Minori şi familie - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial. Modificare cotă de contribuţie la achiziţionarea bunurilor comune. Sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei dintre părţi

Prin încheierea pronunţată la data de 18.09.2014 de Judecătoria Bicaz în dosar nr. __, a fost admisă, în parte, în principiu, acţiunea formulată de reclamantul-pârât P.V în contradictoriu cu pârâta-reclamantă A.M.

A fost admisă, în parte, în principiu, cererea reconvenţională.

S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:

1. imobile:

- casă de locuit, situată în com. ____, jud. Neamţ, construită pe baza autorizaţiei de construcţie nr. ____, în suprafaţă construită de 102,87 mp şi suprafaţă utilă de 82,3 mp, edificată pe fundaţie de beton cu piatră, având în structură zidărie blocuri de beton, compusă din P+M, dotată cu o baie, o bucătărie, un hol, două dormitoare şi o sufragerie, în valoare totală de 41778 lei;

- beci aferent casei, construit din piatră, în valoare de 1736 lei;

- magazie ( cameră pentru centrala termică ), în valoare de 1535 lei;

- fosă septică din piatră, în valoare de 2830 lei;

- drept de creanţă în valoare de 1480 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse unui imobil – casă de locuit bătrânească, edificată în anul 1960.

2. următoarele bunuri mobile:

- autoturism marca  „Daewoo Matiz” MF484 cu nr. de înmatriculare ____, nr. de identificare ___, în valoare de 4368,30 lei;

- autoturism marca „Dacia Logan” nr. de înmatriculare __-, cu nr. de identificare ____, în valoare de 15725,88 lei;

- un TV Panasonic, în valoare de 105 lei;

- o combină muzicală „Philips”, în valoare de 42 lei;

- o masă sufragerie lemn lăcuit 12 persoane, în valoare de 80 lei;

- un fier călcat „Rowenta”, în valoare de 40 lei;

- 6 scaune birou tapiţerie roşie pânză, în valoare de 66 lei;

- mobilă sufragerie cu aplicaţii furnir bej, în valoare de 480 lei;

- canapea cu braţe din lemn lăcuit cu tapiţerie pânză bej cu flori cu ladă, în valoare de 70 lei;

- 2 fotolii cu tapiţerie din pânză cu flori, în valoare de 60 lei;

- covor persan cu flori bej cu maro 3x2 m, în valoare de 32 lei;

- lustră cu un braţ cu 4 spoturi portocalii, în valoare de 60 lei;

- 6 perdele 4 ml, în valoare de 72 lei;

- 4 plăpumi cu mătase roşie şi mov, în valoare de 80 lei;

- 3 lenjerii pat, în valoare de 18 lei;

- o cuvertură pluşată maro, în valoare de 25 lei;

- un televizor Philips, în valoare de 60 lei;

- o comodă TV cu aplicaţii, lăcuită cu o uşă, un raft şi un sertar, în valoare de 40 lei;

- o lustră cu un braţ cu 2 becuri, în valoare de 36 lei;

- un covor persan cu model floral bej şi maro 1,5x2,5 m, în valoare de 45 lei;

- o canapea cu tapiţerie pluş bleu cu aplicaţii piele sintetică şi 2 perne, în valoare de 300 lei;

- o masă lemn, în valoare de 10 lei;

- o pătură sintetică bej cu crem, în valoare de 16 lei;

- o faţă de masă pânză roz, în valoare de 3 lei;

- un calculator Pentium III cu monitor Scott şi tastatură Fujitsu, în valoare de 140 lei;

- 25 bibelouri de porţelan, în valoare totală de 100 lei;

- un covor persan roşu cu negru 2,5x1,5 m, în valoare de 45 lei;

- un dulap cu două uşi cu aplicaţii furnir maro, în valoare de 40 lei;

- un corp 4 uşi, 2 rafturi furnir maro cu aplicaţii, în valoare de 20 lei;

- o canapea rabatabilă cu tapiţerie pluş maro, în valoare de 150 lei;

- o masă fantezie cu furnir maro, în valoare de 20 lei;

- o comodă cu două uşi cu aplicaţii furnir maro, în valoare de 40 lei;

- un TV arctic, în valoare de 64 lei,

- o lustră cu un braţ şi 3 spoturi, în valoare de 48 lei;

- 2 carpete persane 1,2x0,8 m, cu flori maro cu portocaliu, în valoare de 96 lei;

- un telefon fix Eurotec, în valoare de 15 lei;

- o maşină de spălat Whirpool, în valoare de 129 lei;

- o combină frigorifică Arctic mare, în valoare de 660 lei;

- 2 fotolii cu braţe lemn tapiţerie pânză cu flori bej, în valoare de 140 lei;

- o maşină de cusut manuală Ileana, în valoare de 90 lei;

- o masă bucătărie furnir bej cu 2 scaune tapiţate pluş, în valoare de 125 lei;

- un colţar bucătărie cu furnir bej şi tapiţerie pluş, în valoare de 200 lei;

- o hotă Zanussi, în valoare de 76 lei;

- o chiuvetă inox cu un braţ, în valoare de 92 lei;

- un aragaz Samus cu 4 ochiuri şi cuptor, în valoare de 180 lei;

- o lustră cu un braţ şi 3 spoturi, în valoare de 48 lei;

- un filtru de cafea Rotel, fără valoare;

- 6 pahare din sticlă mari, în valoare de 9 lei;

- 9 pahare sticlă mijlocii, în valoare de 9 lei;

- 6 căni porţelan pt. ceai, în valoare de 6 lei;

- 6 căni cafea cu farfuriuţe de sticlă, în valoare de 12 lei;

- 30 de tacâmuri ( linguri, furculiţe, cuţite), în valoare de 30 lei;

- 3 oale 3l, în valoare de 12 lei;

- o oală 10l, în valoare de 10 lei;

- un mixer Brown, nefuncţional, în valoare de 70 lei;

- o vază albastră porţelan, în valoare de 4 lei, un set serviciu masă porţelan ( 6 farfurii întinse, 6 farfurii adânci, 6 farfurii mici ), în valoare de 27 lei;

- mobilă de bucătărie furnir bej cu alb ( 3 corpuri suspendate, din care unul cu vitrine şi 2 cu uşi; corp complet cu blat alb şi furnir bej, 4 uşi şi 4 sertare ) în valoare de 400 lei;

- o butelie în valoare de 200 lei;

- o centrală lemne marca Celsius 27kw, în valoare de 623 lei;

- un hidrofor HWW 900-25 ( nefuncţional ), în valoare de 50 lei;

- o drujbă Sthill ( nefuncţionabilă) în valoare de 220 lei.

S-a constatat că valoarea totală a bunurilor care fac parte din masa de partaj este de 75.389,18 lei (conform îndreptării erorii materiale dispuse în practicau încheierii pronunţate de Judecătoria Bicaz la data de 11.06.2015 - fila 389 vol. II fond) şi că părţile au o cotă de contribuţie la achiziţionare bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei, de 75 % - reclamantul-pârât, respectiv 25% - pârâta - reclamantă.

Pentru a dispune acestea, prima instanţă a reţinut că, prin acţiunea formulată, reclamantul P.V. a chemat în judecată pe pârâta A. M., solicitând partajarea bunurilor realizate de părţi în timpul căsătoriei, cu reţinerea în favoarea sa a unei contribuţii la dobândirea bunurilor comune de 90 %, respectiv 10% pentru partea adversă.

A motivat reclamantul că, prin sentinţa civilă din data de 10.02.2011, pronunţată de Judecătoria Bicaz, a fost desfăcută căsătoria dintre părţi, prin acord. A mai arătat că bunurile dobândite în timpul căsătoriei constau într-un imobil – casă de locuit, situat în intravilanul satului -----, jud. Neamţ şi un autoturism marca „Matiz”. Susţinând că în timpul căsătoriei a realizat venituri importante, spre deosebire de pârâtă, care a avut un loc de muncă temporar, reclamantul a solicitat atribuirea în lotul său a imobilului, cu obligarea la plata sultei compensatorii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 36 al. 1 Codul familiei, art. 6731 şi urm. Cod de procedură civilă.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, susţinând că, deşi reclamantul a realizat cele mai consistente venituri, dânsa s-a ocupat de gospodăria comună şi de creşterea şi educarea copiilor, fostul soţ fiind mai mult plecat de acasă pe o platformă de foraj maritim. A apreciat că ar trebui reţinută o cotă de 50% pentru fiecare coproprietar şi a solicitat completarea masei bunurilor comune cu: un drept de creanţă asupra casei bătrâneşti proprietate comună a reclamantului şi a celorlalţi moştenitori, constând în contravaloarea unor îmbunătăţiri realizate, expres nominalizate în cuprinsul întâmpinării; cu beciul, anexele gospodăreşti, şura pentru lemne; cu un autoturism marca Dacia Logan L90 Kiss, fabricat în anul 2007.

A mai arătat pârâta că la construcţia imobilului a contribuit personal, preparând hrana oferită muncitorilor angajaţi în regie proprie. În plus, a solicitat şi includerea în masa partajabilă a bunurilor mobile inventariate, enumerate expres în cuprinsul întâmpinării/cererii reconvenţionale.

Reclamantul-pârât a depus răspuns la întâmpinare prin care a susţinut că din masa partajabilă nu ar face parte unele din bunurile mobile enunţate de pârâtă, respectiv receiver, calculator şi imprimantă, congelator marca Whirpool, care au fost cumpărate după desfacerea căsătoriei; aparat pentru vulcanizare, care nu exista fizic în gospodărie; generator de curent şi maşina de cusut marca Singer, care ar face obiectul unor înzestrări, fiind bunuri proprii.

Relativ la îmbunătăţirile reclamate de pârâtă şi beciul cu anexele gospodăreşti, deşi a admis că ar trebui incluse în masa partajabilă, a susţinut că au fost realizate prin propria lui contribuţie, atât fizică, cât şi financiară. A menţionat reclamantul că autoturismul marca Dacia Logan a fost achiziţionat în timpul căsătoriei, cu ajutorul unui credit pentru nevoi personale, la plata ratelor neparticipând pârâta.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, testimonială, interogatoriu şi expertize tehnice judiciare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin  raportare la acţiunea precizată şi cererea reconvenţională, în temeiul art. 6736 Cod de procedură civilă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 263/10.02.2011, pronunţată de Judecătoria Bicaz în dosarul nr. ___, s-a dispus, în mod irevocabil, desfacerea căsătoriei dintre părţi, încheiată la data de ___, cu revenirea pârâtei la numele purtat anterior, respectiv „A.”. 

În timpul căsătoriei, s-a reţinut că părţile au dobândit imobilele menţionate în partea de început a prezentelor considerente.

Relativ la imobilul şi anexele acestea, s-a reţinut că proba edificării acestora rezidă în autorizaţie de construire nr. ____, coroborată cu depoziţiile martorilor V.F. Ş., Ţ. F., B. D. şi B.V..

Îmbunătăţirile descrise în cuprinsul notei explicative depuse de expert Ş. V. , constând în schimbare tâmplărie, închidere balcon, edificarea a două sobe de teracotă, tencuieli, scări din beton, trotuare, acestea au fost executate, potrivit martorului B, D, şi precizărilor părţilor, la casa bătrânească ce a compus masa partajabilă rămasă în urma defunctei P. M., care a revenit în proprietatea surorii reclamantului, U. M., potrivit sentinţei civile nr. 952/07.06.2011, pronunţată de Judecătoria Bicaz în dosarul nr. -----, irevocabilă.

Valorile reţinute de instanţă pentru imobile au fost cele redate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert V. Ş.. Deşi în cauză a mai fost întocmită o altă lucrare de specialitate pentru construcţii, de către expert D. E., instanţa de fond a acordat preferinţă ultimei lucrări ştiinţifice realizate, apreciind că aceasta respectă, într-o proporţie superioară, exigenţele propuse de art. 21 din OG nr. 2/2000, concluziile specialistului fiind mai riguros explicate, iar valorile relevate se apropie mai mult de cele reale, actuale, având în vedere distanţa temporală între expertize.

S-a reţinut, de asemenea, că părţile au dobândit bunurile mobile menţionate în partea de început a prezentelor considerente.

Întrucât potrivit art. 30 al. 1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare din soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, bunurile enumerate anterior beneficiază de prezumţia de comunitate, părţile fiind coproprietari devălmaşi ai acestora.

În ceea ce priveşte evaluarea bunurilor mobile, cu excepţia autovehiculelor, s-a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G.V., necontestat.

S-au reţinut la masa de partaj doar bunurile mobile descoperite în imobilul proprietate comună de către expert, cu privire la care reclamantul-pârât a fost de acord să fie calificate ca aflându-se în coproprietate. Cu privire la celelalte bunuri mobile enunţate în cererea reconvenţională, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, pârâta-reclamantă nu a dovedit, în condiţiile art. 1169 Cod civil că există (receiver şi aparat vulcanizare) sau că au fost dobândite în timpul căsătoriei (maşină cusut manuală Singer, generator curent, congelator marca Whirpool), pentru a opera prezumţia legală relativă instituită de art. 30 al. 1 Codul familiei. În ceea ce priveşte calculatorul, ipoteza este similară, cu precizarea că, potrivit certificatului de garanţie comercială nr. 6361227/12.04.2011 şi facturii seria FDNT 01574498/12.04.2011, calculatorul marca Dell a fost achiziţionat pe componente după desfacerea căsătoriei.

Privitor la vehicule, s-a reţinut valoarea acestora, astfel cum a fost stabilită prin raportul iniţial şi cel suplimentar şi care reflecta, la data indicată, valoarea reală a bunurilor, în opinia instanţei, faţă de criteriile dezvoltate de expert.

Referitor la cotele de contribuţie, s-au constatat a fi de 75 % pentru reclamantul-pârât, respectiv 25% - pentru pârâta-reclamantă. Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi, reclamantul-pârât a fost singurul care a realizat, în perioada mariajului, venituri, împrejurare recunoscută, de altfel, de partea adversă. Pe de altă parte, pârâta-reclamantă nu şi-a probat propria contribuţie la cheltuielile gospodăriei comune, care să rezide în sume de bani. Potrivit martorului B. V., pârâta-reclamantă a fost lipsită de mijloace financiare, însă a executat lucrări de zugrăveli la casa nouă, a întreţinut copiii, ocupându-se de educaţia acestora, animalele, grădina. Conform declaraţiei aceluiaşi martor, pârâta se ocupa şi de muncile gospodăreşti, nu excela însă în casă, ca şi curăţenie. Mai mult, aceasta a muncit personal la edificarea casei, ajutând la montarea ferestrelor şi la alte activităţi. Afirmaţiile redate anterior sunt confirmate, parţial şi de ceilalţi martori audiaţi. În atare context, dată fiind contribuţia fiecăruia din foştii soţi la augmentarea patrimoniului comun, instanţa de fond a apreciat echitabilă stabilirea cotelor precizate, concretizând, astfel, munca în gospodărie depusă de pârâta-reclamantă, într-o proporţie suficientă care să fie susceptibilă de a suprima ipoteza unei îmbogăţiri fără justă cauză, dar şi pe aceea a unei desconsiderări a contribuţiei reale (astfel cum  fost descrisă) a pârâtei la dobândirea bunurilor comune.

Prin sentinţa civilă nr. 1004 pronunţată la data de 18.06.2015 de Judecătoria Bicaz a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul-pârât P. V. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă A.M..

A fost admisă, în parte, cererea reconvenţională.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei dintre părţi, potrivit variantei de lotizare nr. 1 evidenţiată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert N. I..

I-au fost atribuie reclamantului-pârât, în deplină proprietate şi liniştită posesie, toate bunurile reţinute în masa comună prin încheierea de admitere în principiu din data de 18.09.2014, cu excepţia autoturismului marca „Daewoo Matiz” MF484 cu nr. de înmatriculare ---, nr. de identificare ---.

Reclamantul-pârât a primit bunuri în valoare totală de 71.020,88 lei.

I s-a atribuit pârâtei-reclamante, în deplină proprietate şi liniştită posesie, autoturismul marca „Daewoo Matiz” MF484 cu nr. de înmatriculare …, nr. de identificare ….

Pârâta-reclamantă a primit bunuri în valoare de 4.368,30 lei.

A fost obligat reclamantul-pârât să plătească părţii adverse suma de 14.480 lei, cu titlu de sultă compensatorie.

Au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 2.497,8 lei şi a fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând opţiunile de lotizare propuse, în virtutea dispoziţiilor art. 6739 Cod de procedură civilă, opţiunea primei instanţe s-a bazat pe solicitarea propusă de pârâta-reclamantă.

S-a avut în vedere împrejurarea că masa partajabilă cuprinde două autoturisme, astfel că, potrivit principiului atribuirii în natură, fiecărei părţi i-a fost atribuit câte un vehicul.

Soluţia atribuirii tuturor bunurilor mobile reclamantului-pârât, cu excepţia vehiculului Matiz, s-a fundamentat pe împrejurarea că, pe de o parte, părţile nu au propus variante de lotizare care să evidenţieze împărţirea acestora în natură, în proporţii cât se poate de egale, iar pe de altă parte, solicitarea reclamantului de a se atribui părţii adverse toate bunurile de uz casnic este neîntemeiată, întrucât este inechitabil ca pârâta-reclamantă să suporte costul devalorizării acestora pentru perioada procesului, în contextul în care bunurile  s-au aflat în imobilul casă atribuit reclamantului-pârât, deci în detenţia acestuia.

Faptul că pârâta-reclamantă a formulat cerere reconvenţională, solicitând reţinerea în masa de partaj a bunurilor mobile, nu materializează un argument viabil, per se, pentru a accepta propunerea de lotizare însuşită de reclamantul-pârât.

Cu respectarea dispoziţiilor art. 274 al. 1 şi art. 276 Cod procedură civilă şi a principiului conform căruia cheltuielile de judecată trebuie suportate de părţi proporţional cu cota ce le revine, în raport de soluţia acţiunii principale, s-au compensat cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 2.497,8 lei, fiind obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs atât reclamantul, cât şi pârâta, aceasta din urmă criticând în calea de atac şi încheierea de admitere în principiu, pronunţată în cauză la data de 18.09.2014.

Motivele de recurs ale reclamantului au vizat următoarele:

Atribuirea în totalitate în lotul său a bunurilor mobile este injustă, în condiţiile în care nu a solicitat nicicând introducerea acestor bunuri în masa de partaj , oferindu-se să le atribuie, de bună voie, fără concursul instanţei, pârâtei. Ţinând cont de gradul de uzură al acestor bunuri, nu şi-a manifestat opţiunea partajării pe calea prezentei cauze, în încercarea de a evita cheltuieli suplimentare (taxă de timbru, onorariu pentru expertiza de bunuri mobile).

Bunurile au, în prezent, o valoare scăzută faţă de momentul întocmirii raportului de expertiză, iar în condiţiile în care instanţa reţine că este inechitabil ca pârâta-reclamantă să suporte costul devalorizării acestora pentru perioada procesului, se pune întrebarea dacă este echitabil ca reclamantul-pârât să suporte integral costul devalorizării acestora.

În sprijinul poziţiei procesuale a recurentului care a solicitat atribuirea potrivit variantei a II-a de lotizare, vine şi faptul că bunurile mobile se află, într-adevăr, în detenţia reclamantului, dar nu şi în folosinţa acestuia. Imediat după ce au fost introduse la masa de partajat, le-a împachetat şi le-a depozitat într-o încăpere nefolosită a imobilului. Astfel, instanţa loveşte direct în patrimoniul reclamantului, care se vede nevoit să achite o sumă considerabilă, 5.936 lei, pentru bunuri de a căror folosinţă nu profită.

Varianta a II-a de lotizare respectă criteriile legale ale împărţirii în natură, lipsa de folosinţă şi sulte în cuantum diminuat (8.544 lei conform variantei a II-a şi 14.480 lei conform variantei I de lotizare, dispusă efectiv).

În consecinţă, a solicitat modificarea parţiala a hotărârii atacate, în sensul relotizării bunurilor potrivit variantei de lotizare nr. II, întocmită în raportul de lotizare depus la termenul de judecată din 14.05.2015, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei. A solicitat şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. 

Motivele de recurs ale pârâtei au vizat următoarele:

În mod greşit şi împotriva probelor administrate instanţa a stabilit o cotă de contribuţie de 25% la dobândirea bunurilor comune în favoarea sa. În realitate, munca în gospodărie a recurentei, care a avut drept consecinţă producerea produselor alimentare necesare unei alimentaţii sănătoase a familiei, munca pentru curăţenie, pentru educaţia copiilor, în condiţiile în care reclamantul era plecat pentru perioade lungi, prin natura serviciului său, ar fi trebuit să formeze convingerea instanţei că foştii soţi au avut contribuţie egală la dobândirea bunurilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în prima perioadă a căsătoriei, chiar şi pârâta recurentă a avut serviciu.

În al doilea rând, evaluarea făcută de către ultimul expert bunurilor imobile este una derizorie în raport cu valoarea reală. Primul expert de evaluare imobiliară a stabilit nişte preţuri mai mari, pe care reclamantul nu le-a contestat. Prin urmare, având de ales între cele două expertize, a doua fiind solicitată de către pârâta recurentă pe motiv că are valori prea mici, iar reclamantul intimat achiesând la concluziile primei, instanţa nu putea să se oprească la concluziile celui de-al doilea raport decât în ce priveşte valorile cu privire la care primul expert nu opinase.

În raport de valorile reale de piaţă, cele stabilite de către expert sunt mult prea mici, astfel că a solicitat administrarea probei cu expertiză construcţii.

În consecinţă, pârâta a solicitat modificarea în parte a sentinţei, numai în ce priveşte cota de contribuţie la dobândirea bunurilor comune şi în ce priveşte evaluarea imobilelor (inclusiv evaluarea îmbunătăţirilor realizate la gospodăria părintească a reclamantului). A solicitat şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În întâmpinare faţă de recursul pârâtei, recurentul P. V. a solicitat respingerea acestuia, invocând următoarele:

Cota de contribuţie diferenţiată stabilită prin încheierea de admitere în principiu pronunţată în data de 18.09.2014 îşi are suport în probatoriul amplu administrat în cauză. Argumentele expuse în considerentele încheierii redau realitatea obiectivă şi răspund exigenţelor juridice stabilite de legiuitor.

Munca în gospodărie (prestată de pârâtă parţial, cum rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi) a fost deja cuantificată de instanţă în mod just, stabilindu-se în favoarea pârâtei o cotă de contribuţie de 25 %, însă nu se poate ignora contribuţia financiară importantă a reclamantului, care a investit sume importante de bani în gospodăria comună, a achiziţionat, în timpul căsătoriei, mai multe credite bancare achitate exclusiv din veniturile sale.

Pârâta a avut loc de muncă temporar, veniturile obţinute fiind mai mult simbolice şi investite în plăceri personale.

La rându-i, reclamantul a fost beneficiarul unui venit important, dată fiind natura locului de muncă, sporurile de risc de care beneficia suplimentând lunar, considerabil, veniturile sale. Totodată, reclamantul a majorat patrimoniul comun cu suma de 13.500 euro, bani proveniţi din moştenirea părinţilor săi decedaţi (conform contractului de împrumut autentificat sub nr. 1976/31.10.2007 şi înscrisului sub semnătură privată din 31.10.2007).

În privinţa evaluării bunurilor imobile, deşi în cauză au fost efectuate două expertize construcţii, instanţa de fond s-a raportat la ultima lucrare, ca fiind mai riguroasă. Valoarea stabilită prin expertiza iniţială (exp. D. E.) nu era conform cu realitatea obiectivă, dat fiind gradul avansat de degradare a imobilului (pereţii sunt crăpaţi, podeaua a suferit modificări esenţiale, tavanul şi acoperişul sunt fisurate), şi dat fiind că se impun de urgenţă lucrări de reamenajare, pentru ca imobilul să redevină propriu unei locuiri fără risc.

Imposibilitatea de a proceda la refacerea construcţiei (dat fiind procesul existent) a constituit argumentul cel mai important al devalorizării acesteia, dată fiind degradarea imobilului faţă de momentul efectuării expertizei iniţiale, prin raportare la momentul efectuării celei de-a doua lucrări.

Expertul V. Ş.aduce argumente pertinente (planşe foto susţinute de explicaţii tehnice), justificând modificările de preţ, prin raportare la primul raport de expertiză întocmit în cauză. În atare condiţii, nu se impune efectuarea unei noi expertize, expertul Vulpe respectând toate exigenţele impuse de lege pentru întocmirea unei lucrări profesioniste.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate şi în raport de întregul complex probator, în considerarea dispoziţiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul a reţiute ambele recursuri ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:

I.Mai întâi asupra recursului pârâtei, care viza şi încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 18.09.2014, s-a reţinut că primul motiv de recurs este întemeiat.

A. Practica şi doctrina juridică au evidenţiat în mod constant necesitatea ca, la stabilirea criteriilor de apreciere a contribuţiei soţilor la dobândirea patrimoniului comun, să se aibă în vedere, pe lângă aportul material al fiecăruia dintre soţi la dobândirea şi conservarea bunurilor comune, şi munca femeii în gospodărie, prestată în sprijinul şi susţinerea familiei.

Este adevărat că, în speţa de faţă, la stabilirea cotelor de contribuţie ale foştilor soţi P. la dobândirea patrimoniului comun, instanţa de fond a luat în calcul pentru pârâtă munca în gospodărie, cuantificând-o la nivelul unei cote de 25%. Tribunalul a reţinut însă că din probele administrate se desprinde concluzia unei cote ceva mai mari de contribuţie în favoarea pârâtei.

Toţi martorii audiaţi au confirmat că pârâta se îngrijea de copii, care erau bine îngrijiţi şi bine educaţi. Mai mult, efortul pârâtei în acest sens a presupus, pentru asigurarea frecventării cursurilor şcolare de către copii, şi a-i duce la şcoală cu maşina, martora B. V., audiată la solicitarea pârâtei, arătând că aceasta era nevoită a face 4 drumuri zilnic, dus-întors. S-a ţinut cont şi de faptul că acest efort s-a concretizat pe toată perioada minoratului celor doi copii rezultaţi din căsătoria părţilor, la momentul desfacerii căsătoriei părţilor prin divorţ conform sentinţei civile nr. 263/10.02.2011 a Judecătoriei Bicaz, copiii fiind deja majori.

În plus, pârâta s-a ocupat de întreţinerea gospodăriei ţărăneşti a părţilor, activităţi constând în creşterea de animale (găini, porc), cultivarea de legume. În acest sens sunt declaraţiile martorilor B. D., Ţ. F. (audiaţi la solicitarea reclamantului) şi B. V.. Chiar dacă gospodăria părţilor era una mică, nu poate fi desconsiderat efortul depus de pârâtă în mod constant, pe parcursul căsătoriei cu reclamantul, care a durat aproape 23 de ani.

Pe lângă aceste munci casnice care, de regulă, sunt în sarcina femeii, pârâta a muncit şi personal la edificarea casei, după puterile sale, martora B. V.arătând că pârâta a executat lucrări de zugrăveli la casa nouă, a ajutat la montarea ferestrelor.

La stabilirea cotelor de contribuţie ale foştilor soţi se ţine seama de orice împrejurări de natură să evidenţieze mijloace de contribuţie ale soţilor, directă sau indirectă, la dobândirea bunurilor comune. Or, cele evidenţiate de pârâtă se constituie într-o contribuţie indirectă a acesteia, care, adăugată la mijloacele directe constând în venituri din muncă obţinute în perioada de început a căsătoriei părţilor (chiar pentru perioade temporare, aşa cum recunoaşte reclamantul), şi privită din perspectiva perioadei îndelungate în care a fost prestată în decursul celor 22 de ani de căsnicie, susţine o cotă de contribuţie care să reprezinte o recunoaştere a efortului real al pârâtei, o cotă care să recunoască munca deloc neglijabilă depusă de femeie în gospodărie, pe care Tribunalul o apreciază a se situa la nivelul a 35%.

În acelaşi timp, nu poate fi admisă în tot solicitarea recurentei-pârâte, în sensul aprecierii asupra unei cote egale de contribuţie a celor doi foşti soţi. Veniturile reclamantului au fost de un nivel ridicat, aşa cum atestă adeverinţele depuse la filele 108-117 vol. I fond. Pe lângă acestea, în perioadele în care se afla acasă, reclamantul a contribuit cu muncă proprie la edificarea construcţiilor din masa de partaj, martorii audiaţi arătând că: reclamantul personal a pus gresia, faianţa, rigipsul şi parchetul (martor Ţ. F.), finisajele interioare au fost făcute de reclamant (martor B. D.). În plus, prin înscrisurile depuse la filele 19-21 vol. I fond, reprezentând contract de împrumut autentificat sub nr…. – BNP P.M., înscris denumit „contract”, neautentificat, încheiat la data de 31.07.2007 între P.V. şi U. M. şi înscrisul aflat la filele 140-141 vol. I fond, reprezentând sentinţa civilă nr. 952/7.06.2011 a Judecătoriei Bicaz, reclamantul a făcut dovada că a beneficiat şi de sume importante de bani (13.500 euro) şi de un bun (autoturism Matiz nr. înmatriculare …), ca urmare a renunţării în favoarea unei comoştenitoare la parte din succesiunea părinţilor (la parte din casa bătrânească). Cel puţin în privinţa autoturismului Matiz, reclamantul a fost de acord cu introducerea acestuia în masa bunurilor comune, astfel că prin aceasta trebuie să i se recunoască o cotă majorată de contribuţie la dobândirea bunurilor.

În aceste condiţii, cota pârâtei, luată în considerare pentru munca depusă în gospodărie şi pentru creşterea şi educarea copiilor, nu poate, totuşi, echivala cota pârâtului, căruia trebuie să i se recunoască un aport majorat.

Sub aceste aspecte, recursul pârâtei împotriva încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei pronunţate în cauză, va fi admis în temeiul art. 312 al. 2 şi 3 Cod de procedură civilă, urmând a fi modificate cele două hotărâri recurate, în sensul constatării că, la achiziţionarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, reclamantul-pârât are o cotă de 65%, în locul cotei de 75%, iar pârâta-reclamantă are o cotă de 35%, în locul cotei de 25%. În consecinţă, se modifică în mod corespunzător şi cuantumul valoric cuvenit părţilor din valoarea totală a masei de împărţit, reclamantului-pârât cuvenindu-i-se bunuri în valoare de 49.005,567 lei, iar pârâtei-reclamante bunuri în valoare de 26.387,613 lei. S-a avut în vedere o valoare totală a masei de partaj de 75.393,18 lei, întrucât în valoarea stabilită de prima instanţă (75.389,18 lei) s-a omis a se include suma de 4 lei – reprezentând valoarea unei vaze albastre de porţelan.

B. Cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtei, referitor la valoarea luată în considerare de instanţa de fond pentru imobilele construcţii, nu este fondat. Iniţial, în cauză, a fost efectuată o expertiză specialitatea construcţii, de către expert D. E., depusă la data de 12.06.2012, pentru termenul din 13.06.2012. În cuprinsul acesteia s-a făcut referire la anexa 2 depusă la fila 194 vol. I fond, arătându-se doar că valorile au fost stabilite potrivit metodei „valorii de înlocuire, ţinând seama de: preţurile liberalizate la manoperă şi materiale, folosind coeficienţi de actualizare recomandaţi pentru lucrările de expertiză –evaluare de către Corpul Experţilor Tehnici, preţurile practicate în zonă şi starea de întreţinere a construcţiilor”.

Împotriva acestei lucrări, la termenul din 26.09.2012, pârâta a depus la fila 232 vol. II obiecţiuni, invocând la punctele 1 şi 2 că nu s-au evaluat îmbunătăţirile şi nici anexele gospodăreşti, iar la pct. 3 că preţul stabilit pentru casă este foarte mic, în raport cu preţul real de piaţă şi a solicitat expertului să precizeze criteriile tehnice după care a calculat aceste preţuri, cu indicarea coeficientului de actualizare prevăzut în buletinele emise de corpul experţilor tehnici. Faţă de aceste obiecţiuni încuviinţate, expertul a depus mai întâi un răspuns la data de 26.03.2013, incomplet, faţă de care chiar şi pârâta a fost nemulţumită întrucât nu s-au evaluat îmbunătăţirile şi anexele şi nu au fost prezentate criteriile tehnice şi modalitatea de calcul pentru stabilirea valorilor (încheiere din 23.04.2013 – fila 262 vol. II).

În urma revenirilor repetate cu adrese către expert, un nou răspuns a fost depus la data de 23.09.2013 (filele 270-271 vol. II). Nici prin acesta însă, expertul nu a indicat, aşa cum a solicitat pârâta, criteriile tehnice avute în vedere pentru calcularea valorilor indicate. Simpla invocare în cuprinsul primei lucrări a faptului că ar fi avut în vedere coeficienţii de actualizare recomandaţi de către Corpul Experţilor Tehnici, fără a indica în concret la care buletin CET s-a raportat, în mod just nu a putut fi considerat de către prima instanţă a îndeplini exigenţele impuse de art. 21 din O.G nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.

În consecinţă, la termenul din 15.10.2013, ambele părţi au fost de acord cu efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere obiectivele iniţiale ale lucrării, precum şi obiecţiunile formulate până la acel moment, fiind desemnat expertul V. Ş.. Acesta a depus lucrarea de specialitate la data de 5.12.2013, pentru termenul din 10.12.2013 (filele 288-302), raportul de expertiză fiind însoţit de fişe de evaluare construcţii, în care se face referire la H.G 2139/2004 (pentru estimarea duratei de viaţă şi pentru calculul deprecierii fizice), la Decretul Consiliului de Stat nr. 256/1984 pentru calculul valorii de înlocuire, la buletinul CET nr. 124/2013 pentru stabilirea coeficientului de actualizare în vederea calculării valorii actuale a imobilelor. Astfel, faţă de rigurozitatea tehnică a acestei de-a doua lucrări, în comparaţie cu prima, în privinţa căreia tocmai pe considerentul neprezentării criteriilor tehnice avute în vedere şi-a întemeiat pârâta obiecţiunea legată de valoarea mică stabilită pentru construcţii, precum şi faţă de împrejurarea că de la data primei lucrări şi până la cea de a doua a trecut un interval de timp considerabil (1 an şi jumătate) – timp în care gradul de uzură creşte, în mod corect s-au luat în calcul valorile stabilite prin această a doua expertiză.

De altfel, expertul V. menţionează că imobilul casă prezintă unele deprecieri fizice şi funcţionale severe, motivând că, încă de la proiectare soluţia constructivă aleasă a fost una necorespunzătoare (fila 2 a lucrării – fila 289 vol. II dosar). Mai arată expertul că şi beciul din piatră este realizat necorespunzător, fosa septică este realizată fără respectarea normelor de mediu, neavând camere de decantare a suspensiilor şi soluţie de evacuare a dejecţiilor.

Faţă de toate cele arătate, valorile reţinute la masa de partaj sunt cele corespunzătoare unei valori reale, stabilite printr-o lucrare tehnică de specialitate riguroasă, astfel că nu poate fi avută în vedere, în acest context, valoarea din expertiza iniţială, considerată nemulţumitoare de către pârâtă chiar pe motivul nerigurozităţii tehnice, doar pentru simplul fapt că reclamantul nu a formulat obiecţiuni cu privire la valoarea stabilită prin aceasta, considerând, la termenul la care s-au discutat obiecţiunile pârâtei (26.09.2012) că valoarea imobilului este corect stabilită. 

II.Asupra recursului reclamantului, Tribunalul reţine că acesta este în parte întemeiat. Singura critică adusă prin calea de atac este cea referitoare la modul de ieşire din indiviziune cu privire la bunurile mobile dobândite de foştii soţi P. în timpul căsătoriei.

Din perspectiva art. 6735 al. 2 Cod de procedură civilă, instanţa trebuia să facă împărţeala bunurilor în natură. Instanţa de fond a dispus, însă, atribuirea lor în totalitate către reclamantul-pârât P. V., cu excepţia autoturismului marca „Daewoo Matiz” MF484 cu nr. de înmatriculare ……, pe care l-a atribuit pârâtei-reclamante A. M., având în vedere că părţile nu au propus variante de împărţire a acestora în natură şi că echitabil ar fi a-i fi atribuite bunurile reclamantului, întrucât s-au aflat în detenţia acestuia, iar pârâta nu ar trebui să suporte costul devalorizării lor pentru perioada procesului.

Tribunalul a reţinut, însă, că faţă de natura bunurilor – mobile reprezentând: obiecte de mobilier, obiecte de decor, aparatură electronică şi electrocasnică şi bunuri casnice destinate utilizării zilnice – acestea pot fi cu uşurinţă împărţite în două loturi care să le fie atribuite celor doi copartajanţi.

Faptul că recurentul-reclamant a rămas în posesia imobilului casă în care se află aceste bunuri mobile nu se constituie într-un motiv suficient pentru ca acestuia să-i fie atribuite în totalitate bunurile, câtă vreme posesia exclusivă nu s-a fundamentat pe vreun act abuziv din partea acestuia, care să o împiedice pe pârâtă să le folosească. Mai mult decât atât, acesta susţine că nu a folosit respectivele bunuri pe parcursul procesului, ci le-a împachetat şi depozitat într-o încăpere nefolosită a imobilului, oferindu-se să le atribuie, de bună voie, pârâtei, anterior solicitării introducerii acestora la masa de partaj, pe calea cererii reconvenţionale formulată de pârâtă, pentru a evita cheltuieli judiciare suplimentare. Oricum ar fi, echitabil este ca uzura bunurilor să fie suportată de ambii copartajanţi, pentru motivul indicat în prima parte a prezentului paragraf.

Nici împrejurarea că părţile nu au propus variante de împărţire a acestor bunuri în natură, ci doar variante în care toate bunurile mobile, cu excepţia unui autoturism, sunt atribuite către reclamant (variantele 1 şi 3 din raportul de lotizare) sau în care toate bunurile mobile, cu excepţia unui autoturism, sunt atribuite către pârâtă (varianta 2 din raportul de lotizare), nu poate conduce la soluţia adoptată de prima instanţă.

La partaj regula este cea a împărţirii în natură a bunurilor între copartajanţi, iar atribuirea lor doar către una din părţi este excepţia reglementată pentru cazul în care împărţeala în natură nu este posibilă sau pentru situaţia în care ambele părţi agreează o astfel de împărţeală (situaţie neincidentă în speţă). Faptul că, în realitate, niciuna din părţi nu doreşte aceste bunuri, nu poate conduce nici la aplicarea în cauză a art. 67311 Cod de procedură civilă, (vânzarea bunurilor), dată fiind natura bunurilor, multitudinea acestora şi valoarea redusă a fiecărui bun în parte.

În consecinţă, recursul reclamantului va fi admis sub acest aspect şi, în temeiul art. 312 al. 2 şi 3 Cod de procedură civilă, sentinţa recurată va fi modificată în parte, cu privire la modul de ieşire din indiviziune a foştilor soţi P. asupra bunurilor mobile comune dobândite în timpul căsătoriei.

Tribunalul a solicitat ambelor părţi să prezinte opţiuni de lotizare, părţile conformându-se, însă dintre variantele prezentate, nu poate fi reţinută în totalitate niciuna. Recurentul-reclamant a solicitat atribuirea în lotul său, pe lângă autoturismul Dacia Logan, având nr. de înmatriculare …. şi nr. de identificare …., bun ce deja i-a fost atribuit de către prima instanţă şi nu s-a contestat atribuirea acestuia, doar a următoarelor bunuri: patru plăpumi cu mătase roşie şi mov, 3 lenjerii pat, o cuvertură pluşată maro, o pătură sintetică bej cu crem. Recurenta-pârâtă a solicitat atribuirea în lotul său a următoarelor bunuri: un TV, aragaz Samus, o butelie, combină frigorifică Arctic, maşină de cusut 2 buc. marca Singer şi Ileana, o canapea, 2 fotolii, o masă, o comodă, o vitrină, o mobilă cireş pentru tineret cu comodă TV tip Marius, 3 covoare.

Bunurile indicate de reclamant vor fi atribuite în lotul acestuia, iar bunurile indicate de pârâtă vor fi atribuite parţial, ţinând cont de faptul că parte din ele nu au fost reţinute la masa de partaj (maşina de cusut Singer), parte din ele nu au putut fi identificate între bunurile reţinute, dat fiind că au fost identificate diferit de modul cum au fost identificate de expert (mobilă cireş pentru tineret cu comodă TV tip Marius), iar aragazul şi butelia vor fi atribuite în lotul reclamantului, în considerarea faptului că îi vor fi atribuite şi toate bunurile reprezentând obiecte indispensabile într-o bucătărie.

Restul bunurilor, nesolicitate de niciuna din părţi, urmează a fi împărţite pe criterii de echitate, încercându-se o atribuire echilibrată, care să includă în fiecare lot atât obiecte de mobilier, cât şi aparatură electrocasnică şi bunuri casnice destinate utilizării zilnice, cu reţinerea cotei majorate cuvenită reclamantului.

Împărţirea bunurilor între cei doi foşti soţi nu poate fi considerată a reprezenta, aşa cum a arătat recurenta-pârâtă, o încălcare a principiului disponibilităţii părţii, în sensul în care recurentul-reclamant a solicitat prin cererea de recurs partajarea bunurilor potrivit variantei a 2-a, în care toate bunurile mobile (cu excepţia autoturismului Logan) sunt atribuite pârâtei. Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că reclamantul consideră inechitabil ca dânsul să suporte integral costul devalorizării bunurilor mobile. Or, din acest punct de vedere, recursul s-a arătat că este fondat doar în parte, nimic neîmpiedicând instanţa de recurs a încuviinţa doar în parte solicitările recurentului-reclamant.

În consecinţă, în temeiul art. 312 al. 2 şi 3 Cod de procedură civilă, Tribunalul a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei instanţei de fond şi a modificta modul de împărţire a bunurilor mobile comune dobândite de părţi. 

În temeiul art. 6735 al. 2 teza a doua Cod de procedură civilă, inegalitatea loturilor astfel create, a fost întregită prin sulta în sumă de 20.716,313 lei, pe care reclamantul P. V. va fi obligat a o plăti pârâtei A. M..

Ca efect direct al modificării cotelor de contribuţie reţinute în privinţa celor doi foşti soţi, urmează a se modifica şi cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate la instanţa de fond, pe care părţile trebuie să le suporte, în temeiul art. 277 Cod de procedură civilă, potrivit cotei valorice culese din masa de împărţit. Astfel, cheltuielile de judecată efectuate cu taxe judiciare de timbru, onorarii avocaţi, onorarii expertize, suportate în cuantum de 5.449,10 lei – reclamantul-pârât şi 2.497,80 lei – pârâta-reclamantă, vor fi compensate până la concurenţa sumei mai mici, de 2.497,80 lei, iar pârâta-reclamantă, care trebuie să suporte, potrivit cotei sale, cheltuieli în sumă de 2.781,41 lei, va fi obligată a plăti reclamantului-pârât suma de 283,61 lei cu acest titlu.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei şi ale încheierii de admitere în principiu, recurate în cauză, care nu au făcut obiect al criticilor aduse prin căile de atac promovate sau în privinţa cărora motivele de recurs au fost găsite nefondate, au fost menţinute ca legale şi temeinice.

Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 şi 276 Cod de procedură civilă, dat fiind că ambele părţi titulare ale cererilor de recurs sunt, fiecare dintre ele, părţi căzute în pretenţii în cererea părţii adverse, s-au compensat cheltuielile de judecată suportate de acestea, până la concurenţa sumei de 495  şi va fi obligat intimatul P. V. să plătească recurentei A.M. suma de 290 lei – cheltuieli de judecată din recurs, neacoperite prin compensare. Pentru fiecare dintre părţi s-a avut în vedere cuantumul taxelor judiciare de timbru proporţional motivelor de recurs găsite fondate – 90 lei recurentul-reclamant şi 5 lei timbru judiciar; 281,68 lei recurenta-pârâtă pentru motivul vizând cota de contribuţie şi 3 lei timbru judiciar – precum şi jumătate din cuantumurile onorariilor avocaţilor – 400 lei recurentul-reclamant şi 500 lei recurenta-pârâtă.

Domenii speta

Spete similare