Nu au probat calitatea lor de proprietari ai drumului aflat în litigiu, conform art. 564 Cod civil de care s-au prevalat

Prin sentinţa civilă nr. 519/09.09.2015, pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosar nr. 853/224/2014, a fost admisă în parte acţiunea negatorie în servitute de trecere, formulată de reclamanta T. I. şi cererea de intervenţie formulată de intervenienţii, T. G., P. L., T. A., T. I., N. I. în contradictoriu cu pârâtul C. I., a fost obligat pârâtul să se abţină de la orice acţiuni de trecere cu piciorul şi mijloacele de transport, peste terenul reclamanţilor situat în comuna Rozavlea, în locul numit „Bândacău” cu suprafaţa de 5500 mp, înscris în titlul de proprietate nr.6044/56/11.09.2002 emis pe numele defunctului T. Ion, identificat prin raportul de expertiză întocmit de ing. M. M. în dosarul nr. 984/224/2014 a Judecătoriei Dragomireşti şi reprezentată grafic prin punctele 1-2-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24 cu culoare albastră în Anexa nr.2, a fost obligat pârâtul să desfiinţeze lucrările de amenajare a căii de acces reprezentată în Anexa nr.2 din raportul de expertiză întocmit de ing. M. M., iar în caz de refuz a fost autorizată reclamanta şi intervenienţii, să desfiinţeze lucrările  pe cheltuiala pârâtului, dispunându-se obligarea pârâtului să plătească reclamantei T. I., suma de 2.500,00 lei cu titlu de despăgubiri, respectiv a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei şi intervenienţilor, cheltuieli de judecată în sumă de 2.000,00 lei.

În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut că reclamanta deţine titlul de proprietate nr. 6044/56/11.09.2002 din care rezultă că terenul din locul numit „ Bândacău” are o suprafaţă de 5500 mp şi are ca vecini, O. Gr., T. Gr., B. Gv., Mârza I., care a fost emis pe numele lui T. I., decedat la data de 29.10.2007. Pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 1905/37/15.06.2006. În acest titlu este menţionat terenul din locul numit „ Bândacău”, cu suprafaţa de 6500 mp, având ca vecini, V.I.,  R.Gh., V.M., vale. Pârâtul nu a contestat proprietatea prezentată de reclamantă cu privire la terenul din locul numit „ Bândacău”.

În cauză au fost audiaţi martorii, O.G., C.N., S.P., T. I., B.G.. Probele testimoniale nu au fost concludente în stabilirea faptului dacă pârâtul a folosit în mod legal sau convenţional traseul peste terenul reclamantei. Astfel martorul O. G. a declarat că a existat o cale de acces dar traseul acesteia era peste terenurile mai multor persoane. Martorul a precizat că pârâtul avea şi el teren în dreptul terenului reclamantei, iar drumul de acces trecea pe lângă terenul pârâtului chiar pe lângă gardul care îngrădea terenul lui. De asemenea s-a menţionat de către martor, că terenul pârâtului a fost împărţit în două parcele.

Prin interogatoriul luat pârâtului, acesta a recunoscut la întrebarea de la pct.5, fila 138 din dosar, că în primăvara anului 2014, a tăiat vegetaţia spontană de pe terenul reclamantei ( dar nu a tăiat pomi fructiferi), nu a desfiinţat poarta de acces, iar drumul a fost amenajat de către primărie. Instanţa a solicitat relaţii de la Primăria comunei Rozavlea, privind situaţia juridică a drumului de acces. În adresa de la fila 78, Primăria comunei Rozavlea a precizat că există o hartă pe care este înregistrat un drum de acces public, iar în timp aceasta a fost amenajată de către primărie la solicitarea cetăţenilor care treceau prin zonă. În altă adresă, de la fila 114, Primăria comunei Rozavlea a precizat că drumul ce trece prin locul numit „ Bândacău” nu este înregistrat în lista din patrimoniul public sau privat al unităţii administrativ teritoriale.

Cu privire la legea aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii, instanţa a avut în vedere textul art.6, al.6 din codul civil, care prevede că dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

Prima instanţă a reţinut că acţiunea negatorie a fost definită în literatura juridică, ca fiind o acţiune reală prin care reclamantă contestă că pârâtul ar avea un drept de superficie, un drept de uzufruct, de uz sau abitaţie, ori un drept de servitute asupra unui bun aflat în proprietatea sa. În principiu, o atare acţiune poate fi intentată  numai de titularul dreptului de proprietate al bunului cu privire la care se exercită dreptul real principal contestat. În jurisprudenţă s-a statuat că acţiunea poată fi intentată şi de către deţinătorul bunului, în situaţia în care pârâtul nu contestă folosinţa şi dreptul de proprietate. În speţă terenul folosit de reclamantă reprezintă proprietatea soţului acesteia, care a decedat, iar intervenienţii sunt moştenitori legali ai acestui defunctului T. I.. În noul cod civil, este reglementată acţiunea negatorie prin textul art.564. Astfel acesta prevede că proprietarul poate intenta acţiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său.

S-a arătat că pârâtul invocă un drept de servitute de trecere peste terenul reclamantei, astfel că în primăvara anului 2014, a amenajat drumul cu buldozerul şi a defrişat o parcelă din terenul din locul numit „ Bândacău” ce este înscris în titlul de proprietate nr. 6044/56/11.09.2002, emis pe numele lui T. I.. Din raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 984/224/2014 a Judecătoriei Dragomireşti, rezultă că terenul deţinut de către pârâtul C. I., nu are caracter de loc înfundat. Cu privire la dreptul de servitute de trecere invocat de către pârât, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 756 din codul civil, care prevede că servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.

Din economia textului rezultă că pârâtul trebuia să exhibe un act juridic care să ateste constituirea servituţii de trecere peste terenul deţinut de reclamantă, doar în acest caz acţiunea sa de amenajare a drumului de acces era justificată. În concret pârâtul nu a opus reclamantei şi intervenienţilor nici un act juridic şi nici nu a invocat sau dovedit constituirea servituţii prin uzucapiune.

Drept urmare instanţa a apreciat că acţiunea pârâtului s-a realizat cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei şi intervenienţilor ( dobândit prin moştenire de la antecesorul lor în condiţiile art.644 din codul civil din anul 1864), astfel că acţiunea negatorie a reclamantei şi intervenienţilor având ca obiect apărarea acestui drept real, este admisibilă.

Reclamanta a solicitat ca pârâtul să se abţină de la acţiunile sale producătoare de prejudicii şi să-i plătească daunele cauzate în sumă de 5.000 lei.

În ceea ce priveşte capetele de cerere formulate în acţiunea negatorie, instanţa a admis parţial acţiunea, în sensul că a obligat pârâtul să se abţină de la orice acţiuni de trecere cu piciorul şi mijloacele de transport peste terenul reclamantei şi intervenienţilor din locul numit „ Bândacău” cu suprafaţa de 5500 mp, aşa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de ing. M. M. în dosarul nr. 984/224/2014 a Judecătoriei Dragomireşti. Pârâtul va fi obligat la desfiinţarea lucrărilor efectuate fără drept prin care a amenajat calea de acces prezentată în anexa grafică nr.2 cu culoare albastră, iar în caz de refuz se va autoriza reclamanta să desfiinţeze lucrările pe cheltuiala pârâtului. Cu privire la despăgubirile solicitate, de reclamantă, instanţa a avut în vedere recunoaşterile parţiale ale pârâtului în interogatoriul luat, astfel că pârâtul a fost obligat doar la plata sumei de 2.500,00 lei cu titlu de despăgubiri. În temeiul art. 451 din codul de procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

2.Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege pârâtul C. I., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei în totalitate în sensul respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată la fond şi în apel.

În motivarea cererii, s-a arătat că acţiunea reclamanţilor, astfel cum a fost formulată şi precizată este una în constatare şi astfel inadmisibilă conform art. 111 Cod procedură civilă întrucât titlul de proprietate al intimaţilor nu cuprinde drum de acces în proprietatea lor fiind necesară chemarea în judecată a proprietarilor de cf.

Apelantul a mai învederat că intimaţii nu pot fi proprietarii unui drum agricol public folosit de mai multe persoane iar din expertiza efectuată în dosar nr. 984/224/2014 rezultă aceasta, respectiv împrejurarea că suprafaţa de teren nu le-a fost reconstituită iar intimaţii folosesc o suprafaţă de teren mai mare decât cea din titlul de proprietate, iar prima instanţă a nesocotit concluziile expertizei.

S-a mai precizat că valoarea despăgubirilor pretinse nu a fost indicată în acţiune rezultând în mod eronat din motivare că apelantul a recunoscut parţial pretenţiile. În plus, drumul a fost reamenajat de Primăria Rozavlea iar nu de apelant lucrările fiind realizate pe terenul acestuia iar nu al intimaţilor.

În drept, apelantul s-a prevalat de dispoziţiile art. 466, 468, 470, 471, 480 alin. 2, 451-453 Cod procedură civilă.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 197 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi a fost însoţită de înscrisuri.

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei apelate, cu cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că modificarea acţiunii a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale în materie, că nu s-au pretins proprietari ai drumului ci şi-au apărat dreptul de proprietate iar apărările vizând raportul de expertiză efectuat în alt dosar nu sunt incidente în cauză, pretenţiile fiind dovedite, respectiv fiind parţial recunoscute de către pârât.

Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare.

În apel nu au fost formulate cereri în probaţiune suplimentare. Instanţa a dispus ataşarea din oficiu din aplicaţia Ecris a sentinţei pronunţate în dosar 984/224/2014, nedefinitivă.

Apelantul C. I. a formulat concluzii scrise.

3. Analizând apelul declarat în cauză prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 564 Cod civil, proprietarul poate intenta acţiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său.

Aşadar introducerea unei astfel de acţiuni este condiţionată de probarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil asupra căruia se exercită drepturi reale de către terţi.

În cauză, prima instanţă a fost învestită de către reclamanţi cu acţiunea având ca obiect obligarea pârâtului la a se abţine de la a trece pe terenul aflat în proprietatea lor situat în zona denumită Bândacău, să folosească ca drum de ieşire un alt loc de trecere spre calea publică, să desfiinţeze lucrările de amenajare a căii de acces pe terenul reclamanţilor, în caz de refuz urmând a fi autorizaţi reclamanţii în acest sens pe cheltuiala pârâtului şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri civile pentru prejudiciul astfel pricinuit.

Probaţiunea administrată în faţa primei instanţe a relevat că reclamanţii sunt deţinătorii titlului de proprietate nr. 6044/56/2002 emis în favoarea lui T. I. ce include parcela de teren extravilan situată în zona denumită Bândacău în suprafaţă de 5500 mp având categoria fâneţe, iar pârâtul C. I. este deţinătorul titlului de proprietate nr. 1905/37/2006 ce include parcela de teren extravilan situată în zona denumită Bândacău în suprafaţă de 1 ha şi 5000 mp având categoria fâneţe. Titlul de proprietate emis în favoarea numitului T. I. nu a fost înscris în cartea funciară şi nu are documentaţia cadastrală aferentă. Martorii audiaţi în cauză au relevat că drumul de acces la parcela aflată în proprietatea pârâtului este un drum vechi ce a fost refăcut de către Primăria Rozavlea. La rândul său, Primăria Rozavlea, răspunzând la adresele instanţei a arătat în repetate rânduri  (f. 78, 114, etc) că drumul în litigiu poartă denumirea Bândacău, este un drum public cu regim agricol ce a fost amenajat de primărie la cererea proprietarilor riverani. S-a menţionat că acesta este configurat pe hartă PUG însă nu figurează în inventarul localităţii şi s-a menţionat că a fost renovat în anii 1992-1996, 2012.

Răspunzând la interogatoriul administrat în şedinţa publică din 14.01.2015, C. I., a arătat că parcelele părţilor sunt separate de drumul în litigiu, că în urma ţăruşării drumului de către primărie a tăiat vegetaţia spontană, că nu a amenajat calea de acces şi nu a desfiinţat poarta.

Prima instanţă a ataşat dosarul nr. 1327/224/2014 al Judecătoria Dragomireşti având ca obiect plângere la rezoluţie în care a fost pronunţată încheierea penală nr. 80/2014, definitivă, prin care s-a respins plângerea petentei T. I. în contradictoriu cu C. I. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale , instanţa reţinând că poarta menţionată şi în acţiunea de faţă nu a fost demolată de către C. I.. Instanţa a mai reţinut că o comisie din cadrul primăriei Rozavlea s-a deplasat la faţa locului şi a constatat în data de 27.02.2014 că drumul în litigiu s-a format ca urmare a faptului că cel vechi s-a împădurit în mod natural iar cel utilizat în prezent aparţine domeniului public, nefiind proprietatea familiei T. I., drumul fiind delimitat prin ţăruşi, iar C.I. primind acordul pentru a defrişa porţiunea în litigiu pentru a se putea circula cu mijloace de transport agricole. S-a mai reţinut că poarta de acces era situată pe această porţiune de drum.

În şedinţa publică din data de 02.09.2015, ulterior depunerii la dosarul cauzei a copiei raportului de expertiză topografică întocmit într-un alt litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Dragomireşti, reclamanţii asistaţi de avocat ales, au declarat expres că nu doresc administrarea unei astfel de probe în litigiul de faţă înţelegând să se folosească de concluziile raportului întocmit în dosar nr. 984/224/2014.

Potrivit acestui raport de expertiză întocmit de d-na expert în privinţa parcelelor de teren situate în zona Bândacău, drumul de acces la proprietatea pârâtului C. I. nu a fost reconstituit prin titlul de proprietate emis în favoarea lui T. I.. Totodată, procesul verbal de punere în posesie nu cuprinde drumul în litigiu, autorul părţilor nefiind pus în posesie şi în privinţa acestuia.

Faţă de cele reţinute anterior, Tribunalul apreciază că sentinţa apelată este rezultatul interpretării eronate a probaţiunii administrate în cauză de către prima instanţă, rezultatul concretizându-se în stabilirea unei stări de fapt contrară realităţii, căreia i s-a aplicat în mod greşit starea de drept incidentă, impunându-se schimbare în totalitate a sentinţei conform art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.

Astfel, Tribunalul reţine că reclamanta T. I. şi intervenienţii T. G., P. L., T. A., T. I. şi N. I. nu au probat calitatea lor de proprietari ai drumului aflat în litigiu, conform art. 564 Cod civil de care s-au prevalat şi că astfel cererea principală şi cea de intervenţie nu puteau fi admise de către prima instanţă. Totodată, în lipsa acestei probe, îndreptăţirea acestor părţi la a obţine desfiinţarea lucrărilor de amenajare, de autorizare a lor a proceda astfel pe cheltuiala pârâtului, respectiv îndreptăţirea la despăgubiri şi cheltuieli de judecată nu putea fi primită, capetele accesorii de cerere urmând a fi respinse ca o consecinţă a respingerii capătului principal de acţiune.

Instanţa va respinge aşadar acţiunea formulată de reclamanta T. I., respectiv cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenienţii T. G., P. L., T. A., T. Ion şi N. I. în totalitate ca nefondată.

Se apreciază că din această perspectivă apelul declarat în cauză este întemeiat. Sunt însă nefondate apărările vizând caracterul inadmisibil al acţiunii reclamanţilor decurgând din dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă. Tribunalul reţine că modificarea acţiunii s-a efectuat în etapa scrisă a procedurii judiciare cu respectarea dispoziţiilor art. 204 Cod procedură civilă. În plus, acţiunea negatorie este acţiunea reală cu conţinutul reglementat de dispoziţiile art. 564 Cod civil, iar având în vedere obiectul său-apărarea dreptului de proprietate, aceasta se bucură de acelaşi regim ca şi acţiunea în revendicare, fiind o veritabilă acţiune în realizare, iar nu în constatare.

Domenii speta

Spete similare