Tăgadă paternitate

Prin cererea înregistrată

reclamanta S  G  a chemat în judecată în calitate de pârâţi pe C D  şi S P  solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să constate că pârâtul C  D  nu este tatăl biologic al copilului F P, să se  constate că tatăl biologic al acestei minore este pârâtul S P, să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către dânsa, să se încuviinţeze ca minora să poară numele tatălui şi să se dispună rectificarea actului de neştere.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 40 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat în esenţă că la data de 02.02.2002 s-a căsătorit cu pârâtul C D, că în timpul căsătoriei s-au născut mai mulţi copii,printre care şi minora F -P, , că prin sentinţa  civilă nr. 5132 /24.10.2001 pronunţată de Judecătoria … s-a dispus desfacerea căsătoriei  încheiate cu pârâtul C D,  că la data de 02.02.2002 s-a căsătorit cu pârâtul S P, tatăl biologic al minorei, că mai are o fetiţă cu acesta, S T - D, , că în prezent sunt separaţi în fapt, copil fiind în grija sa, că naşterea minorei  F - P a avut loc în timpul căsătoriei cu pârâtul C D, operând în acest sens prezumţia de paternitate, că la data naşterii minore era separată în fapt de pârâtul C D de aproximativ trei ani, că acest lucru a fost evidenţiat şi în sentinţa de divorţ, că în timpul căsătoriei a avut o relaţie cu actualul soţ din care s-a născut copilul sus amintit, că în condiţiile în care se ocupă singură de copil, solicită să exercite exclusiv autoritatea părintească.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 429 cod civ, 438 cod civ, 192 cod proc civ.

În probaţiune  reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâţilor, cu martori,  fiind audiat A L ( fl 111 ) şi cu expertiză. ADN ( fl 204 - 205 )

Pârâţii nu au formulat întâmpinare în termenul  de 25 zile stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor art 201 cod proc civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.11.2014 ( fl 135 ) a fost încuviinţată cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă şi s-a dispus scutirea acesteia de la plata onorariului necesar efectuării expertizei ADN încuviinţate în cauză.

A fost ascultată minora  în camera de consiliu ( fl 46 ).

Au fost efectuate anchete psihosociale la domiciliile părţilor.

Părţile au fost legal citate. Pârâtul S P s-a prezentat în instanţă, iar pârâtul C Da fost citat prin publicitate conform art 167 cod proc civ, fiind reprezentat de curator avocat  B D.

Din ansamblul probelor administrate în cauză instanţa reţine următoarele:

Reclamanta S G şi pârâtul C D au avut calitatea de soţi din data de 27.08.1994, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr. 5132/24 octombrie 2001 pronunţată de Judecătoria … în dosarul nr. 5790/2001.

Potrivit hotărârii sus amintite  soţii C s-au separat în fapt în anul 1996. Ulterior reclamanta s-a implicat într-o relaţie de concubinaj cu pârâtul S P, iar în data de 02.02.2002 s-a căsătorit cu acesta. Potrivit depoziţiei martorului A L ( fl 111 ) în timpul primei căsătorii, din relaţia cu S P s-a născut un copil, respectiv minora F.

Raportul de expertiză medico -legală - examen ADN din 18.05.2015 ( fl  204 - 206 ), urmare a prelevării de probe biologie de la reclamantă, pârâtul S P şi de la minora C F -P, a concluzionat în sensul că numitul S P este tatăl biologic al minorei sus amintite cu o probabilitate de 99,99999909 %.

Potrivit art 47 din legea 71 / 2011 stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor codului civil şi produce efectele prevăzute de aceasta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare.

Faţă de data naşterii copilului instanţa constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile codului familei.

Astfel, potrivit art. 53 din Codul familiei prezumţia de paternitate se aplică copiilor născuţi in timpul căsătoriei sau concepuţi în timpul căsătoriei, dacă naşterea a avut loc înainte ca mama să se fi recăsătorit.

Raportat la timpul legal de concepţie care este între a 300 si a 180 a zi dinaintea naşterii copilului, minora F-  P este copil născut din căsătoria mamei sale cu pârâtul C D, si deci beneficiază de prezumţia de paternitate.

Pe baza probatoriului administrat, calculând  timpul legal al concepţiunii copilului potrivit  dispoziţiilor art. 61 C.familiei, rezultă că acesta se situează în perioada în care soţii C  erau separaţi în fapt, deci nu mai convieţuiau.

Faţă de cele mai sus arătate  şi faţă de conţinutul raportului de expertiză medico -legală efectuat în cauză,  având în vedere faptul că este cu neputinţa ca pârâtul C D sa fie tatăl minorei, dat fiind faptul ca atât perioada de concepţie cât şi naşterea copilului se află in perioada in care soţii nu mai convieţuiau, in temeiul art.54 codul familiei instanţa va stabili ca pârâtul C D nu este tatăl minorei C F - P,Pe cale de consecinţă, va dispune radierea numelui acestui pârât de  la rubrica „tatăl” din actul de naştere al minorei sus amintite.

 Instanţa mai reţine şi că potrivit dispoziţiilor art. 56 Cod familiei „filiaţia faţă de tată se stabileşte, în afară de cazurile prevăzute în art. 53, prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească”.

 Filiaţia faţă de tată rezultă din faptul concepţiei copilului, fapt care nu este susceptibil de a fi dovedit în mod direct şi nemijlocit, de aceea pentru stabilirea paternităţii se pleacă de la un fapt material cert şi anume naşterea pentru a se ajunge la un fapt necunoscut şi anume zămislirea.

 Curtea Europeană a Dreputilor Omului a arătat faptul că, în cauzele cu minori, statele au obligaţia de a facilita copilului cunoaşterea familiei sale biologice, trebuind să prevaleze realitatea biologică şi socială.

Calculând  timpul legal al concepţiunii copilului potrivit  dispoziţiilor art. 61 C. familiei, conform căruia perioada concepţiei este cuprinsă între a 300 –a zi şi a 180 –a zi dinaintea naşterii copilului, rezultă că aceasta se situează în perioada în care pârâtul S P a convieţuit cu mama minorei, S Ga  şi  au întreţinut relaţii de natură a procrea. De altfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală - examen ADN -  din 18.05.2015 pârâtul S P este tatăl biologic al minorei sus amintite cu o probabilitate de 99,99999909 %.

Pe cale de consecinţă, cum faţă de dispoziţiile art. 59 C.familiei acţiunea civilă pentru stabilire paternitate urmează a fi admisă, urmând a se efectua  cuvenitele menţiuni pe marginea actului de naştere al minorei nr. 2389 din 17 august 1999  întocmit la  Primăria … după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Conform dispoziţiilor art 64 Cod familiei „Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.”

Având în vedere aceste aspecte, faţă de dispoziţiile art. 56 şi 64 Cod fam şi art 8 Cedo, instanţa va admite acest capăt de cerere, în sensul de a încuviinţa ca minora să poarte în viitor numele tatălui, acela de S.

Asupra cererii de exercitare a autorităţii părinteşti instanţa reţine că prin cererea formulată reclamanta a solicitat să fie singurul părinte care exercită drepturile  şi îndatoririle părinteşti în considerarea faptului că doar dumneaei se îngrijeşte de fiica minoră.

Potrivit anchetelor psihosociale efectuate în cauză  reclamanta este despărţită în fapt de actualul soţ, iar trei dintre copii, respectiv C R C, C F P şi S D  locuiesc alături de dânsa în comuna …, alături  de pârâtul  Solomon Petrea locuind doar minorul  C B.

Ascultată în camera de consiliu, minora F - P  a specificat că a locuit alături de tatăl său, S P până în urmă cu patru ani, dar că ţine legătura cu acest părinte, vorbesc la telefon iar pârâtul o sprijină financiar.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor noului cod civil  autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

Art 397 din noul cod civil, prevede că după divorţ autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, în afară de cazul în care instanţa decide astfel.

Art 398 cod civ prevede că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Noul cod civil instituie deci regula  in sensul că după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi.

Probatoriul administrat în cauză nu a făcut dovada existenţei unor motive temeinice, de natură de a exclude pârâtul Solomon Petea de la exerciţiul autorităţii părinteşti.

Astfel că, în considerare acelor anterior menţionate instanţa apreciază că în interesul superior al minorei este ca, in temeiul art. 397 cod civ. autoritatea părintească cu privire la aceasta a să se exercite în comun de părinţi.

În baza art 453 cod proc civ va lua act că reclamanta nu a solicitat  cheltuieli de judecată.

În condiţiile în care prin încheierea de şedinţă din data de 10.11.2014 a fost încuviinţată cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă şi s-a dispus scutirea acesteia de la plata onorariului necesar efectuării expertizei ADN, în cuantum de 2700 lei, în baza art 18 din OUG 51 / 2008  instanţa va dispune obligarea fiecărui pârât căzut în pretenţii ( C D şi S P  )  la restituirea către stat a sumei de 1350 lei reprezentând jumătate din onorariul expertiză ADN

Domenii speta

Spete similare