Nsolvenţă – Procedură civilă. Încălcarea principiului disponibilităţii şi principiului contradictorialităţii de către judecătorul sindic.

DOMENIUL – Drept procesual civil.

Insolvenţă – Procedură civilă. Încălcarea principiului disponibilităţii şi principiului contradictorialităţii de către judecătorul sindic.

Prin precizările scrise depuse la dosar la data de 29.10.2015 (fila 110 dosar tribunal), creditoarea a arătat expres că respectiva cerere înregistrată în cadrul dosarului asociat „a35” nu reprezintă o contestaţie, ci a fost depusă la judecătorul sindic numai spre ştiinţă, având în vedere că administratorul judiciar urma să se pronunţe asupra cererii de plată.

Contrar propriilor constatări, după depunerea de către administratorul judiciar a punctului de vedere din data de 26.11.2015, judecătorul sindic a trecut la soluţionarea cererii de plată, omiţând să pună în discuţia părţilor şi să se pronunţe asupra unei noi recalificări a cererii de plată şi asupra cererii de suspendare formulate de creditoarea U.A.T. - Sector … B.

Procedând astfel, judecătorul sindic a încălcat principiul disponibilităţii, depăşind limitele învestirii (art. 9 alin.2 şi art. 22 alin.5 şi 6 N.C.pr.civ.), şi principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin.5 şi 6 şi art. 22 alin.4 N.C.pr.civ.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 750 A din 26.04.2016)

I. Prin Sentinţa civilă nr. 3221 din 17.12.2015, pronunţată de Tribunalul Ilfov – Secţia Civilă în dosarul nr. 2351/93/2014/a35, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de plată invocată de administratorul special al debitoarei E S S.R.L. şi a fost respinsă cererea de plată a unor creanţe născute după data deschiderii procedurii, formulată de U.A.T. - S 2 al Municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă. Totodată, judecătorul sindic a dispus ca, atât cererea, cât şi înscrisurile să fie înaintate în xerocopie administratorului judiciar pentru a fi analizată ca precizare/completare la declaraţia de creanţă formulată de creditorul U.A.T. S 2 în vederea înscrierii în tabelul de creanţe.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

În fapt, între creditoare în calitate de achizitor şi debitoarea E S S.R.L. în calitate de executant s-au încheiat contractele de lucrări nr. 77235/08.11.2010 şi nr. 77448/09.11.2010 pentru reabilitarea termică a unor blocuri din sectorul 2.

Executantul a subcontractat lucrările de execuţie către P C S.R.L., iar pentru plata lor au fost încheiate două contracte de cesiune de creanţă, respectiv cel din 07.12.2010 dintre E S S.R.L. în calitate de creditor-cedent şi P C S.R.L. în calitate de creditor-cesionar, pentru suma de 200.000 lei, parte din creanţa totală în cuantum de 1.256.164,31 lei pe care creditorul - cedent E S S.R.L. o avea împotriva debitorului cedat P S 2 B, reprezentând rest de plată la factura nr. 421/18.11.2010, emisă de către creditorul - cedent în baza contractului de antrepriză nr. 77448/01.11.2010, având ca obiect lucrări de construcţii - reabilitare termică la blocul nr. …, sc. …, Str. G M nr. …, sector.., B…, precum şi cel din 16.02.2011, între aceleaşi două societăţi şi în aceeaşi calitate, pentru suma de 400.000 lei, parte din creanţa pe care creditorul - cedent o are împotriva debitorului - cedat P. Sector B., reprezentând rest de plata la factura nr. 838/22.12.2010 în valoare de 879.848,10 lei, emisă de către creditorul-cedent în baza contractului de antrepriză nr. 77235/08.11.2010, având ca obiect lucrări de construcţii - reabilitare termică la blocul nr. …, scările …., Şos. P… nr. ….., sector. …., B…..

Prin cererea înregistrată sub nr. 36888/3/2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă, reclamanta P C S.R.L. a chemat în judecată pârâta U.A.T. Sector … B…, prin Primar, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 600.000 lei, reprezentând rest de plată la facturile nr. 421/18.11.2010 şi nr. 838/22.12.2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 16594/07.11.2012, irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta Plus Confort S.R.L. şi a obligat pârâta U.A.T. Sector …B…., prin Primar, să plătească reclamantei suma de 600.000 lei – rest de plată la facturile nr. 421/18.11.2010 şi nr. 838/22.12.2010.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă sub nr. 12549/3/2013, reclamanta P. C. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei U.A.T. Sector … B.., prin Primar, la plata sumei de 982.012,60 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 27.03.2013 şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 0,25% pe zi de întârziere de la data de 27.03.2013 şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 4736/08.10.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a IX-a de Contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta P C S.R.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Sector … B… prin Primar. Hotărârea a fost modificată prin Decizia civilă nr. 8401/13.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal în dosarul  nr. 12549/3/2013*, care a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 982.012,60 lei penalităţi de întârziere aferente facturilor fiscale nr. 421/18.11.2010 şi nr. 838/22.12.2010, calculate până la data de 27.03.2013 inclusiv, precum şi penalităţi în cuantum de 0,25% pe zi de întârziere aferente sumelor neplătite, de la 28.03.2013 şi până la data plăţii efective. În motivare, Curtea a reţinut cu putere de lucru judecat că „este vădit nefondată aserţiunea intimatei-pârâte că dreptul la penalitatea de întârziere prevăzută de art. 22.1 din contractul de execuţie a lucrărilor nr. 77235/8.11.2010, încheiat între Sectorul … al M B şi E. S. S.R.L., nu ar putea fi transmis unui terţ, întrucât acest drept, având caracter patrimonial, este transmisibil în aceleaşi condiţii ca şi creanţa principală (a cărei transmisiune a fost confirmată în mod irevocabil prin hotărârea menţionată anterior – Sent. civ. nr. 16.594/7.11.2012 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a civilă), accesoriul urmând de altfel soarta principalului, motiv pentru care, în mod evident, recurenta-reclamantă are principial dreptul de a pretinde penalitatea născută din contract, astfel cum în mod legal a reţinut şi prima instanţă. Contrariul ar fi putut rezulta doar dintr-o stipulaţie derogatorie, expresă în cuprinsul contractului, ceea ce nu este cazul, dimpotrivă, art. 24.1 interzice doar cesiunea obligaţiilor executantului (ceea ce, de altfel, rezultă şi din dreptul comun, fiind posibilă doar cesiunea drepturilor, nu şi cesiunea obligaţiilor fără acordul creditorului)”.

În prezenta cauză, creditoarea solicită obligarea debitoarei la plata unei creanţe curente în valoare de 998584, 61 lei, sumă pe care a fost obligată să o plătească P CS.R.L. prin Decizia civilă nr. 8401/13.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că, deşi şi-a onorat în termenele contractuale obligaţiile de plată rezultate din contractele de lucrări încheiate cu debitoarea, această din urmă societate, cu rea credinţă, nu a virat sumele către P C S.R.L. şi a determinat astfel condamnarea civilă a creditoarei. Creditoarea şi-a întemeiat în drept pretenţiile pe dispoziţiile art. 1341 C.civ. privind plata nedatorată, făcând referire şi la îmbogăţirea fără justă cauză.

Prin punctul de vedere depus la dosar (la data de 26.11.2015), administratorul judiciar a solicitat respingerea cererii, arătând că suma solicitată cu titlu de „plată curentă” este în realitate o creanţă născută anterior deschiderii procedurii, care nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 5 pct.21 şi art. 75 alin.3 din legea insolvenţei, judecătorul sindic a înţeles că plata curentă reprezintă o creanţă care se naşte după deschiderea procedurii pentru o prestaţie efectuată debitoarei după această dată, în perioada de observaţie sau de reorganizare.

Deşi, în principiu, cererea creditoarei ar putea antrena, prin prisma îmbogăţirii fără just temei, caracterul de creanţă curentă, în raport de momentul pronunţării hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, faţă de considerentele deciziei civile nr. 8401/13.11.2014, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat în sensul că temeiul plăţii penalităţilor de întârziere este art. 22.1 din contractul de execuţie a lucrărilor nr. 77235/8.11.2010 încheiat între Sectorul … al M B şi E S S.R.L., drept transmisibil în aceleaşi condiţii ca şi creanţa principală, şi în raport cu faptul că acest contract priveşte prestaţii ale părţilor anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, instanţa a apreciat că solicitarea creditoarei nu se încadrează în dispoziţiile legale care permit plata fără înscriere la masa credală a creanţelor născute după data deschiderii procedurii.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel creditoarea U.A.T. - Sector …al M B, solicitând următoarele:

- în principal, anularea sentinţei şi constatarea că, cererea soluţionată prin sentinţa apelată nu reprezintă o veritabilă contestaţie care trebuia soluţionată, fiind prematur pusă în discuţia contradictorie a părţilor, urmând a fi scos de pe rol dosarul asociat „a35” format în mod eronat;

- în subsidiar, admiterea cererii de plată aşa cum a fost formulată, întrucât dreptul de creanţă afirmat este născut în timpul procedurii, urmând a fi plătit cu prioritate.

În motivarea apelului, în ceea ce priveşte petitul principal, apelanta a făcut referire la calificarea juridică a cererii, arătând că a precizat în scris, prin cererea de amânare, cât şi prin concluziile orale, că în dosarul asociat „a35” nu a formulat o contestaţie nouă. Cererea a fost depusă la judecătorul sindic numai spre ştiinţă, întrucât adevărata cerere de plată a creanţei a fost expediată către administratorul judiciar, care urma să se pronunţe în conformitate cu dispoziţiile art. 106 alin.1 din Legea nr. 85/2014. Numai în urma soluţionării nefavorabile a cererii de către administratorul judiciar, apărea posibilitatea pentru creditoare să depună contestaţie împotriva modului de rezolvare. 

În legătură cu petitul subsidiar al cererii de apel, creditoarea a motivat în esenţă că soluţionarea pe fond a cererii este eronată, întrucât creanţa dedusă judecăţii este născută în timpul procedurii. Dreptul de a pretinde debitoarei plata sumei în discuţie a luat naştere odată cu obligarea U.A.T. - Sector … la plata către P C S.R.L., respectiv la data pronunţării deciziei de recurs – 13.11.2014.

Prin precizările scrise depuse la data de 26.02.2016, apelanta a susţinut că a formulat contestaţie împotriva punctului de vedere din 26.11.2015 exprimat de administratorul judiciar C 99 S.P.R.L., cu toate că apreciază că acest punct de vedere nu poate fi calificat ca o măsură luată de administratorul judiciar, conform prevederilor art. 75 alin.3 din Legea nr. 85/2014, câtă vreme reprezintă un act procedural asimilat întâmpinării, formulat în dosarul înregistrat eronat ca asociat „a35”.

III. La data de 07.03.2016, intimata-debitoare E S S.R.L., prin administrator special, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În motivare, după expunerea unor argumente „pe fondul pricinii”, care în esenţă, pe de o parte susţin culpa exclusivă a creditoarei apelante, iar pe de altă parte califică suma de 998.584,61 lei, solicitată de creditoare, ca fiind o creanţă născută anterior deschiderii procedurii şi care trebuia cerută prin intermediul declaraţiei de creanţă, intimata este acord că instanţa de judecată nu se putea pronunţa pe cererea de plată, soluţionarea acesteia revenind administratorului judiciar. Numai după soluţionarea acesteia, partea interesată avea posibilitatea să formuleze contestaţie, care să fie soluţionată de către judecătorul sindic.

IV. Argumentele Curţii

Verificând, în limitele cererii de apel, legalitatea hotărârii atacate, conform art. 479 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

1. Potrivit art. 75 alin.3 din Legea nr. 85/2014, nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu respectarea art. 59 alin. (5), (6) şi (7).

Din dispoziţiile legale citate, rezultă că, pentru realizarea unor creanţe născute după data deschiderii procedurii, creditorul poate formula cerere de plată, a cărei analiză intră în atribuţiile administratorului judiciar. Acesta va proceda de îndată la verificarea cererii şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe, fără înscrierea în tabel.

Măsurile luate de administratorul judiciar în cadrul verificărilor anterior menţionate pot fi contestate la judecătorul sindic de persoanele interesate, în termen de 7 zile de la publicarea în B.P.I. a extrasului raportului de verificare.

2. În cauză, creditoarea U.A.T. - Sector .. B. a formulat cerere de plată adresată administratorului judiciar C. 99 S.P.R.L., în conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin.3 fraza a II-a din Legea nr. 85/2014 (fila 4 dosar tribunal).

Un exemplar al cererii a fost depus însă spre ştiinţă/informare la dosarul de bază nr. 2351/93/2014 privind procedura insolvenţei debitoarei E. S. S.R.L.

Dintr-o eroare de înregistrare, în loc să fie ataşată la dosarul de bază, cererea a fost înregistrată ca dosar asociat, înainte ca judecătorul sindic să lămurească natura şi calificarea juridică reală a cererii.

Prin precizările scrise depuse la dosar la data de 29.10.2015 (fila 110 dosar tribunal), creditoarea a arătat expres că respectiva cerere înregistrată în cadrul dosarului asociat „a35” nu reprezintă o contestaţie, ci a fost depusă la judecătorul sindic numai spre ştiinţă, având în vedere că administratorul judiciar urma să se pronunţe asupra cererii de plată. De asemenea, creditoarea a solicitat judecătorului sindic ca, în măsura în care o va califica în alt sens, judecarea cauzei să fie suspendată până la soluţionarea cererii de plată de către administratorul judiciar, care s-a angajat să prezinte un punct de vedere până la data de 26.11.2015.

Ca urmare a acestor precizări, prin Încheierea de şedinţă de la 29.10.2015, judecătorul sindic a luat act că „reclamanta şi-a recalificat cererea…în cerere prin care se înştiinţează judecătorul sindic, cererea de plată fiind depusă şi la administratorul judiciar” (fila 129 dosar tribunal).

Cu toate acestea, contrar propriilor constatări, după depunerea de către administratorul judiciar a punctului de vedere din data de 26.11.2015, judecătorul sindic a trecut la soluţionarea cererii de plată, omiţând să pună în discuţia părţilor şi să se pronunţe asupra unei noi recalificări a cererii de plată şi asupra cererii de suspendare formulate de creditoarea U.A.T. - Sector … B.

Procedând astfel, judecătorul sindic a încălcat principiul disponibilităţii, depăşind limitele învestirii (art. 9 alin.2 şi art. 22 alin.5 şi 6 N.C.pr.civ.), şi principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin.5 şi 6 şi art. 22 alin.4 N.C.pr.civ., întrucât nu a pus în discuţia părţilor recalificarea cererii în contestaţie împotriva punctului de vedere al administratorului judiciar, conform art. 75 alin.3 teza finală din Legea nr. 85/2014.

De altfel, apelanta-creditoare a făcut dovada că a formulat pe cale separată contestaţie împotriva punctului de vedere al administratorului judiciar, care urmează a fi soluţionată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2351/93/2014/a37, cu termen la data de 09.06.2016 (filele 44 şi 72 dosar apel).

3. Faţă de argumentele de mai sus, în temeiul art. 480 alin.2 şi 6 N.C.pr.civ., Curtea va admite apelul, va anula în tot sentinţa atacată şi, în acord cu principiul disponibilităţii, va constata că U.A.T. – Sectorul .. B. nu a formulat în prezentul dosar contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar în temeiul art. 75 alin.3 teza finală din Legea nr. 85/2014.

Domenii speta

Spete similare