Legea nr. 272/2004. Plasamentul copilului. Caracter excepţional. Consecinţe.

Legea nr. 272/2004. Plasamentul copilului. Caracter excepţional. Consecinţe.

Legea nr. 272/2004 – art. 30, 130

C. pr. civ. – art. art. 129 alin. 4, art. 304 pct. 5, art. 3041 şi art. 312 alin. 5

Atâta timp cât în cauză s-a solicitat reintegrarea copilului în familia firească, reclamanta trebuia să analizeze cu prioritate această posibilitate, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, iar măsurile de protecţie specială au caracter excepţional.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,

 complet specializat pentru cauze de familie şi minori,

decizia nr. 1619/F din 19 septembrie 2006

Prin decizia civilă nr. 1619 F din 19 septembrie 2006 Curtea a admis recursul declarat de pârâta M. C. D. împotriva sentinţei civile nr. 1344/PI din 26 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea deciziei Curtea reţinut că prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamanta Direcţia generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş în contradictoriu cu pârâta M. C. D. şi a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă al copilului M. P. A., născut la 3 iulie 1999, cu plasamentul la asistentul maternal profesionist H.G. până la luarea unei alte măsuri de protecţie şi exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti privitoare la persoana copilului de către asistentul maternal profesionist, iar în ce priveşte bunurile copilului de către Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş.

Tribunalul a reţinut că faţă de copilul în cauză s-a dispus iniţial plasamentul în regim de urgenţă deoarece a fost părăsit de mamă în maternitate, iar bunica maternă a fost găsită apelând la mila publicului cu copilul în braţe.

Copilul a fost dat în plasament de probă la asistentul maternal profesionist H. G. , iar integrarea în familia firească nu este posibilă.

Ca urmare, a apreciat că în raport de dispoziţiile art. 56 lit. c din Legea nr. 272/2004 se impune admiterea acţiunii.

Pârâta M. C. D. a declarat recurs împotriva sentinţei primei  instanţe susţinând că nu a avut cunoştinţă de proces deoarece nu a fost citată legal şi că a solicitat reintegrarea copilului în familie întrucât are condiţii pentru a-l creşte, iar reclamanta nu a dovedit în cauză că reintegrarea nu este posibilă.

Analizând recursul declarat de pârâtă în raport de aceste critici şi de dispoziţiile art. 299 – 312 C. pr. civ., Curtea a apreciat că este întemeiat.

Din raportul privitor la copil, întocmit de reclamantă în temeiul art. 130 din Legea nr. 272/2004, rezultă că pârâta a solicitat reintegrarea copilului în familie, indicându-şi în acest sens domiciliul actual.

Cu toate acestea, reclamanta nu a analizat situaţia pârâtei, raportul necuprinzând toate informaţiile impuse de lege.

Curtea a apreciat că atâta timp cât în cauză s-a solicitat reintegrarea copilului în familia firească, reclamanta trebuia să analizeze cu prioritate această posibilitate, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, iar măsurile de protecţie specială au caracter excepţional.

Instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei recurate că pârâta a solicitat reintegrarea copilului în familie, însă, contrar dispoziţiilor art. 129 alin. 4 C. pr. civ. şi în vederea aplicării corecte a dispoziţiilor Legii nr. 272/2004, nu a impus reclamantei să completeze raportul privitor la copil.

De aceea, în temeiul art. 304 pct. 5, 3041 şi 312 alin. 5 C. pr. civ. Curtea a admis recursul declarat de pârâtă.

Domenii speta

Spete similare