Consimţământ

Prin sent.civ.nr.2596/28.04.2015 Judecătoria Bacău, a admis acţiunea având ca obiect suplinire consimţământ formulată de reclamanta M.C.A.M.,  în contradictoriu cu pârâtul M.C.G. şi a suplinit consimţământul pârâtului în scopul deplasării minorilor M.C.M., şi M.C.M.I., în perioada 07.05.2015 -10.05.2015, la Londra şi Paris.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

“Din căsătoria părţilor s-au născut minorii M.C.M. şi M.C.M.I.  Potrivit adeverinţei nr. 163 din 23.04.2015 minorul M.C.M.I.  frecventează cursurile Grădiniţei la grupa mică iar minora M.C.M.  frecventează cursurile Şcolii la clasa 1. Din înscrisurile şi certificatul de soluţie depuse la dosar instanţa reţine faptul că reclamanta a introdus pe rolul Judecătoriei Bacău o acţiune având ca obiect divorţ, exercitare autoritate părintească de către reclamantă şi stabilire domiciliu minori la mamă, cauza fiind înregistrată sub nr. 5192/180/2015.

Reclamanta doreşte să călătorească împreună cu minorii M.C.M. şi M.C.M.I.  în perioada 07.05.2015 -10.05.2015 la Londra şi Paris. În acest sens reclamanta a făcut rezervări şi a achiziţionat bilete de avion cu plecare din Bacău spre Londra pentru data de 07.05.2015, ora 8,30 şi întoarcere din Paris pentru Bacău la  data de 10 mai 2015 ora 19,30 şi a rezervat un apartament în Londra în vederea cazării. Achiziţionarea biletelor a fost făcută încă de la data de 07.03.2015.

Instanţa reţine faptul că pârâtul şi-a manifestat acordul cu privire la emiterea paşapoartelor pentru cei doi minori sens în care au fot eliberate paşapoarte.

Potrivit art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 „deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească”, textul constituind o expresie a custodiei comune, ce presupune acordul ambilor părinţi pentru toate măsurile care privesc minorii. De asemenea, potrivit art. 30 alin.1 lit. b din Legea nr.248/2005, „Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:

b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinaţie, precum şi cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte”

Potrivit art. 992 cod proc civ al 1, 2 şi 5  “Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Din cuprinsul dispoziţiilor sus menţionate instanţa reţine că cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe: aparenţa dreptului; caracterul provizoriu al măsurilor; existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

Cum în speţă atât reclamanta cât şi pârâtul sunt părinţi ai minorilor M.C.M. şi M.C.M.I. , ambii sunt îndreptăţiţi a solicita luarea de măsuri cu privire la copil, deci  în favoarea acestora există aparenta dreptului.

Instanţa reţine şi că  vremelnicia ţine de esenţa şi natura ordonanţei preşedinţiale, iar durata în timp depinde de cauzele care au generat măsurile şi de poziţia părţilor. Astfel, măsurile care se ordonă pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt temporare din momentul naşterii lor, indiferent dacă ar dura câteva ore, zile sau luni, ori vor rămâne definitive, în cazul în care cel împotriva căruia s-au luat s-ar convinge de justeţea lor. În speţă instanţa reţine faptul că pe rolul Judecătoriei Bacău există un litigiu pe dreptul comun astfel încât problema modului în care se va exercita autoritatea părintească se va rezolva pe această cale. Din această cerinţă decurge şi cea a neprejudecării fondului.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz grabnic (urgenţa) instanţa reţine următoarele:

In raport de circumstanţele obiective ale cauzei, instanţa trebuie să constate existenţa sau inexistenţa unei situaţii caracterizate prin urgenţă care să se încadreze în ipotezele enumerate de art. 996 Cod proc civ., respectiv: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Instanţa apreciază că reclamanta a făcut dovada faptului că a planificat în interesul copiilor această excursie iar refuzul pârâtului de a consimţi la plecarea acestora în străinătate în scopuri turistice este de natură a afecta drepturile copiilor de a vizita alte ţări. Se reţine faptul că tocmai refuzul de a–şi exprima consimţământul plecării în excursie, datorat situaţiei conflictuale dintre părţi este de natură a aduce atingere dreptului minorilor la libera circulaţie. Instanţa apreciază că deteriorarea relaţiilor dintre soţi nu trebuie să se răsfrângă asupra unor drepturi ale copiilor, cu atât mai mult cu cât unul din părinţi îşi manifestă disponibilitatea şi are resurse financiare pentru a le oferi posibilitatea de a călători în străinătate cu atât mai mult cu cât această excursie vine ca un cadou de ziua minorei M.. De altfel nici pârâtul nu a justificat într-un alt mod opoziţia sa la plecarea minorilor decât prin situaţia tensionată care ar putea fi de durată având în vedere existenţa procesului de divorţ.

Faţă de aceste considerente şi câtă vreme nu există nicio dovadă că deplasarea minorilor în Londra şi Paris împreună cu mama sa ar fi de natură să aducă atingere intereselor superioare ale copiilor, instanţa va admite acţiunea.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul M.C.G.O. care a susţinut că nu este de acord cu plecarea minorilor din ţară din motive de siguranţă dar şi faţă de situaţia familială, cu atât mai mult cu cât aceşti au mai fost în călătorii în străinătate la parcuri de distracţii, această plecare nefiind una urgentă.

A mai arătat apelantul că rezervarea excursiei s-a făcut fără ştirea acestuia, în perioada în care relaţiile dintre soţi erau normale, astfel că această călătorie apare ca fiind premeditată, în scopul limitării legăturilor dintre apelant şi minori.

Analizând apelul, Tribunalul constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Art. 997 din NCPC care reglementează condiţiile de admisibilitate ale acţiunii formulate pe calea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, prevede că: “(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Deci, pentru a fi admisă o acţiune pe calea acestei proceduri speciale,  este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: să existe urgenţă, măsura care se cere să fie luată să fie vremelnică, să existe o aparenţă de drept, fără însă ca instanţă să se poată pronunţa cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi, cu alte cuvinte să nu se prejudece fondul.

În speţă, instanţa constată că sunt întrunite aceste cerinţe.

Astfel, ambii părinţi au dreptul de călători împreună cu copii acestora, în caz de neînţelegere urmând a se pronunţa instanţa de judecată, astfel cum prevede Legea nr. 272/2004.

În jurisprudenţa creată ca urmare a aplicării art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, articol care reglementează dreptul la  respectarea vieţii private şi de familie, Curtea Europeană consideră că legăturile personale dintre părinte şi copilul său reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi numai există, totodată fiind esenţial să fie protejate interesele superioare ale copilului.

În speţă, este dreptul reclamantei de a călători împreună cu minorii, drept ce face parte din sfera mai largă a drepturilor ce intră în conţinutul noţiunii de autoritate părintească, reglementată de art.483 şi următ. Din Codul civil.

Exercitarea autorităţii părinteşti trebuie să se realizeze în concordanţă cu interesul superior al minorului, fără ca situaţia tensionată existentă între părinţi să limiteze exercitarea acesteia.

Măsura ce se solicită a fi luată prezintă caracter urgent, având în vedere că excursia a fost deja rezervată, iar lipsa consimţământului pârâtului ar fi de natură să împiedice călătoria minorilor în acest scop.

De asemenea, măsura este vremelnică, suplinirea consimţământului fiind pentru o perioadă determinată, respectiv perioada călătoriei.

Instanţa mai constată că susţinerile apelantului privind siguranţa minorilor sau scopul ilicit urmărit de reclamantă, nu au fost dovedite.

În consecinţă, Tribunalul apreciază că sentinţa apelată este legală şi temeinică, apelul urmând a fi respins.

În temeiul art.453 din NCPC, îl va obliga pe apelant să plătească intimatei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanţei de la dosar.

Domenii speta

Spete similare