Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. …./180/2014, reclamanta S.C.  A. R.- A. V. I. G. S.A. a chemat în judecată pârâţii C.L.B. şi U.A.T. B şi P.M.B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 902 lei reprezentând daună, precum şi la plata dobânzii legale, de la introducerea acţiunii până la data plăţii.

A solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că la data de 26.01.2013, numitul H.G. conducând autoturismul marca Chevrolet Aveo cu număr de înmatriculare ….. proprietatea sa,  pe strada Republicii din direcţia FNC spre Centru, la mijlocul pasarelei de la Narcisa, a intrat într-o groapă din carosabil, acoperită cu zăpadă, nesemnalizată, rezultând avarii la autovehicul.

Reclamanta a despăgubit pe asigurat, în baza poliţei de asigurare facultativă seria ..….nr. ……..cu suma de 902 lei, cuantumul reparaţiilor fiind stabilit pe baza facturii fiscale nr. ….. emis de S.C. I. S.A. şi a facturii nr. ……. emisă de S.C. R.  S.R.L..

În drept a invocat dispoziţiile art. 1349-2210 C.civil, art, art.5 şi 113 din OUG 195/2002, art. 38 lit. l din Legea 215/2001, art.22 şi 40 din O.g. nr. 43/1997.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 223 alin. 3 C.pr.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat admiterea probei testimoniale cu martorul H.G. şi proba cu înscrisurile depuse la dosar ( filele 6-18).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 68,14 lei .

Legal citat, pârâtul M.B.,prin P., nu s-a prezentat în instanţă, dar a formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare, pârâtul a arătat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civi., în principal nu reiese legătura de cauzalitate, singurele probe fiind cererea de despăgubire, nota de constatare a pagubelor şi un calcul de reparaţii. A mai arătat pârâta că există o serie de nereguli legal de înscrisurile depuse la dosarul cauzei în sensul că evenimentul a fost declarat după 7 zile de la producerea sa. De asemenea, pârâta a mai învederat instanţei faptul că obligaţia de semnalizare rutieră devine imputabilă administratorului din momentul în care acesta i-a cunoştinţă despre starea de pericol, prin existenţa unei comunicări sau înregistrări oficiale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1357,1349, 2210 C. civil şi art. 249 C. proc. civ.,

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 223 alin. 3 C.pr.civ.

La termenul de judecată din data de 06.10.2014, reclamanta a arătat că înţelege să se judece doar în contradictoriu cu UAT B., prin primar şi C.L.B. Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică auto şi proba testimonială cu martorul H.G., a cărui declaraţie a fost luată în şedinţa publică din data de 03.11.2014, fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei (fila 99).

Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert N.D.I. se află depus la filele 108-112 dosar.

 Părţile nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.

La termenul de judecată din data de 08.12.2014 instanţa a solicitat un supliment la raportul de expertiză, supliment ce a fost depus pentru termenul de judecată din data de 16.02.2015 ( fila 126).

Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosar, instanţa reţine următoarele:

Pe fondul cauzei,  instanţa reţine că la data de că la data de 26.01.2013, numitul H.G., conducând autoturismul marca Chevrolet Aveo cu număr de înmatriculare …… proprietatea sa,  pe strada Republicii din direcţia FNC spre Centru, la mijlocul pasarelei de la Narcisa, a intrat într-o groapă din carosabil, acoperită cu zăpadă, nesemnalizată, rezultând avarii la autovehicul.

În baza poliţei de asigurare facultativă seria …. nr. …… ( fila 16) proprietarul autoturismului, H.G., s-a adresat societăţii de asigurări cu o cerere de despăgubire, la data de 01.02.2013 (fila 16), fiind constituit dosarul de daună nr. 40191766.

Pe baza declaraţiei şoferului H.G. ( fila 17) şi a constatărilor efectuate în cadrul dosarului de daună,  reclamanta a aprobat şi efectuat plata daunelor în cuantum de 902 lei, aşa cum rezultă din  extrasul de cont din data de 14.05.2013 ( f. 6-8).

În ceea ce priveşte legea aplicabilă fondului, ţinând seama de momentul încheierii actului juridic în cauză, de dispoziţiile art.6 alin.(2) din Noul Cod civil, instanţa are în vedere dispoziţiile de drept material incidente la momentul încheierii poliţei, respectiv dispoziţiile Noului Cod Civil.

Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamanta urmăreşte recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogaţiei personale consacrat de dispoziţiile 2210 Cod Civil,în virtutea căruia asigurătorul preia, în limitele indemnizaţiei plătite persoanei păgubite prin producerea cazului asigurat - în speţă, accidentul rutier soldat cu avarierea autoturismului -  acţiunea în regres în contra autorului faptei cauzatoare a  prejudiciului.

Instanţa constată că pretenţiile deduse judecăţii sunt întemeiate.

Astfel, din materialul probator existent la dosar, rezultă faptul că autoturismul marca marca Chevrolet Aveo cu număr de înmatriculare …….asigurat la societatea reclamantă, a suferit mai multe avarii.

Instanţa apreciază că în speţă sunt întrunite, în sarcina pârâţilor, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru lucrul aflat în paza lor juridică, în sensul art. 1349, 1376 C.civ.

Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

-să existe o faptă a persoanei (fapta);

-să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul);

-prejudiciul trebuie să fie consecinţa faptei (legătura de cauzalitate);

-persoana trebuie să fie vinovată de săvârşirea faptei (vinovăţia).

Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanţia pe care cel ce coordonează mecanismul de funcţionare al unui lucru o datorează terţilor.

Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existenţa culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncţionalităţi.

Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat şi legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1376 C.civ sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.

Astfel cum reiese din dispoziţiile art. 1377 C. civil, în înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.

Revine, astfel, acestuia din urmă, sarcina de a proba existenţa unor cauze exoneratoare de răspundere, şi anume fapta victimei însăşi, fapta unui terţ pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existenţa unui caz de forţă majoră.

În speţă a fost dovedită „fapta lucrului”, respectiv acea acţiune a lucrului susceptibilă ca prin dinamismul şi energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speţă de proprietarul autoturismului.

Esenţial pentru angajarea acestei forme de răspundere este ca lucrul aflat în paza juridică să aibă o contribuţie preponderentă la producerea pagubei.

În speţă, groapa din carosabil răspunde acestor exigenţe, având independenţa necesară declanşării unui prejudiciu cum este cel analizat în cauză.

În concret, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat existenţa gropii din carosabil peste care a rulat autoturismul avariat.

Totodată, din declaraţia conducătorului auto H.G., ( fila 99), coroborată cu planşele foto aflate la dosarul de daună ( filele 13-14) şi cu Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert N.D., ( filele 108-112) rezultă că avariile la autoturismul marca Chevrolet Aveo cu număr de înmatriculare ….. puteau fi cauzate de gropile existente în carosabil pe tronsonul de drum indicat în dosarul de daună, respectiv pe strada Republicii din localitatea Bacău. Referitor la susţinerea pârâtei în sensul că nu rezultă cu exactitate groapa în care a produs evenimentul, instanţa reţine din planşele foto că întreaga porţiune de drum  indicată de către martorul H.G. prezintă gropi, existând probabilitatea ca avariile suferite de către autoturismul condus de acesta să fi fost produse de una dintre aceste gropi.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei în sensul că aceasta are obligaţia semnalizării gropilor din carosabil doar la sesizare, instanţa o va înlătura ca neîntemeiată. Astfel, instanţa reţine că pârâţilor, în calitate de instituţii publice care au în sarcină administrarea drumului local şi buna desfăşurare a traficului rutier, le revine obligaţia legală de a semnaliza din oficiu toate gropile din carosabil care sunt de natură a pune în pericol circulaţie rutieră, or este de notorietate că din acest punct de vedere autorităţile statului de-a lungul timpului au adoptat o atitudine pasivă fără a-şi îndeplini această obligaţie, în condiţiile în care situaţia de fapt din speţă nu este una singulară.

De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de sumele determinate de remedierea degradărilor suferite de autoturism, sume în cuantum de 902 lei, aşa cum s-a stabilit prin concluziile Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert N.D. ( filele 108-112) .

Instanţa reţine că astfel cum reiese din raportul de expertiză avariile autoturismului marca Chevrolet Aveo cu număr de înmatriculare …… sunt susceptibile de a fi produse prin trecerea roţii printr-o groapă în ipoteza în care conducătorul auto ar fi circulat cu o viteză superioară celei de 50 km/h. Instanţa apreciază că această împrejurare nu este de natură a întrerupe legătura de cauzalitate între groapa existentă în carosabil şi avariile produse la roata autoturismului asigurat.

Având în vedere principiul disponibilităţii în procesul civil, instanţa va avea în vedere prejudiciul în cuantum de 902 lei, solicitat de reclamantă.

Legătura de cauzalitate între avariile efectiv produse şi rularea autoturismului peste groapa din carosabil este, de asemenea, demonstrată, astfel cum s-a reţinut mai sus.

Calitatea pârâţilor de paznic juridic al drumului public decurge din împrejurarea că administrarea străzii unde s-a produs evenimentul rutier se află în sarcina C.L.B., căruia îi revine obligaţia de a întreţine drumul public într-o stare tehnică bună.

Calitatea de administrator al drumului public a C.L.B. rezultă din disp. art. 5 şi art. 128 din O.U.G. 195/2002 coroborate cu disp. art. 20 din Legea 215/2001 şi cu disp. art. 22 şi 40 din OG nr. 43/1997.

Potrivit art. 22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor „Administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora.”

De asemenea, disp. art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 prevăd că „În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.”

Faţă de aceste dispoziţii legale rezultă că administratorului drumului public de interes local este consiliul local al localităţii respective, motiv pentru care instanţa va respinge ca nefondată excepţia calităţii procesuale pasive a pârâtului C.L.B.

În consecinţă, operează prezumţia de culpă a pârâtului, ca paznic juridic, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat, şi anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor ce le revenea în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza sa, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terţilor.

Totodată, pârâţii nu au răsturnat această prezumţie prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.

Pentru aceste considerente, instanţa reţine că răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat revine pârâţilor, în calitate de paznic juridic al drumului public.

Conform art. 2210 Cod civil, prin mecanismul subrogării personale, reclamanta preia din patrimoniul persoanei despăgubite acţiunea în contra celui răspunzător de producerea pagubei, putându-se regresa împotriva acesteia.

 În virtutea acestui mecanism, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizaţiei plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terţului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi aşa cum ar fi făcut asiguratul însuşi.

Ori, în lumina principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptăţită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar şi beneficiul nerealizat ( lucrum cessans), care, în cazul obligaţiilor băneşti, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1531-1535 C.civ , la nivelul dobânzii legale.

Acest drept este preluat şi de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăşi cadrul impus de art. 2210, prin sintagma „în limitele indemnizaţiei plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligaţii pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizaţiei de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenţei unei reparaţii integrale a prejudiciului bănesc.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa urmează a acorda dobânda legală aferentă sumei de 902 lei, de la data introducerii acţiunii, respectiv  09.04.2014 şi până la data plăţii efective.

În consecinţă, în baza art.1376,  art. 5, 128 din O.U.G. 195/2002, art. 22 şi 40 din O.G. nr. 43/1997, şi art. 21 din Legea 215/2001, instanţa va admite acţiunea şi va obliga pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei suma de 902 lei cu titlu de daună precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii acţiunii ( 09.04.2014) şi până la data plăţii efective.

În baza art. 453 C.pr.civ., va obliga pârâţii, în solidar, către reclamantă, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 868,14 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.

Domenii speta

Spete similare