Exercitarea autorităţii părinteşti

Deliberând asupra cauzei civile de fată, constata următoarele:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bacău reclamanta A a chemat in judecata pe pârâtul  B solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătoreasca ce o va pronunţa să dispună exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de reclamantă şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi a onorariului de avocat.

În subsidiar a solicitat suplinirea consimţământului pârâtului în vederea întocmirii paşaportului pentru minoră şi suplinirea consimţământului pârâtului în vederea deplasării minorei în ţară şi în străinătate.

Acţiunea a fost legal timbrata cu taxă judiciară de timbru de 60 lei.

In motivarea acţiunii reclamanta a arătat în esenţă că  a fost căsătorită cu pârâtul, iar în urma acestei căsătorii a rezultat minora. Prin sentinţa civilă nr. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi. Prin sentinţa de divorţ s-a reţinut culpa exclusivă a pârâtului în destrămarea acesteia ca urmare a comportamentului agresiv al acestuia asupra subsemnatei, fapt ce a confirmat în cauză atât de martorii pârâtului cât şi de martorii reclamantei. Conduita violentă a pârâtului a fost constatată iniţial şi prin sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul ..prin care s-a dispus să fie emis un ordin de protecţie a reclamantei pe o durată de cinci luni, pârâtul fiind obligat la păstrarea unei distanţe faţă de subsemnata, faţă de locul de muncă şi interzicerea oricărui contact. Prin sentinţa civilă nr. .. pronunţată în dosarul nr. ..., rămasă definitivă prin decizia nr. ... s-a respins cererea reclamantei formulată pe cale reconvenţională fiind admisă cererea reconvenţională formulată de pârât stabilindu-se domiciliul minorei la locuinţa acestui, la pronunţarea acestei soluţii ambele instanţe reţinând doar că, este în interesul fetiţei să nu îşi schimbe domiciliul ca urmare a faptului că cea mai mare parte lin viaţă a locuit la locuinţa tatălui şi faptul că este inutil a se muta copilul de la grădiniţă timpul anului şcolar.

Cu privire la soluţia adoptată de aceste instanţe reclamanta arată că, ulterior s-a demonstrat în dosarul de divorţ şi în cererea de ordin de protecţie că, fetiţa a locuit la domiciliul tatălui, deoarece acolo au convieţuit cu toţii pe perioada căsniciei, iar ulterior aceasta a fost nevoită să se mute ca urmare a violenţelor deosebit de agresive ale pârâtului asupra sa, însă instanţele nu au analizat şi influenţa negative din punct de vedere psihic asupra fetiţei date de comportamentul violent al pârâtului. Ulterior, prin sentinţa de divorţ s-a hotărât ca locuinţa minorei să fie stabilită la domiciliul reclamantei, instanţa reţinând faptul că, pe perioada cât a locuit la pârât doar străbunica paternă respectiv bunica pârâtului) s-a ocupat de minoră iar ulterior mama este cea care s-a ocupat de aceasta.

Reclamanta arată faptul că această căsătorie s-a destrămat din cauza violenţelor pârâtului că pe parcursul căsniciei pârâtul nu s-a ocupat în nici un fel de creşterea şi educarea minorei, că fetiţa se trezea speriată din cauza scandalurilor pârâtului că pe perioada la care a locuit la pârât acesta i-a interzis să o viziteze ori să vorbească cu ea la telefon.

In prezent pârâtul este plecat în Anglia, respectiv din luna aprilie 2015, iar, de când reclamanta a luat fetita la domiciliul său, acesta a întrerupt orice contact cu fetiţa, sunându-l şi rugându-l să vorbească cu ea. Mai mult, refuză să îi plătească fetiţei pensia alimentară fiind nevoită să formulez plângere penală împotriva acestuia, pentru că de la data pronunţării sentinţei de divorţ 14.04.2014 şi până la data de 04.11.2014, acesta nu a achitat niciun ban fetiţei, nu i-a cumpărat nimic din cele necesare traiului. Astfel că, doar urmare a plângerii penale pârâtul a înţeles să se achite de obligaţiile sale. Insă, ulterior, din nou nu a înţeles să se implice în vreun fel în creşterea minorei, nici prin plata pensiei de întreţinere, sau alte lucruri necesare traiului, ori măcar să-i dea un telefon fetiţei, din proprie iniţiativă. Pârâtul vorbeşte cu fetiţa la telefon numai dacă îl sună mama minorei, însă, din luna iulie a încetat să îl mai sune pentru că, în timpul cât vorbeşte cu fetiţa la telefon, aceasta începe brusc să plângă, datorită faptului că pârâtul a ameninţat-o pe bunica maternă.

Reclamanta arată faptul că a solicitat pârâtului să-şi dea acordul pentru a-i întocmi paşaportul fetiţei şi consimţământul pentru a putea călători cu aceasta în timpul vacanţelor la părinţii săi în Spania, pentru a întreţine relaţiile fireşti de rudenie cu aceştia şi nu numai, cu toate rudele acestora, însă, acesta refuză ostentativ.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 398 cod civ.

In probaţiune reclamanta a  solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu  şi cu martori.

Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind exercitarea autorităţii părinteşti exclusive şi admiterea solicitărilor de suplinire a consimţământului pârâtului în vederea întocmirii paşaportului şi a deplasării în străinătate.

În cauză au fost dispuse anchete psihosociale la domiciliile părţilor .

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că:

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti

Părţile au fost căsătorite , iar din căsătoria acestora a rezultat minora ..

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată în dosar nr. ...., s-a desfăcut căsătoria încheiată de părţi din culpa pârâtului , s-a dispus  ca autoritatea părintească cu privire la minor să se exercite în comun de ambii părinţi, locuinţa minorului să fie stabilită alături de mamă, tatăl să plătească o pensie de întreţinere în favoarea minorului şi a fost stabilit un program de vizită în favoarea tatălui. Anterior prin sentinţa civilă nr. .. pronunţată în dosar nr. .... s-a dispus pe calea ordonanţei preşedinţiale să se exercite autoritatea în comun de către cei doi părinţi iar locuinţa minorei  a fost stabilită alături de tată. Reclamanta a obţinut la data de 04.10.2013 un ordin de protecţie împotriva soţului prin sentinţa civilă nr. ..... Prin aceeaşi sentinţa a fost respinsă cererea reclamantei privind păstrarea distanţei faţă de minoră de către tată şi cererea de încredinţare către mamă.

În ceea ce privesc motivele invocate de către reclamantă referitor la comportamentul violent al pârâtului faţă de aceasta şi atitudinea necorespunzătoare a acestuia faţă de minoră în perioada anterioară rămânerii definitive a sentinţei civile de divorţ, instanţa nu le va analiza, având în vedere faptul că acestea au fost avute în vedere la pronunţarea sentinţei civile nr. ... prin care s-a stabilit ca exercitarea autorităţii părinteşti să fie exercitată în comun de ambii părinţi.  Mai mult motivele invocate de reclamantă în prezenta cerere au fost invocate şi în dosarul nr. .... al Judecătoriei Bacău prin care s-a solicitat luarea de măsuri în cursul procesului de divorţ cu privire la minora rezultată din căsătorie pe calea ordonanţei preşedinţiale, astfel încât nu poate reţine apărarea reclamantei că instanţa nu a analizat influenţa negativă asupra fetiţei datorate de comportamentul violent al pârâtului. 

Potrivit art 403 C civ, „ În cazul schimbării împrejurărilor , instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririlor părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru din familie (……..)”. 

 Reclamanta arată faptul că în prezent pârâtul este plecat în Anglia iar de la data la care a luat minora la domiciliul acesteia a întrerupt orice contact cu minora, ni i-a dat niciun telefon din proprie iniţiativă, nu a înţeles să se implice în creşterea minorei şi nu a plătit pensia de întreţinere de bună voie.

Conform depoziţie martorului audiat în cauză la solicitarea reclamantei pârâtul a ţinut legătura cu minora foarte rar, anul acesta a sunat o singură dată, iar ultima oară când a sunat a făcut-o să plângă întrucât a ameninţat-o pe bunica maternă.

 Pe de altă parte instanţa reţine faptul că pârâtul a arătat faptul că a întâmpinat dificultăţi în comunicarea cu minora datorită faptului că reclamanta refuză să comunice cu acesta.

De asemenea reclamanta a arătat că pârâtul nu îşi îndeplineşte obligaţia de întreţinere faţă de minor dar instanţa reţine că în ceea ce priveşte obligaţia de întreţinere a tatălui reclamanta are posibilitatea legală de a obţine îndeplinirea acesteia.

Potrivit art.  2 alin. 3  din Legea nr. 272/2004, principiul interesului  superior al copilului  va prevala în  toate demersurile  şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice  şi de organismele private autorizate, precum şi în  cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

În aprecierea  interesului minorului,  prezintă importanţă nu numai  condiţiile materiale ale  unuia dintre soţi  ci şi alte  elemente precum  vârsta minorului, comportamentul părinţilor faţă de  copil, ataşamentul acestuia faţă de părinţi.

Potrivit art. 486  noul cod civil ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Conform dispoziţiilor art. 505 din noul cod civil dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile de la divorţ, care prevăd la art. 398  cod civ că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului,instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinţi.

În speţă instanţa reţine faptul că reclamanta nu a făcut dovada că s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere de instanţă când s-a dispus exercitarea în comun a autorităţii părinteşti. Tatăl şi-a manifestat  disponibilitatea de a se implica în creşterea minorei şi nu s-a făcut dovada că există riscul ca minora să sufere ca urmare a continuării custodiei comune.

Faţă de cele anterior precizate, luând în considerare interesul superior al minorului, precum şi disponibilitatea pârâtului de a păstra legături fireşti cu minora, instanţa va respinge cererea de exercitarea a autorităţii părinteşti în exclusivitate de către reclamantă.

În ceea ce priveşte cererea de suplinirea consimţământului pârâtului în vederea întocmirii paşaportului instanţa o va admite cu următoarea motivare:

Potrivit art. 17 din Legea 248/2005 „Minorilor cetăţeni români care nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate li se eliberează paşapoarte simple electronice în următoarele condiţii:

a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;

b) în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal.

Emiterea paşaportului simplu electronic pentru minor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluţionarea acestor situaţii de către instanţa de judecată, care se pronunţă în condiţiile legii.”

În speţă instanţa reţine faptul că prin întâmpinarea  formulată pârâtul a arătat că este de acord cu acest capăt de cerere. Pe de altă parte instanţa reţine faptul că reclamanta, a arătat faptul că nu l-a contactat pentru a-i cere acordul în acest sens. Această apărare nu o poate reţine câtă vreme între părţi în anul 2014 a existat un litigiu, reclamanta solicitând pe calea ordonanţei preşedinţiale suplinirea consimţământului în vederea eliberării paşaportului. Or din anul 2014 până în prezent nu s-a făcut dovada că părţile au ajuns la o înţelegere în urma căruia minorei să i se elibereze acest document.

Faţă de această situaţie va admite capătul de cererea formulat de reclamanta A împotriva pârâtului B având ca obiect suplinirea consimţământului pârâtului în vederea întocmirii paşaportului şi va suplini consimţământul acestuia în vederea întocmirii paşaportului pentru minora.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind suplinirea consimţământului pârâtului în vederea deplasării minorei în străinătate şi în ţară instanţa urmează a-l respinge cu următoarea motivare:

Potrivit art. 18 al. 2 din Legea 272/2004, prevăd că  “deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească”. Instanţa apreciază că dispoziţia sus menţionată este prevăzută strict în interesul copilului, plecarea acestuia în străinătate urmând a fi supusă acordului ambilor părinţi, ambii având obligaţia de a aprecia asupra oportunităţii plecării., duratei călătoriei minorului în străinătate. În speţă instanţa apreciază că nu se poate exclude unul din părinţi de la luarea unei decizii pentru perioade de timp şi destinaţii nedeterminate. Reclamanta a solicitat suplinirea consimţământului pentru a putea călători în timpul vacanţelor la părinţii acesteia în străinătate dar solicitarea are un caracter general care nu poate fi supus controlului instanţei iar simplul acord al pârâtului nu este suficient pentru protejarea interesului minorei de a beneficia de cele mai bune decizii ale părinţilor raportat la situaţii particulare şi nu la aspecte generale.

Faţă de cele mai sus reţinute, urmează a dispune:

Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta A împotriva pârâtului B având ca obiect suplinirea consimţământului pârâtului în vederea întocmirii paşaportului şi suplineşte consimţământul acestuia în vederea întocmirii paşaportului pentru minora.

Respinge cererea privind exercitarea autorităţii exclusive a autorităţii părinteşti şi suplinirea consimţământului pârâtului în vederea deplasării minorei în străinătate şi în ţară  formulată de reclamanta A împotriva pârâtului B.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Bacău.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Noiembrie 2015

Domenii speta

Spete similare