Plângere contravenţională

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.03.2015 sub dosar nr. ……/180/2015, petenta S.C. CV.D.M. S.R.L. a contestat procesul-verbal de contravenţie seria …. nr. …… încheiat la data de ….. în contradictoriu cu intimata A.N.V.-D.G.A.O.V. I., solicitând instanţei anularea procesului verbal şi exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 5.000 lei.

În motivarea acţiunii petenta a arătat că a fost sancţionată în mod greşit pentru că ar fi încălcat dispoziţiile art. 2213(1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 prin aducerea unor modificări antrepozitului fiscal, astfel cum a  fost acesta autorizat iniţial. Potrivit susţinerilor petentei, cantitatea de suc găsită în incinta antrepozitului fiscal fusese adusă cu o zi înaintea controlului de un angajat al societăţii în vederea distrugerii întrucât ieşise din termenul de garanţie şi deşi a explicat situaţia agenţilor constatatori s-a procedat la sancţionarea contravenţională.

A mai arătat petenta că şi în condiţiile în care s-ar reţine că a depozitat respectiva cantitate de suc, în fapt nu s-a adus nicio modificare condiţiilor şi datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei.

În plus, petenta a arătat că se bucură de prezumţia de nevinovăţie iar sarcina probei incumbă intimatei.

În subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 571/2003.

La plângere au fost ataşate, în copie, înscrisuri ( f. 7-8).

Legal citată, intimata A.N.V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată, procesul verbal fiind legal şi temeinic întocmit.

Potrivit susţinerilor intimatei, la data de 23.02.2015, în loc. D.M., jud. B., în urma unui control tematic la antrepozitul fiscal produse vinuri, aparţinând petentei, s-a constatat că au fost aduse modificări ale condiţiilor avute iniţial la autorizare prin depozitarea în incinta antrepozitului fiscal a cantităţii de 6.000 litri băutură răcoritoare, care nu face parte din obiectul de activitate al antrepozitarului, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 2213 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.

Referitor la sancţiunea aplicată, intimata a arătat că aceasta este legală, proporţională cu pericolul social al faptei şi temeinică, iar petenta nu a făcut dovada că respectivele produse răcoritoare fuseseră aduse cu o zi înaintea controlului pentru a fi distruse.

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 şi ale Legii nr. 571/2003.

Intimata a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

Plângerea contravenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru .

Instanţa este competentă să soluţioneze cauza potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 94 pct. 4 C.pr.civ., fapta sancţionată fiind săvârşită în circumscripţia Judecătoriei Bacău iar plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

La termenul de judecată din data de 29.06.2015, instanţa a încuviinţat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este utilă, concludentă şi pertinentă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria …. nr. …… încheiat la data de ……. petenta S.C. C.V.D.M. S.R.L.., a fost sancţionata contravenţional cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 221 ind. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal .

Potrivit celor consemnate în procesul verbal contestat, în urma controlului efectuat la sediul petentei  situat în loc. D.M., jud. B., s-a constatat că au fost aduse modificări ale condiţiilor avute iniţial la autorizare prin depozitarea în incinta antrepozitului fiscal a cantităţii de 6.000 litri băutură răcoritoare, care nu face parte din obiectul de activitate al antrepozitarului.

În drept, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator.

Cât priveşte controlul de legalitate, instanţa constată că procesul-verbal seria …… nr. …..încheiat la data de ……, respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenţie conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea şi sediul contravenientei persoană juridică, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional ( cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Referitor la susţinerea petentei, în sensul că fapta sa nu a fost încadrată în mod corespunzător în drept, instanţa reţine următoarele.

Conform art. 221 ind. 3 alin. (2) lit. b)  din Codul fiscal, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2000 la 5000 lei b) neanunţarea autorităţii competente în termenul legal, potrivit prezentului titlu, despre modificările aduse datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei;

În cauză, instanţa reţine că, astfel cum reiese din procesul-verbal de contravenţie, intimata a apreciat că deţinerea în antrepozitul fiscal a unei cantităţi de 6000 de litri de băuturi răcoritoare trebuia notificată autorităţii competente să elibereze autorizaţia de antrepozit fiscal, întrucât această deţinere echivalează cu modificarea datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei.

Potrivit art. 20621 Codul fiscal:

(1) Producţia şi transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.

(2) Deţinerea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

Conform art.206 22 Codul fiscal, Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile, emisă de autoritatea competentă prin Comisia instituită la nivelul Ministerului Finanţelor Publice pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, denumită în continuare Comisie.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.

(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:

a) amplasarea şi natura locului;

b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;

c) lista produselor accizabile care urmează a fi achiziţionate în regim suspensiv de accize în vederea utilizării ca materie primă în cadrul activităţii de producţie de produse accizabile;

d) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

e) organizarea administrativă, fluxurile operaţionale, randamentul utilajelor şi instalaţiilor şi alte date relevante pentru colectarea şi determinarea accizelor, prevăzute într-un manual de procedură;

f) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 206^26;

g) capacitatea maximă de producţie a instalaţiilor şi utilajelor în 24 de ore, în cazul locului propus pentru producţia produselor accizabile, şi/sau capacitatea de depozitare, în cazul locului propus pentru depozitarea exclusivă a produselor accizabile, declarate pe propria răspundere de persoana fizică ori de administratorul persoanei juridice care intenţionează să fie antrepozitar autorizat;

h) deţinerea autorizaţiei de mediu/autorizaţiei integrate de mediu, eliberată potrivit legislaţiei în domeniu, sau dovada că au fost întreprinse demersurile în vederea obţinerii acestora;

i) dovada constituirii capitalului social minim subscris şi vărsat în cuantumul prevăzut în normele metodologice.

ART. 206^24

Autorizarea ca antrepozit fiscal

(1) Autoritatea competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.

(2) Autorizaţia va conţine următoarele:

a) codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;

b) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat, inclusiv codul de accize atribuit acestuia;

c) adresa antrepozitului fiscal;

d) tipul produselor accizabile primite/expediate din antrepozitul fiscal şi natura activităţii;

e) *** Abrogată

f) nivelul garanţiei;

g) perioada de valabilitate a autorizaţiei. Perioada de valabilitate este de 3 ani;

h) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.

(3) Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea competentă.

(4) Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi asupra motivelor acesteia.

(5) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în normele metodologice.

(6) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.

Obligaţiile antrepozitarului autorizat

(1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:

a) să constituie în favoarea autorităţii competente o garanţie pentru producţia, transformarea şi deţinerea de produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum şi o garanţie pentru circulaţia acestor produse în regim suspensiv de accize, în conformitate cu prevederile art. 206^54 şi în condiţiile stabilite prin normele metodologice;

b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) să asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autorităţii competente sub forma şi procedura prevăzute în normele metodologice;

d) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor competente;

e) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;

f) să asigure accesul autorităţii competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

g) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă, la cererea acestora;

h) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţii competente;

i) să cerceteze şi să raporteze către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

j) să înştiinţeze autorităţile competente despre orice modificare ce intenţionează să o aducă asupra datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producerea modificării;

k) să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin normele metodologice.

Analizând aceste dispoziţii legale, instanţa apreciază că deţinerea unei cantităţi de băuturi răcoritoare în antrepozitul fiscal nu echivalează cu modificarea datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar fiscal, astfel încât nu poate antrena răspunderea contravenţională a petentei.

Instanţa reţine că dacă intimata ar fi constatat că în antrepozitul fiscal petenta produce şi deţine aceste băuturi răcoritoare, utilizând instalaţiile pentru producerea vinului/ alte instalaţii pentru producerea berii, atunci, într-adevăr, petentei îi revenea obligaţia de a notifica autoritatea competentă pentru modificarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, după cum reiese din dispoziţiile Codului fiscal. Or, atât timp cât băuturile alcoolice nu fac parte din categoria produselor accizabile, astfel cum reiese din anexa I şi II din Codul fiscal,  nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost produse în antrepozitul fiscal, acestea fiind doar depozitate de către petentă, instanţa reţine că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 221 ind. 3 alin. (2) lit. b)  din Codul fiscal.

Mai mult decât atât, instanţa are în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada faptului că deţinerea în antrepozitul fiscal al  unor bunuri care nu sunt supuse accizei trebuie notificată autorităţii emitente a autorizaţiei de antrepozit fiscal, întrucât ar duce la modificarea datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea acestei autorizaţii.

Având în vedere aceste considerente, reţinând că fapta reţinută în sarcina petentei nu întruneşte elementele constitutive ale faptei contravenţionale prevăzută de 221 ind. 3 alin. (2) lit. b)  din Codul fiscal, văzând şi dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001,  instanţa apreciază că intimata a procedat în mod nelegal la sancţionarea petentei, ceea ce atrage nulitate procesului-verbal de contravenţie.

În aceste condiţii, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de petenta C.V.D.M. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ….. nr. ……… încheiat la data de ……. în contradictoriu cu intimata A.N.V.-D.R.A.O.V. I., şi în consecinţa va exonera petenta de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 5.000 lei.

Domenii speta

Spete similare