Pretenţii

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. 0 din +  reclamanta F  a chemat în judecată pe pârâta D solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 57.500 dolari, la plata dobânzii legale calculate la acesta suma începând cu data de 10.08.2014 pana la achitarea integrala,  cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că In anul 2010 s-a înţeles cu pârâta  sa-i vândă apartamentul proprietatea ei din Bacău, ca in perioada august 2010-septembrie 2011 i-a dat pârâtei suma totala de 57.500 $ in transe cu titlu de avans din preţul pentru apartament, ca pârâta vroia mai mulţi bani dara ca  nu mai putea sa-i dea si in aceasta situaţie i-a comunicat ca renunţa la cumpărarea apartamentului si sa-i dea banii înapoi. Mai arata ca pârâta i-a precizat ca va încerca sa vânda apartamentul la altcineva pentru a-i restitui banii, ca a dat o declaraţie in fata unui avocat in acest sens, ca ulterior pârâta nu i-a mai răspuns la telefon, nu a făcut nimic sa vândă apartamentul  iar in luna martie 2014 a notificat-o sa-i dea banii in termen de 6 luni. Reclamanta precizează ca pârâta şi-a făcut o casa in O cu banii ei, nu se mai grăbeşte sa vândă apartamentul, cere un preţ mare ca sa nu se vândă iar in această situaţie ea nu-şi va mai primi banii niciodată, ea fiind in vârstă si bolnava.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 4937 lei.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri şi a solicita proba cu înscrisuri şi cu martorul CT, probe admise şi administrate de instanţă.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitata respingerea acţiunii motivat de faptul că s-a obligat intr-adevăr sa-i restituie avansul dar la data vânzării apartamentului unei alte persoane, o obligaţie sub condiţie potestativa simpla care depinde atât de voinţa ei cat si de un element exterior voinţei sale, in speţa găsirea unui cumpărător. Mai arata ca nu este in culpă pentru ca nu a împiedicat in vreun fel vânzarea apartamentului, ca este firesc sa  obţină un preţ bun pe apartament pentru a-i putea restitui avansul, ca imobilul ridicat la O a fost făcut cu banii obţinuţi de fiica sa dintr-un credit de 0 euro pentru care s-a ipotecat cu apartamentul in cauză din Bacău, intenţia sa fiind de a achita acest credit cu banii din vânzarea apartamentului si de a radia ipoteca, ca in iulie 2010 s-a pensionat, având tot interesul sa vândă apartamentul, ca după ce i-a dat avansul reclamanta nu i-a mai răspuns la telefon astfel ca nu a putut să vândă altcuiva cu toate ca a avut oferte bune in anul 2010-2011, ca in luna mai 2012 au stabilit ca reclamanta sa vina in tara sa cumpere apartamentul procurând in acest sens certificatul fiscal insa acesta i-a spus ca nu mai vrea sa-l cumpere din motive personale, astfel ca a doua zi, 15.05.2015 a data declaraţia certificata de avocat. În final precizează ca a scos apartamentul la vânzare prin mica publicitate, încheind si un contract cu o agenţie imobiliara şi a postat anunţuri pe site-uri imobiliare insa ca urmare a prăbuşirii preturilor nu a mai găsit cumpărători, după luna mai 2012 apartamentul fiind vizitat de câteva persoane dar niciuna dintre ele nu s-a arata interesata sa-l cumpere.

În susţinerea întâmpinării pârâta a depus înscrisuri şi a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi cu martorii CG şi DC, probe încuviinţate şi administrate de instanţă.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care arata ca nu s-a stabilit un preţ cert pentru apartament, pârâta tot cerea bani spunând ca nu este suficient cat a trimis, ca preturile au crescut iar când a  ajuns la suma de 57500 $ si-a dat seama ca nu este o persoana serioasa si neavând un contract ferm a hotărât sa nu mai cumpere apartamentul, pârâta fiind de acord cu restituirea banilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Ţinând seama de momentul intervenirii înţelegerii între părţi (anul 2010), de dispoziţiile art.6 alin.2 din Noul Cod civil, instanţa are  în vedere dispoziţiile legale incidente la momentul încheierii acesteia , respectiv Codul civil din 1864.

În anul 0 între părţi a intervenit o înţelegere verbală prin care pârâta a fost de acord sa vândă iar reclamanta sa cumpere un apartament situat in Bacău, fara a se stabili o data concreta pentru întocmirea actelor şi nici un preţ ferm.

Cu toate ca nu s-a prevăzut explicit  preţul apartamentului este clar ca părţile au discutat cu privire la acesta şi modalitatea de achitare, astfel ca nu se poate vorbi de absenta acestuia, reclamanta achitând in transe suma totala de 57.500 $ iar pârâta primind aceste plăţi.

Acesta aspect rezultă din cererea introductivă coroborată întâmpinarea depusa de pârâtă,  răspunsul la interogatoriul luat reclamantei şi declaraţia pârâtei, astfel încât se poate aprecia ca intre părţi a existat o convenţie privind promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare.

Pârâta a declarat ca intenţia sa a fost sa vândă apartamentul pentru a putea sa acopere un credit achiziţionat de fiica sa la data de X pentru construirea unei case la O, credit care a fost garantat cu ipoteca  asupra apartamentului in cauză. Acest aspect nu a fost insa cunoscut de reclamanta care a plătit pârâtei in perioada august 2010-septembrie 2011, in transe suma totală de 57.500 $, suma recunoscuta de pârâtă în declaraţie., aflând de ipoteca pe parcursul procesului.

În aceste condiţii, afirmaţia pârâtei referitoare la dorinţa de a vinde apartamentul pentru a  acoperi creditul fiicei nu este susţinută de atitudinea sa  fata de promisiunea de vânzare dintre parţi. Astfel, cu toate ca apartamentul era ipotecat nu a adus la cunoştinţa reclamantei acest aspect, pentru ca reclamanta sa facă înţelegerea in cunoştinţa de cauza, a încasat diferite sume de bani de la reclamanta care in total echivalează aproximativ cu valoarea creditului de 43.200 euro dar nu a făcut dovada stingerii nici măcar in parte a acestui credit, intre timp a participat la construirea acestei case de la o unde de altfel si locuieşte in prezent, fara ca in concret sa finalizeze înţelegerea cu reclamanta.

Din răspunsul la interogatoriul luat reclamantei, rezulta ca in luna mai + părţile s-au înţeles sa perfecteze actele de vânzare-cumpărare cu privire la apartament, ca reclamanta a venit in tara dar ca din cauza unor probleme familiale si a ”stării ei civile” a preferat sa renunţe la achiziţionarea acestuia, solicitant pârâtei sa-i fie restituiţi banii.

Pârâta a declarat la data de +  ca a primit suma de 57.500 $ de la reclamanta cu titlu de avans din preţul apartamentului, obligându-se sa-i restituie suma primita drept avans din preţ, la data vânzării apartamentului unei terţe persoane.

Nici de aceasta data părţile nu au stabilit un termen limită pentru restituirea sumei de 57.500 lei, astfel ca in absenţa unui element viitor şi sigur ca realizare pana la care sa fie amânata plata, actul juridic este afectat de condiţie suspensivă.

Astfel, potrivit art. 1006 din Vechiul cod civil „Condiţia potestativă este aceea care face să depindă perfectarea convenţiei de un eveniment, pe care şi una şi alta din părţile contractante poate să-l facă a se întâmpla, sau poate să-l împiedice.” iar potrivit art. 1017 „Obligaţia, sub condiţie suspensivă, este aceea care depinde de un eveniment viitor şi necert. Obligaţia condiţională nu se perfectează decât după îndeplinirea evenimentului.”

Important in prezenta cauza este natura acestei condiţii suspensive.

La dosar s-a depus un extras de pe e-mail din care rezultă ca pârâta a introdus pe un site imobiliar oferta de vânzare a apartamentului la data de A,  deci la un an de zile după declaraţia data, activata la B, solicitând iniţial un preţ de 57.000  euro, care a fost modificat la data de C la suma de 49.000 euro.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa reţine ca pârâta a dat anunţ la ziar, ca din anul 2011 a închiriat apartamentul si ca atunci când veneau potenţiali cumpărători sa vizioneze apartamentul li se permitea accesul, neştiind insa care era preţul solicitat. Martorul DC a precizat ca s-a ocupat de formalităţile privitoare la anunţ, ca preţul iniţial solicitat de pârâtă a fost 60.000 euro dar nu a găsit cumpărător si a scăzut la 55.000 euro, dar nici in condiţiile acestea nu a reuşit să-l vândă.

Instanţa apreciază ca in aceasta situaţie, elementul exterior despre care face vorbire in întâmpinare care compune condiţia  potestativa simplă este de fapt tot un element lăsat la aprecierea subiectiva a pârâtei. Acest element nu consta numai in dorinţa terilor de a cumpăra, care de altfel s-a si materializat, ci si in aceea ca pârâta sa fie de acord cu vânzarea, ceea ce nu s-a concretizat pana in prezent, fiind nemulţumita de preţul oferit. Actul juridic ar fi fost afectat de o condiţie potestativa simpla in situaţia in care s-ar fi stabilit in declaraţia data de pârâtă şi preţul pentru care acesta ar fi fost dispusă sa vândă; intr-o astfel de situaţie restituirea banilor nu ar fi depins exclusiv de voinţa pârâtei ci si de voinţa unei terţe persoane care ar fost determinata (identificata) prin oferta de preţ cert. In aceste condiţii, pârâta ar putea sa nu accepte niciodată un alt preţ decât cel pe care l-ar solicita şi care nu este determinat printr-un fapt exterior voinţei ei, si prin urmare sa nu mai restituie nicicând banii reclamantei.

Din aceste considerente, instanţa apreciază ca, condiţia impusa de pârâta in declaraţie, respectiv faptul ca va restitui banii când va vinde apartamentul,  este una pur potestativa  deoarece implică voinţa exclusivă a debitoarei, interzisa de lege., potrivit art. 1010 Cod civil, nefiind in  prezenţa unei condiţii potestative simple şi nici mixta.

De altfel, reclamanta nici nu a semnat declaraţia unilaterala data de pârâtă în fata avocatului, insa este evident ca a avut cunoştinţa de conţinutul acesteia, prevalându-se de ea in cauza de faţă.

 Întrucât reclamanta nu a primit suma plătita, a notificat-o pe pârâtă la data de Q, punându-i in vedere ca in termen de 6  luni de la primirea notificării sa-i restituie suma de 57.500 $, după care in cuprinsul aceleaşi notificări indica ca data limită de plata , ziua de W. Pârâta nu s-a conformat acestei solicitări şi nici pana la momentul soluţionării cauzei nu a achitat suma ceruta.

În condiţiile în care avansul a  fost achitate de reclamantă din preţul apartamentului  si cum vânzarea nu s-a mai perfectat, neavând relevanta in cauza de faţă (faţă de obiectul ei) cui aparţine culpa, instanţa apreciază întemeiată cererea astfel cum a fost formulata şi în consecinţă va obliga pe pârâtă să restituie  reclamantei suma de 57.500 dolari americani.

Având in vedere faptul că reclamanta a acordat pârâtei un termen limită pana la care sa plătească, după aceasta data fiind pusa in întârziere, instanţa va obliga pârât şi la plata dobânzii legale calculată la suma datorata începând cu data de 10.08.2014 şi pana la plata efectivă.

În baza art. 453 NCPC, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 5937  lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru de  4937 lei  şi suma de 1000 lei onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare