Tăgadă paternitate

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâţii B , C şi D , înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.10.2014 sub nr de dosar 16593 /180/2014, s-a solicitat instanţei, ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate tăgada paternităţii şi să se constate că este tatăl biologic al minorei E, născută la data de P, incuviinţarea ca aceasta să poarte numele de X, stabilirea exercitarii autorităţii părinteşti în comun de mama acesteia şi de reclamant, să plătească o pensie lunară de intreţinere în cunatum de 500 lei, stabilire modalităţi de a avea legături personale cu minora prin telefon, internet cât şi prin luarea acesteia in vizită, in Italia, după următorul program: în vacanţa de vară, in luna august, in vacanţa de iarnă in anii pari de Crăciun: 20-28.12 iar in anii impari de Revelion: 28.12-05.01, în vacanta de primăvară o săptămână în funcţie de vacanţa scolară şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată in condiţiile in care aceasta nu va fi de acord cu acţiunea şi nu va recunoaşte că este tatăl acesteia.

În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat faptul că în fapt se cunoaşte cu pârâta de când avea 14 ani şi au fost prieteni o lungă perioadă de timp. Relaţia lor a luat sfârşit iniţial cand a fost plecat in străinatate, dar in anul 2006 cand s-a reintors s-au impacat şi chiar au locuit impreună aproximativ 8 luni de zile. La momentul la care s-a intors in tara parata locuia cu actualul sot dar a plecat de la acesta şi a mers să locuiască cu reclamantul. S-au certat şi de această dată, reclamantul a plecat din nou in străinătate şi ea s-a căsătorit. La momentul la care a plecat, pârâta nu i-a spus că este insărcinată, dar s-a căsătorit la şase luni după plecarea reclamantului şi a născut imediat. Nu au mai luat legătura până in aprilie 2012 când sora sa a vorbit pe facebook cu pârâta şi a văzut poze cu minora. Asemănarea izbitoare l-a făcut să înţeleagă că a fost minţit şi că este fiica sa biologică.

Arată că din aprilie 2012 păstrează legătura atât cu pârâta cât şi cu fiica sa care ştie că este tatăl ei, s-au vizitat şi a contribuit cat a putut şi cand o fost solicitat la necesităţile acesteia. Din luna ianuarie plăteşte lunar câte 125 euro cu titlu de pensie de intreţinere pentru minoră, aceasta ii spune deja tată şi a fost de 3 ori la el in Italia, arată că a vizitat şi el minora in Romania.

Solicită să fie admisă stabilirea modalităţii de a avea legături personale cu minora prin telefon, internet cât şi prin luarea acesteia in vizită in Italia, după următorul program: în vacanţa de vară, in luna august, in vacanţa de iarnă in anii pari de Crăciun: 20-28.12 iar in anii impari de Revelion: 28.12-05.01, în vacanta de primăvară o săptămână în funcţie de vacanţa scolară cu menţiunea că aceste vizite se vor face prin deplasarea minorei in Italia pe cheltuiala reclamantului.

Pârâta B a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate că A este tatăl biologic al minorei E. Arată că in luna mai 2006, reclamantul a revenit in tara moment in care ea se afla intr-o relatie cu actualul său sot, Y. In urma mai multor insistenţe din partea reclamantului, a intrerupt relatia cu actualul său soţ şi şi-a reluat relaţia cu reclamantul, mutându-se impreună in casa acestuia pe o perioadă de aproximativ 2 săptămâni, perioadă in care consideră că a fost concepută şi minora. In noiembrie 2006, s-au despărţit, după care a constat că este insărcinată. După 4 luni de la despărţirea de reclamant işi reia relaţia cu actualul soţ, se căsătoresc la data de 28.04.2007, iar ulterior la data de 29.06.2007 se naste minora E. Actualul său soţ a stiu că există posibilitatea  ca nu el să fie tatăl biologic al copilului şi cu toate acestea accepta situaţia cu toate obligaţiile şi consecintele morale şi legale ce rezultă din calitatea de părinte al copilului.  Minora a preluat numele mamei şi anume acela de „X” intrucât pârâta a preluat numele soţului după căsătorie.

In anul 2012, după ce reclamantul a avut mai multe probleme in Italia acesta a luat legătura cu ea şi a incercat să se manifeste ca tatăl copilului. Desi acest comportament a afectat atat viata sa familiară cat şi pe copil, a incercat totuşi să aibă o relaţie de prietenie pentru ca fetita să-şi cunoască tatăl bilogic şi să aibă relaţii personale cu acesta. In această perioadă fetita l-a cunoscut şi a avut relaţii personale de 2 ori pe an, minora deplasându-se cu avionul in Italia.

Cu privire la cel de al doilea capăt al acţiunii prin care reclamantul solicită incuviinţarea ca minora să poarte numele de „X” solicită instanţei să-l respingă.

Minora E poartă numele mamei şi anume acela de „Y” intrucât la data nasterii care a avut loc in timpul căsătoriei cu sotul mamei, aceasta avea numele de Y conform Certificatului de Căsătorie seria CD nr. 922899 – 305 – din data de 28.04.2007. modificarea numelui minorei o afectează pe aceasta in societate si in special in relatiile intrascolare.

Totodată solicită şi respingerea capătului de cerere in ceea ce priveste exercitarea autoritătii părinteşti de către parată impreună cu reclamantul, pentru următoarele motive.

În speţă, pârâta este căsătorită cu P, iar in timpul căsătoriei s-a născut atât minora E cât şi fratele acesteia, minorul F născut la data de H. Relaţiile in familia sa sunt excepţionale existând o strânsă legătură intre cei 2 copii precum şi intre minora şi parinţi in speta parata şi actualul său soţ P, neexistând nici o fisură sentimentală intre membrii familiei.

Faptul că după circa 6 ani reclamantul intră in sânul familiei sale şi incearcă să-şi impună calitatea de parinte al minorei, perturbând grav atât relaţiile intre soti cât şi relaţiile intre copii nu face decât să faca foarte mult rau atat părinţilor legali cat şi relaţiilor intre fraţi aducând o presiune psihologică maximă  asupra minorei E, sens in care considera ca in speta in interesul superior al minorei cat şi al familiei sale primează in condiţiile in care autoritatea parintească este exercitată de mama, intrucât interventia reclamantului va produce foarte mult rău şi dezbinare in actuala familie a minorei.

In ceea ce priveşte stabilirea indemnizatiei de intretinere nu este de acord cu suma avansata de reclamantu şi solicita ca această indemnizatie să fie in cuantum de 1/3 din veniturile obtinute de către reclamant dar nu mai putin de 500 lei , perioada de plată să fie stabilită incepând cu data naşterii copilului intrucât efectele actualei acţiuni se vor resfrange de la data concepţiei şi naşterii minorei şi nu de la data pronunţării hotărârii.

In ceea ce priveşte stabilirea modalităţii de a avea legături personale cu minora prin telefon şi internet este de acord in condiţiile in care mijloacele tehnice sunt achizitionate de reclamant.

Referitor la stabilirea unui program de vizită, arată că este de acord in principiu cu stabilirea unui program de vizită dar nu cel invederat de reclamant in actiunea pendinte. Arată că nu este de acord ca programul de vizită să aibă loc in străinătate şi opinează ca orice intâlnire cu minora să aibă loc in România la Bacău şi doar in prezenta mamei. Orice iesire din tara să se facă doar cu acordul prealabil al mamei şi in prezenta acesteia şi pe cheltuiala reclamantului. In ceea ce priveşte programul efectiv de vizită să se stabilească altfel: in vacanta de vară, o lună, alternativ anii impari in luna iulie şi anii pari in luna august, in vacanţa de iarnă in anii pari, de Crăciun in perioada 20.12-28.12, iar in anii impari de Revelion in perioada 28.12-05.01. În ceea ce priveşte  vacanţa de primăvara arată că nu este de acord cu un program de vizită in vacanţa de primăvară, intrucât aceasta este foarte scurtă.

Solicită instanţei să-l oblige pe reclamantul – pârât la plata unor daune morale in cuantum de 100.000 lei, ca urmare a suferinţelor psihice datorate situaţiei actuale, a comportamentului sau privitor la nerecunoaşterea copilului inca de la concepţie precum şi datorită suferintelor psihice indurate de mama in urma nerecunoasterii copilului precum şi  a intervenţiei bruşte in viaţa de familie, de cuplu şi in viata copilului.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că in anul 2006 cand a revenit in tară cea care l-a contactat a fost parata şi tot ea a venit la el acasă, stiind că are o altă relaţie, cu actualul soţ, şi a intrat in patul lui. Stia că el urmează să se intoarcă in Italia şi si-a asumat toate riscurile, inclusiv de a-i garanta că nu este necesară protecţia. Cererea prin care solicită ca minora să poarte numele său este atât  temeinică cât şi legală şi justificată. Este evident ca atat timp cat se va stabili că este tatăl minorei aceasta să poarte numele său aşa cum dispune art. 450(2) sau numele lor reunite şi in nici un caz numele soţului mamei care nu are nici o legătură cu minora. Exercitarea autorităţii părinteşti este un drept prevăzut de lege care nu poate fi ingrădit  decat in situaţii excepţionale prevăzute in mod limitativ de dispozitiile art. 507 CC, dispoziţii in care nu se incadrează. Dreptul de a exercita autoritatea asupra minorei a apărut la naşterea acesteia şi lui i-a fost luat . Arată că până acum toate ieşirile s-au făcut cu acordul ambilor pârâti şi consideră  ca pe viitor instanţa poate stabili ca aceste intalniri să se efectueze pe baza hotărârii judecătoreşti fară  a fi necesar obţinerea de acorduri sau alte asemenea. Este clar că atat timp cat el are o viaţa acolo şi cat minora a fost deja la el de 4 ori, să poate veni in continuare, făra mama sa şi fără a avea nevoie de vre-un alt acord in lunile şi perioadele mentionate in hotărârea judecătorească. Aceste deplasări se vor efectua pe cheltuiala lui şi având asigurat serviciul de escortă pe toată perioada călătoriei.

Menţionează că insistă in programul mentionat in actiune fată de faptul că vacantele sunt singurele perioade in care poate să-si vada fetita fără ca aceasta să ii perturbeze cursurile. Chiar dacă vacanta de primavară este scurtă, mama sa o are aproape in tot restul perioadei.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri. S-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei B. În răspunsul la interogatoriul luat pârâta a fost de acord în totalitate cu acţiunea reclamantului.

În cauză s-a dispus şi s-a întocmit raport de expertiză ADN care a fost depus la dosarul cauzei la filele 100, 101, 102, 103.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, ambele părţi au recunoscut în faţa instanţei că au avut o relaţie de prietenie anterioară căsătoriei reclamante cu pârâtul C, şi o scurtă perioadă de convieţuire anterioară căsătoriei, timp în care a fost concepută minora E. Minora s-a născut în timpul căsătoriei pârâtei B cu C, aceasta beneficiind de prezumţia de paternitate instituită de art 53 alin 1 din codul familiei care prevede că „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”.Minora s-a născut la data de 29 iunie 2007, fiind aplicabile dispoziţiile legale în vigoare la data naşterii acesteia , respectiv c fam.

În drept, conform dispoziţiilor art 54 Codul familiei, „Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.”

Legătura juridică dintre un copil şi tatăl său se numeşte paternitate. Personajul cheie în stabilirea filiaţiei faţă de tată este mama. Proba paternităţii se raportează la două aspecte : momentul concepţiei şi autorul copilului. Niciuna din aceste împrejurări de fapt nu se poate să fie în mod direct probată, ci numai prin intermediul unor fapte cunoscute ,de unde legea, prin intermediul unor prezumţii, trage o concluzie. Cele două prezumţii sunt: cea legată de paternitate şi prezumţia perioadei legale de concepţie. Prezumţia de paternitate nu are un caracter absolut, putând fi răsturnată dacă filiaţia nu corespunde cu realitatea.

Din certificatul de naştere al copilului reiese faptul că acesta a fost conceput şi născut în timpul căsătoriei, operând astfel prezumţia instituită de art. 54 C.fam

Din probele administrate în cauză (interogatoriul pârâtei Stolnicu Roxana şi raportul de expertiză ADN ) reiese faptul că pârâta a avut anterior încheierii căsătoriei o scurtă relaţie de convieţuire cu reclamantul, din relaţia acestora rezultând minora E, reclamantul A fiind tatăl biologic al acesteia în proporţie de 99,9% astfel cum rezultă din expertiza ADN întocmită şidepusă la dosarul cauzei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat faptul că, în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art 8 din Convenţie, examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală (Johansen împotriva Norvegiei, hotărârea din 7 august 1996), interesul copilului trebuind considerat ca fiind primordial. Prezumţia de paternitate nu contravine Convenţiei, dar statele au obligaţia de a facilita copilului cunoaşterea familiei sale biologice, trebuind să prevaleze realitatea biologică şi socială (cauza Kroon contra Olandei, cauza Gaskein contra Marii Britanii). Respectul faţă de viaţa de familie cere ca realitatea biologică şi socială să prevaleze asupra unei prezumţii legale care loveşte frontal atât faptele stabilite cât şi dorinţele persoanelor în cauză, fără a aduce beneficii reale cuiva

Având în vedere faptul că din probele administrate în cauză reiese cu certitudine faptul că tatăl minorei este reclamantul A şi nu soţul mamei, C, fiind practic imposibil ca acesta să fie tatăl minorei E, instanţa apreciază că prezumţia de paternitate a fost răsturnată. În baza art. 54 Cod familiei, rap la art 8 Cedo, instanţa va admite acţiunea în tăgada paternităţii, va constata faptul că pârâtul C nu este tatăl copilului.

Din probatoriu administrat rezultă cu certitudine că tatăl minorei este reclamantul A, şi în consecinţă instanţa va constata că reclamantul A este tatăl minorei E, născută la data de 29 iunie 2007, CNP 6070629046241.

 În consecinţă, va dispune înscrierea în actul de naştere al minorei E, nr. 2217 /4 iulie 2007, la rubrica „date privind părinţii -  tatăl” - „numele de familie ” X şi „prenumele ” Q, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la cererea de încuviinţare nume

Conform art 450 din codul civil „ ( 1 ) Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. (2) În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinţi, împreună, la serviciul de stare civilă la care a fost înregistrată naşterea. În lipsa acordului părinţilor se aplică dispoziţiile art. 449 alin. (3)”

Potrivit art 449 al 3 cod civil

„ În lipsa acordului părinţilor, instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare civilă unde a fost înregistrată naşterea”

În speţă, părţile au fost de acord ca minora să poarte numele tatălui biologic, şi, faţă de dispoziţiile art 450 cod cvil raportat la art 449 al 3 cod civil, găsind cererea întemeiată, instanţa urmează a o admite încuviinţând ca minora să poarte numele tatălui, acela de X, urmând a se face menţiunile  corespunzătoare şi în actele de naştere ale minorei.

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti şi locuinţa minorei

Potrivit art 5 al 2 din legea 71  / 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil care prevăd că Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil, punerea în aplicare a art 483 cod civil şi urm este imediată, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Instanţa reţine pe probatoriului administrat în cauză că minora locuieşte alături de mamă şi de soţul acesteia.

Art 503 din codul civil prevede ca părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească..

Potrivit art 486  noul cod civil ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

 Conform dispoziţiilor art 505 din noul cod civil dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile de la divorţ, care prevăd la art. 397 din Noul Cod civil, că, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel, iar la art. 398 din acelaşi act normativ că dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

Noul cod civil instituie deci regula  in sensul că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi.

Atât reclamantul cât şi pârâta au solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de părinţi.

În consecinţă, instanţa  va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora E să se exercite in comun de reclamantul A şi pârâta B, urmând ca locuinţa minorei să fie alături de mamă, astfel cum părţile au hotărât de comun acord.

Cu privire la cererea de pensie de întreţinere

Art 499 din codul civil prevede ca tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională, iar în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială

Are drept la întreţinere conform art 524 cod civil numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale.

Art. 529 alin. 1 şi 2 din Noul Cod civil prevede că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net  pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii

În cazul de faţă este evident că minorul se află în nevoie, fiind necesară şi contribuţia tatălui la cheltuielile sale de întreţinere, cheltuieli stabilite în raport de dispoziţiile art. 529 cod civil la un cuantum de până la o pătrime din veniturile din muncă ale acestuia pentru un singur copil minor.

Având în vedere înţelegerea părţilor ca reclamntul să plătească pârâtei în favoarea minorei E o pensie lunară de întreţinere în cuantum de 500 lei, începând cu data introducerii acţiunii (23.10.2014)  şi până la majoratul acesteia , va stabili pensia de întreţinere în acest sens.

Cu privire la cererea având ca obiect legături personale:

Conform art 401 cod civ şi art.  14 din Legea nr. 272/2004, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul la legături personale cu acesta , iar copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

Părţile s-au înţeles ca reclamantul A să aibă legături personale cu minora E, născută la data de Ş prin telefon cât şi cu luare la domiciliul acestuia conform următorului program:

- în vacanţa de iarnă în perioada 20-28.12.( incluzând Crăciunul) în anii pari şi în perioada 28.12-05.01. în anii impari ( incluzând Revelionul);

- o săptămână în vacanta de primăvară ;

-în vacanta de vară o lună în luna august a fiecărui an.

În consecinţă, instanţa va lua act de înţelegerea părţilor şi va stabili program de vizită pentru minoră în sensul arătat de ambii părinţi ai copilului.

Având în vedere că pârâta B prin răspunsul la interogatoriu a fost de acord cu toate pretenţiile reclamantului şi nu a administrat nicio probă cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantului la plata de daune morale astfel cum a solicitat prin cererea reconvenţională, instanţa va respinge acest capăt de cerere.

Domenii speta

Spete similare