeiat în drept pe prevederile Legii nr.136/1995; Ordinul 21 /2009 a C.S.A. ; Codul civil şi de procedură civilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine cele ce urmează.

La data de 6 decembrie 2010 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate două vehicule :

primul marca ,,Mercedes Benz’’, înmatriculat sub nr.-,  proprietatea societăţii reclamante şi condus de martorul D. Ş.;

al doilea marca ,, Dacia 1307 D’’, înmatriculat sub numărul -, proprietatea societăţii comerciale ,,S. T. S.’’- A.I.S.E. S. şi condus de numitul D. I., intervenient în cauză.

Deoarece şoferii implicaţi în accident au căzut de acord cu privire  la faptul că vinovăţia aparţine exclusiv conducătorului autovehiculului marca ,, Dacia’’ s-a procedat la întocmirea formalităţilor constatării amiabile de accident ( fila 19 şi următoarele dosar).

Potrivit declaraţiei martorului D. Ş., conducătorul autovehiculului de tip autotractor proprietatea reclamantei, în timp ce acesta circula regulamentar a fost acroşat de celălalt şofer.

Intervenientul D. I. recunoaşte, fără rezerve, starea de fapt ce se constituie în dinamica producerii accidentului şi arată că a existat un factor  ce a favorizat coliziunea, şi anume poleiul de pe şosea ( interogator fila 54-55 dosar). 

În baza constatării amiabile s-a deschis dosarul de daună la data de 7 decembrie 2010, în care sunt descrise avariile suferite de bunul asigurat: parbriz, ornament stânga parbriz , oglinzile stânga - mare şi mică -, paravânt stânga, panou lateral stânga cabină şi braţ stânga oglinzi.

Aceste avarii au fost evidenţiate de inspectorul constatator şi în documentul de introducere în reparaţie  a vehiculului, eliberat la data de 7 decembrie 2010 ( fila 18 dosar).

La mai mult de 2 luni de la data avizării daunei, şi anume la 23 februarie 2011 pârâta a respins la plată cererea de despăgubire,  cu justificarea că :,,amprentele de deformare la cele două autovehicule nu sunt complementare, deci nu există legătură de cauzalitate între avariile autoutilitarei Dacia cu număr de înmatriculare - şi autotractorul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare - (a se vedea adresa fila 11 dosar).

Dată fiind necesitatea utilizării bunului avariat în cadrul firmei  reclamanta a procedat la efectuarea reparaţiilor, sens în care a apelat la o firmă autorizată ,,M. S. ’’S.R.L. M., cu care societatea pârâtă avea un contract de colaborare în domeniul constatării, reparării şi lichidării daunelor provenite din asigurarea facultativă şi obligatorie auto ( fila 38 şi următoarele dosar), prin urmare un service agreat de asigurator.

Potrivit comenzii - contract nr.739/7 decembrie 2010 şi facturii nr.10.259/3.03.2011 costul lucrărilor de reparaţii se ridică la suma de 5278,50 lei şi a fost achitat de către reclamantă cu ordinul de plată nr.540/9 martie 2011( fila 12-14 dosar).

Din coroborarea probelor administrate  în cauză instanţa nu a găsit aspecte care să justifice efectuarea  unor expertize privind dinamica producerii accidentului şi respectiv evaluarea daunelor pretinse de  partea reclamantă, şi aceasta cu atât mai mult cu cât până la dezbaterea fondului cauzei pârâta nu s-a confirmat dispoziţiilor instanţei de a depune la  dosarul cauzei o copie certificată de pe întreg  dosarul de daune. Pârâta a depus, totuşi, aceste acte  doar după ce cauza a rămas în pronunţare.

Chiar dacă instanţa nu a dispus - din oficiu – efectuarea acestor expertize, la termenul de judecată din 12 august 2011 reprezentanta pârâtei le-a solicitat, însă pronunţarea asupra acestora s-a prorogat pentru un termen ulterior, după administrarea celorlalte probe admise.

La termenul de judecată din 9 septembrie  2011 şi respectiv cel din 3 septembrie 2011 reprezentantul pârâtei a lipsit şi nu  s-a mai susţinut cererea de probaţiune, motiv pentru care instanţa a procedat la acordarea cuvântului pe fond.

Nici la primul termen de judecată cu părţile prezente şi nici prin concluziile scrise depuse de pârâtă aceasta nu a mai susţinut excepţia necompetenţei teritoriale.

Dat fiind faptul că prin încheierea din data de 8 iulie 2011( fila 43 dosar) instanţa şi-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei sub toate aspectele, excepţia necompetenţei a fost respinsă implicit .

În conformitate  cu prevederile  art. 49 alin.1 din Legea  nr.136/1995 : ”¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬ 

Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund fata de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu: „a”legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectiva şi cel prevăzut în contractul de asigurare;…”,prin norme ale C.S.A. fiind stabilite… nivelul  despăgubirilor, condi?iile de plată…etc. (art.53 din acela?i  act normativ).

Ordinul nr.21/18 decembrie 2008 emis  de  Comisia de S. a A. statuează în art. 5 faptul că  „ completarea şi semnarea formularului”Constatare amiabilă de accident ”nu reprezintă o recunoaştere a răspunderii conducătorilor  auto, ci un cumul de  elemente şi fapte care  vor contribui la soluţionarea  dosarelor de daună.

Din actele dosarului rezultă că paguba suferită de către reclamant se încadrează în limitele prevăzute de art. 24 alin. 2 lit. „a” din Ordinului C.S.A.  nr. 5/2010; că pretenţiile reclamantului sunt dovedite deoarece art. 26 din acelaşi act normativ admite folosirea oricărui mijloc de probă; cazul din speţă nu se încadrează în nici una din excluderile prevăzute de art. 27 şi 28b din ordin, persoana prejudiciată/reclamantul nefiind culpabil de producerea accidentului şi nici de majorarea prejudiciului dar şi că firma care a executat parţial reparaţiile şi a întocmit devizul este autorizată conform art. 50 din ordin.

Aşa fiind şi cum potrivit prevederilor art. 45  alin. 1 pct. 3 din ordinul nr. 5/2010: „ Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:  …3.  nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.”, instanţa găseşte acţiunea reclamantului întemeiată.

În raport de considerentele de fapt şi de drept sus enunţate instanţa găseşte acţiunea întemeiată şi o va admite  integral, astfel cum s-a cerut.

Reţinând culpa procesuală exclusiv în sarcina pârâtei, în baza prevederilor art.274 din Codul de procedură civilă acesta va fi obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2288,18 lei, ce reprezintă taxa de timbru proces şi onorariu avocat, justificat cu acte.

Domenii speta

Spete similare