Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, în data de 04.07.2015, sub nr. …./180/2015, reclamanta F.P.V.S. a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe pârâţii V.I.  şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 15597,43 lei din care suma de 10.193,68 lei reprezintă despăgubiri achitate către L.I., 3840 lei despăgubiri achitate către L.I., 174,61 lei contravaloarea prestaţiei S.C. A.T.E. S.R.L., 1009,03 lei, dobândă legală pentru suma plătită cu titlu de despăgubire, 380, 11 lei pentru suma plătită cu titlu de despăgubire. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi a dobânzii legale penalizatoare aferente calculată de la data plăţii despăgubirilor până la achitarea integrală a debitului, precum şi la plata celorlalte cheltuieli ce vor fi efectuate în proces.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 11.04.2010 s-a produs un accident de circulaţie în localitatea Valul lui Traian, jud. Constanţa, în care a fost implicat ansamblul auto format din autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare …. şi semiremorca marca KOGEL cu nr. de înmatriculare …. condus de pârât şi autoturismul cu nr. de înmatriculare …. proprietatea domnului L.I. Potrivit rechizitoriului încheiat la data de 05.09.2015 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria C., vinovat de producerea accidentului se face V.I., care a condus ansamblul auto cu nr. de înmatriculare …….

Reclamanta a învederat instanţei că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale: existenţa faptei ilicite cauzatoare de prejudicii – nerespectarea prevederilor legale legate de conducerea pe drumurile publice; existenţa prejudiciului - daunele provocate auto ….. şi vătămarea corporală a numitei L.I., relaţia de cauzalitate directă între faptă ilicită şi prejudiciu : nerespectarea prevederilor legale privind conducerea pe drumurile publice a condus la avarierea autoturismului aflat în proprietatea L.I.şi vătămarea corporală a numitei L.I.; culpa conducătorului auto  reiese din rechizitoriul din data de 05.09.2012.

Potrivit susţinerilor reclamantei, ulterior producerii accidentului, pârâtul nu a făcut dovada valabilităţii unei poliţie de asigurarea RCA pentru autovehiculul condus de acesta, astfel încât, conform dispoziţiilor art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000 şi art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, Fondul de protecţie a victimelor străzii este obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.

Cererile formulate de L.I. şi L.I. au fost soluţionate de reclamantă în dosarele de daună nr. 26/2013 şi 27/2013, astfel încât în data de 10.04.2013 s-a achitat domnului L.I. suma de 10193,68 lei cu titlu de despăgubiri iar în data de 10.04.2013 s-a achitat doamnei L.I. suma de 3840 lei pentru vătămările suferite.

A mai arătat reclamanta că valoarea prejudiciilor a fost stabilită în urma unui raport de verificare tehnică întocmit de S.C. A.T.E. S.R.L., având în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 1/2008 şi art. 50 alin. (3) din Ordinul CSA nr. 14/2011 iar persoana vinovată a fost notificată pentru a plăti. De asemenea, s-a mai arătat că la stabilirea despăgubirilor s-a avut în vedere şi sistemul AUDATEX.

Referitor la dreptul de regres al reclamantei, aceasta a învederat instanţei că derivă din dispoziţiile art. 251 pct. 15 din Legea nr. 32/2000 şi art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008.

În ceea ce priveşte dreptul de regres exercitat faţă de comitent, reclamanta a arătat că ansamblul auto format din autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare ……. şi semiremorca marca Kogel cu nr. de înmatriculare ……. se află în proprietatea S.C. C. S.R.L.., care deşi nu a încheiat poliţă RCA, a încredinţat pârâtului V.I.  Autoturismul în scopul desfăşurării activităţii economice. Astfel, reclamanta apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 1003 C. civil.

Totodată, reclamanta a arătat că aceasta are calitatea de fidejusor legal a persoanei responsabile de producerea accidentului şi obligată la achitarea despăgubirilor, iar aceasta din urmă, potrivit art. 1669-1670 C. civil, nu poate contesta cuantumul despăgubirilor achitat de fond având în vedere că a fost notificată cu prilejul avizării daunei şi ulterior, notificând-o cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite şi data în care urmează a fi efectuată plata acestora.

În drept, au fost invocate dispoziţiile, art. 192 C .proc. civ. , Ordinul CSA nr. 1/2008, art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000, art. 998-1003 C. civil.

În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie o serie de înscrisuri ( f. 16-68).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 884,87 lei.

Pârâta, S.C. C. S.R.L., în termen legal, a depus întâmpinare în cauză, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În primul rând, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea arătând că prejudiciul s-a produs la data de 11.05.2010 iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 04.07.2014. Totodată, s-a arătat că numitul L.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză nici în timpul urmăririi penale şi nici în timpul judecăţii şi nici nu s-a adresat vreunei instanţe pentru recuperarea prejudiciului suferit, astfel încât dreptul la acţiune al acestuia s-a prescris din data de 11.03.2013.

În al doilea rând, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ceea ce priveşte achitarea sumei de 11377,32 lei întrucât acesta nu a achitat suma de bani numitului L.I., toate plăţile fiind efectuate către numita L.I.V., or potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) li (2) din Ordinul CSA nr. 1/2008, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Astfel, în condiţiile în care suma de 11377,32 lei nu a fost achitată persoanei prejudiciate, L.I., ci numitei L.I., efectuând practic o plată nedatorată, inopozabilă pârâtei.

Referitor la cuantumul  despăgubirilor, pârâta a arătat că acestea au fost stabilite în mod arbitrar, sunt excesive şi nu le pot fi opozabile, fără a fi avută în vedere starea autovehiculului la data accidentului şi nici suma cu care a fost vândută epava. În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului moral suferit de L.I., pârâta apreciază că nici acesta nu a fost individualizat clar, avându-se în vedere suma de 320 lei pe zi de îngrijire medicală, conform unui Ghid pentru soluţionarea daunelor morale.

Totodată, pârâta a arătat că susţinerile reclamantei sunt fundamentate exclusiv pe rechizitoriul din data de 25.09.2012 întocmit de Parchetul de pe lângă J.C., deşi prin Decizia nr. …. s-a dispus achitarea pârâtului V.I. Pârâta a mai învederat instanţei că probele administrate în cursul urmăririi penale nu confirmă în totalitate susţinerile numitei L.I.V. impunându-se ataşarea dosarului penal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile  Ordinului CSA nr. 1/2008.

În dovedirea întâmpinării, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri ( f. 143-151).

Legal citat, pârâtul V.I. a depus a depus întâmpinare în cauză, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În primul rând, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea arătând că prejudiciul s-a produs la data de 11.05.2010 iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 04.07.2014. Totodată, s-a arătat că numitul L.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză nici în timpul urmăririi penale şi nici în timpul judecăţii şi nici nu s-a adresat vreunei instanţe pentru recuperarea prejudiciului suferit, astfel încât dreptul la acţiune al acestuia s-a prescris din data de 11.03.2013.

În al doilea rând, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ceea ce priveşte achitarea sumei de 11377,32 lei întrucât acesta nu a achitat suma de bani numitului L.I., toate plăţile fiind efectuate către numita L.I.V., or potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) li (2) din Ordinul CSA nr. 1/2008, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Astfel, în condiţiile în care suma de 11377,32 lei nu a fost achitată persoanei prejudiciate, L.I., ci numitei L.I., efectuând practic o plată nedatorată, inopozabilă pârâtei.

Referitor la cuantumul despăgubirilor, pârâtul a arătat că acestea au fost stabilite în mod arbitrar, sunt excesive şi nu le pot fi opozabile, fără a fi avută în vedere starea autovehiculului la data accidentului şi nici suma cu care a fost vândută epava. În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului moral suferit de L.I., pârâtul apreciază că nici acesta nu a fost individualizat clar, avându-se în vedere duma de 320 lei pe zi de îngrijire medicală, conform unui Ghid pentru soluţionarea daunelor morale.

Totodată, pârâtul a arătat că susţinerile reclamantei sunt fundamentate exclusiv pe rechizitoriul din data de 25.09.2012 întocmit de Parchetul de pe lângă J.C., deşi prin Decizia nr. …… s-a dispus achitarea pârâtului V.I. Pârâtul a mai învederat instanţei că probele administrate în cursul urmăririi penale nu confirmă în totalitate susţinerile numitei L.I.V., impunându-se ataşarea dosarului penal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile  Ordinului CSA nr. 1/2008.

Legal citată, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul V.I.

În primul rând s-a arătat că accidentul de circulaţie a avut loc la data de 11.05.2010, iar culpa exclusivă a pârâtului V.I. a fost stabilită atât prin rechizitoriu, cât şi prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosar nr. ….. Partea prejudiciată, L.I.V., s-a constituit parte civilă în cauza penală, pentru repararea prejudiciului  de natură morală, aceasta necesitând pentru vindecare un număr de 12 zile de îngrijiri medicale.

La data de 14.01.2013, L.I. şi L.I.V., s-au adresat către  FVPS cu o cerere de despăgubire, sens în care au fost deschise dosarele da daună FPVS nr. ….pentru L.I. şi FPVS nr. …. pentru L.I.V. În urma analizei dosarelor a fost stabilită o despăgubire în cuantum de 10193,68 lei pentru L.I. şi 3840 lei pentru L.I.V.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, reclamanta a arătat în primul rând că termenul de prescripţie nu curge de la data producerii accidentului ci de la data plăţii de către FPVS, din acest moment luând naştere dreptul său de regres împotriva persoanei vinovate de săvârşirea faptei, deci de la data de 10.04.2013, respectiv 04.03.2013, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a FPVS pentru suma achitată lui L.I., reclamanta a arătat că împrejurarea că despăgubirea a fost achitată în contul fiicei acestuia,L.I., atât timp cât nu s-a făcut nicio obiecţie cu privire la această modalitate de plată, nu poate duce la concluzie că nu ar avea calitatea procesuală activă în cauză.

Cu privire la fondul cauzei, reclamanta a arătat că în dosarul de daună a fost întocmit un raport de verificare, constatare şi avizare tehnică de daună întocmit de o societate autorizată şi specializată în expertize tehnice şi criminalistice autovehicule iar avariile reţinute au fost cele înscrise în autorizaţia de reparaţii seria …….. autovehiculul fiind daună totală. În plus, despăgubirile au fost stabilite potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (12) lit. b)  din Ordinul CSA nr. 21/2009.

Raportându-se la prejudiciul moral, reclamanta a arătat că acesta a fost calculat  potrivit art. 49 pct. 1 lit. f ) fin Ordinul CSA nr. 21/2009, care prevede că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale a unor persoane se au în vedere următoarele: daunele morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Totodată, reclamanta a învederat instanţei că trebuie făcută distincţia între răspunderea penală şi răspunderea civilă, astfel încât chiar dacă pârâtul V.I. a fost achitat, vinovăţia sa a fost stabilită de instanţa penală.

Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor, conform art. 411 alin. (2) C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 19.01.2015, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţi prin întâmpinare, pentru motivele arătate în Încheiere.

La termenul de judecată din data de 06.04.2015, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi proba cu expertiza tehnică auto.

La termenul de judecată din data de 14.09.2015, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică întocmit de doamna expert N.D. (f. 261-273).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. ….. pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosar nr. …..,  V.I. a fost condamnat la pedeapsa de 3500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1)-(3) C. pen. şi s-a luat act de tranzacţia intervenită între partea civilă L.I.V. şi  FPVS.

Referitor la situaţia de fapt reţinută de instanţă, s-a constatat că la data de 11.05.2010, în jurul orei 13:25, V.I. a condus ansamblul auto format din autotractorul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare …… şi semiremorca marca Kogel cu nr. de înmatriculare ……. pe DN 3 dinspre com. Valul lui Traian către Constanţa şi ajungând la km. 249+500 m, nu s-a asigurat la trecerea de pe banda II de mers pe banda I şi a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare ……… condus pe banda I din aceeaşi direcţie de mers de L.I.V., care din cauza impactului a pierdut controlul direcţiei, a pătruns pe sensul opus şi a intrat în coliziune cu autospeciala Mercedes cu nr. de înmatriculare ……..

Prin Decizia penală nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel C., s-a desfiinţat în totalitate Sentinţa penală nr. …….şi s-a dispus achitarea lui V.I. ca urmare a dezincriminării faptei. Totodată, conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă L.I.V.

 Conform art. 248 C.proc. civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în ceea ce priveşte plata sumei de 10193,68 lei către L.I. invocată de pârâţi prin întâmpinare.

În motivarea excepţiei invocate, pârâţii au arătat că reclamanta nu are calitate procesuală activă întrucât suma de 11377,32 lei reprezentând prejudiciu material suferit de L.I. a fost achitată numitei L.I.V., or potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) li (2) din Ordinul CSA nr. 1/2008, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Astfel, în condiţiile în care suma de 10193,68 lei nu a fost achitată persoanei prejudiciate, L.I., ci numitei L.I., efectuând practic o plată nedatorată, inopozabilă pârâtei.

Instanţa reţine că prin cererile de despăgubire depuse la f. 28-31 din dosar, numitul L.I. şi a solicitat acordarea de daune materiale în cuantum de 30650 lei reprezentând contravaloarea pagubei suferite la autoturismul cu nr. de înmatriculare …….

Prin ordinul de plată nr. …….. ( fila 59), reclamanta a achitat în contul numitei L.I. suma de 10193,68 lei iar prin ordinul de plată nr. ……… ( fila 68) a achitat în contul numitei L.I. suma de 3840 lei.

Instanţa reţine că potrivit corespondenţei electronice purtată de către numita L.I. V. cu reclamanta FPVS ( fila 165 din dosarul nr. ….), aceasta a solicitat ca atât suma cuvenită lui L.I., tatăl său, cât şi suma cuvenită acesteia, să fie virate în acelaşi cont bancar deschis pe numele numitei L.I.V.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că faţă de împrejurarea că potrivit ordinului de plată nr. …. ( fila 59), reclamanta a achitat în contul numitei L.I. suma de 10193,68 lei, instanţa apreciază că deşi operaţiunea bancară a constat în virarea acestei sume către o altă persoană, operaţiunea juridică, plata, s-a efectuat către L.I. În acest sens, instanţa are în vedere şi faptul că L.I. nu a contestat că ar fi primit despăgubirea de la reclamantă, iar virarea sumei către L.I.V., fiica sa, apare ca fiind firească, având în vedere solicitarea acesteia.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâţi prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

În drept, instanţa reţine că Potrivit art. 3 alin. 1, 3 şi 4 din Normele privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, puse în aplicare prin Ordinul nr. 1/2008 al preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor:

„(1) Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării.

…

(3) Dacă pentru vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligaţia de a încheia asigurarea R.C.A., Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămări corporale sau decese.

(4) Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligaţiei de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuţiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului. Totuşi, Fondul va notifica persoanelor obligate la despăgubire faptul că a fost avizat pentru soluţionarea cazului de daună şi, în măsura în care acestea au despăgubit efectiv persoanele păgubite pentru prejudiciile suferite înainte de finalizarea procedurii de soluţionare a dosarului, Fondul îşi va înceta intervenţia.”

Potrivit Art. 4 alin. 1 lit. b din Normele sus-menţionate:

„Fondul acordă despăgubiri, în condiţiile art. 3, pentru prejudiciile cauzate prin accidente de vehicule produse:

…

b) pe teritoriul României, de vehicule neasigurate din alte state decât cele în care se aplică Acordul multilateral;”

Potrivit art. 5 alin. 1 din Normele sus-menţionate:

„Au dreptul să beneficieze de despăgubiri din Fond persoanele fizice şi juridice române, precum şi rezidenţii din România sau din statele Spaţiului Economic European, pentru cazurile de daună produse în condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), b), c) şi e).”

Potrivit art. 6 alin. 1 din Normele sus-menţionate:

„Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele păgubite prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României se stabileşte în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în România la data producerii accidentului.”

Potrivit art. 8 din Normele sus-menţionate:

„Gestionarea din punct de vedere tehnic a cazurilor de daună pentru care urmează să se plătească despăgubiri din Fond se va face de asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul României şi/sau de experţi, pe bază de contract de prestări de servicii.”

Potrivit art. 13 din Normele sus-menţionate:

„După plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.”

În ceea ce priveşte legea aplicabilă fondului, ţinând seama de momentul producerii faptului ilicit cauzator de prejudiciu în cauză, de dispoziţiile art.6 alin.2 din Noul Cod civil, instanţa are în vedere dispoziţiile de drept material incidente la momentul emiterii facturilor, respectiv dispoziţiile Noului Cod Civil.

Potrivit art. 998 C.civ.:

”Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.”

Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamanta urmăreşte recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogaţiei personale,în virtutea căruia asigurătorul/ FPVS preia, în limitele indemnizaţiei plătite persoanei păgubite prin producerea cazului asigurat - în speţă, accidentul rutier soldat cu avarierea autoturismului -  acţiunea în regres în contra autorului faptei cauzatoare a  prejudiciului.

Instanţa constată că pretenţiile deduse judecăţii nu sunt întemeiate.

Astfel, din materialul probator existent la dosar, rezultă faptul că autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare ….. asigurat la societatea reclamantă, a suferit mai multe avarii, însă acestea nu au fost produse în condiţiile declarate.

Instanţa apreciază că în speţă nu sunt întrunite, în sarcina pârâţilor, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie şi nici răspunderea comitentului , în sensul art. 1349, 1376 C.civ.

Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

-să existe o faptă a persoanei (fapta);

-să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul);

-prejudiciul trebuie să fie consecinţa faptei (legătura de cauzalitate);

-persoana trebuie să fie vinovată de săvârşirea faptei (vinovăţia).

Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanţia pe care cel ce coordonează mecanismul de funcţionare al unui lucru o datorează terţilor.

Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existenţa culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncţionalităţi.

Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat şi legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 998 C.civ sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.

În primul rând instanţa apreciază că în cauză este necesar să se clarifice dacă Sentinţa penală  nr. ….. pronunţată de Judecătoria C. în dosar nr. …….. modificată prin Decizia penală nr…… are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte existenţa faptei şi vinovăţia făptuitorului.

În acest sens, instanţa are în vedere faptul că potrivit art. 28 alin. (1) NCPP Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, care judecă acţiunea civilă, doar cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Interpretând sistematic şi teleologic această dispoziţie legală, instanţa reţine că doar o hotărâre definitivă de condamnare a făptuitorului poate avea autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire existenţa faptei şi vinovăţia acestuia, instanţa civilă nefiind legată de cele reţinute în hotărârea penală de achitare sau încetare a procesului penal, indiferent de motivul care a dus la această soluţie.  Astfel, instanţa civilă va putea constata existenţa unei culpe civile a făptuitorului chiar dacă instanţa penală nu a constatat existenţa unei culpe penale, şi invers, va putea constata lipsa oricărei culpe.

În aceste condiţii, având în vedere că deşi prin  Sentinţa penală  nr. …….. pronunţată de Judecătoria C. în dosar nr. ……., pârâtul V.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, atât timp cât prin Decizia penală nr………. Curtea de Apel C. a desfiinţat în totalitate această hotărâre, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă, revine instanţei civile obligaţia de stabili dacă sunt întrunite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 10 din Ordinul CSA nr. 1/2008:

(1) În caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului.

(2) Persoanele prejudiciate care au înaintat acţiune în justiţie împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătoreşti. Fondul are legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire, în limitele şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Astfel, în cauză, instanţa reţine că reclamanta, FPVS, a achitat despăgubirile către L.I. şi L.I.V., fără a exista o hotărâre definitivă de condamnare a pârâtului V.I., doar în baza rechizitoriului întocmit de Parchetului de pe lângă Judecătoria C. şi în baza raportului nr. ….. de verificare constatare şi avizare tehnică de daună.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de doamna expert N.D.( f. 264-272), instanţa reţine că rezultă un alt mecanism de producere a accidentului din data de 11.05.2010, decât cel reţinut de reclamantă şi de către organele de cercetare penală şi instanţele penale.

Coroborând cele reţinute în raportul de expertiză ( f. 264-272) cu declaraţiile pârâtului V.I. ( fila 207 dosar nr. ….), cu declaraţia numitei L.I.V. ( f. 208 dosar nr. ….) şi declaraţia lui N.F. ( f. 243 dosar nr. ….), instanţa reţine că evenimentul din data de 11.05.2010 s-a petrecut astfel: în timp ce pârâtul V.I. conducea ansamblul auto format din autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare …. şi semiremorca marca Kogel cu nr. de înmatriculare …. pe banda a II-a de mers pe care se încadrase pentru a depăşi o autoutilitară ce staţiona pe banda I de mers, L.I.V. se deplasa pe banda I de mers, iar când se afla aproape în dreptul utilitarei, a virat de pe banda I spre banda a II de mers pentru a evita oprirea pe bandă ( unde se afla obstacolul), pătrunzând în faţa autotractorului condus de pârâtul V.I., producându-se atingerea părţii laterale stânga spate a autoturismului cu nr. de înmatriculare …. Prin această posibilă atingere se produce schimbarea traiectoriei autoturismului marca VW cu nr. …….. care deja era virat stânga, iar după ce s-a răsucit în faţa autotrenului s-a produs impactul  dintre partea din faţă dreapta a autoutilitarei cu nr. de înmatriculare …….. şi partea laterală stânga faţă a autoturismului cu nr. de înmatriculare …….. Instanţa are în vedere şi faptul că deşi i s-a comunicat raportul de expertiză, reclamanta nu a formulat obiecţiuni, ceea ce conduce la concluzia că este de acord cu cele reţinute de doamna expert N.D.

Mai mult, instanţa apreciază că nu poate fi reţinut mecanismul de producere a accidentului acum este prezentat de reclamantă, întrucât pentru ca acesta să fie veridic, trebuia ca auto ……. să prezinte avarii la partea din faţă dreapta, or, astfel cum reiese din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, în urma impactului a fost spart farul stâng al acestuia.

În plus, instanţa constată că organele de cercetare penală au ajuns la concluzia că pârâtul V.I. a schimbat banda ca urmare a declaraţiei martorului N.F., care a arătat că a observat cum acesta a trecut de pe banda II pe banda I, or în timpul judecăţii, în faţa instanţei acesta a arătat clar că nu a observat autotrenul condus de pârât schimbând banda, doar deducând această manevră de mers. Totodată, instanţa mai are în vedere că şi expertul ce a realizat expertiza în cursul urmăririi penale a avut în vedere la stabilirea mecanismului de producere a accidentului, în principal declaraţia lui N.F., deşi pârâtul a formulat obiecţiuni la acel raport. Astfel, instanţa apreciază ca fiind temeinică varianta de producere a evenimentului prezentată de către pârât în condiţiile în care din planşa foto nr. 9 ( fila 13 – d.u.p. nr. …./P/2010, apare staţionat un autovehicul care pare a fi o betonieră,  exact înaintea impactului dintre maşini, cel mai probabil numita L.I.V. angajându-se în depăşirea acestui obstacol, fără a se asigura corespunzător.

Având în vedere aceste considerente, instanţa constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, reclamanta nefăcând dovada vinovăţiei pârâtului în producerea accidentului, astfel încât pretenţiile acesteia apar ca fiind neîntemeiate, aceasta având posibilitatea de a recupera despăgubirea achitată pe fondul plăţii nedatorate.

În ceea ce priveşte răspunderea pârâtei S.C. C. S.R.L., faţă de lipsa vinovăţiei prepusului, instanţa apreciază că nu poate fi angajată nici răspunderea sa în calitate de comitent, conform dispoziţiilor art. 1003 C. civil de la 1864.

În aceste condiţii, pentru motivele expuse mai sus, instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamanta FPVS, ca neîntemeiată.

Referitor la cererea doamnei expert N.D. de majorare a onorariului de expert cu 580 lei, conform decontului justificativ ( fila 261), instanţa, faţă de complexitatea lucrării, o va admite, urmând a obliga reclamanta la plata către BLETC B în contul doamnei expert, a sumei de 580 lei reprezentând diferenţă onorariu expert.

Domenii speta

Spete similare