Faliment – Acţiune în anularea actelor frauduloase promovată în procedura insolvenţei (art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2014). Condiţii.

Faliment – Acţiune în anularea actelor frauduloase promovată în procedura insolvenţei (art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2014). Condiţii.

Orice acţiune care îndeplineşte cerinţele expres menţionate în art. 79 – şi care nu se încadrează în categoriile prevăzute de art.80 – va putea fi formulată în procedura insolvenţei, fiind de competenţa judecătorului sindic. Art.79 prevede o categorie generală de acte încheiate în dauna creditorilor, putând fi vorba de orice fel de acte deoarece producerea unei daune creditorilor poate interveni prin acte atât cu caracter patrimonial cât şi nepatrimonial. În cazul art.80 legiuitorul a făcut şi o enumerare a speciilor de acte avute în vedere în această categorie, enumerare care trebuie considerată limitativă, iar nu exemplificativă. Art.80 are în vedere exclusiv acte cu caracter patrimonial, şi anume, constituirile şi transferurile de drepturi către terţi, realizate numai prin speciile de acte expres enumerate.

În cazul acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile art.80, pentru a fi admise, este suficient să se probeze elementele descriptive ale actului, astfel cum se regăsesc în textul de lege din alineatele articolului respectiv, precum şi din paragraful 1, nepunându-se problema probării în mod expres, ci doar implicit a unei fraude.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 339 din 24.02.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secţia Civilă sub nr.1947/93/ 2013/a2, la data de 19.09.2013, reclamanta S.C. „Y I F” SRL prin administrator judiciar S Q SPRL filiala Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii A G I SRL (fostă I E&S SRL) si Y.S., solicitând instanţei de judecata anularea antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 la BNP G.I.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 22.11.2011, în calitate de promitentă vânzătoare, a încheiat cu pârâta I E & S S.R.L. (în prezent A G I SRL), în calitate de promitentă cumpărătoare, antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 de către Biroul Notarului Public G.I.

Prin contractul semnat, reclamanta a promis transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile identificate astfel: 1. imobilul situat în comuna Afumaţi, Şoseaua … nr…., DN 2 …, jud. Ilfov, cu numărul cadastral …, înscris în CF nr…. Afumaţi, compus din teren intravilan în suprafaţă de 4.650 mp (4.646,28 mp din măsurători), construcţia edificată pe aceasta, compusă din C1 - hală depozit frigorific şi de congelare în suprafaţă construită la sol de 2.389,85 mp, C2 - clădire birouri S+P+3E în suprafaţă construită la sol de 211,64 mp şi C3 - cabină poartă în suprafaţă construită la sol de 6,06 mp.; 2. terenul intravilan în suprafaţă de 10.000 mp situat în oraşul Voluntari, tarlaua … parcela …, jud. Ilfov, din care 2.500 mp categoria de folosinţă „arabil”, iar suprafaţa de 7.500 mp - categoria de folosinţă „curţi construcţii”, numărul cadastral …, intabulată în CF nr…. Voluntari.

Preţul la care s-a promis şi s-a acceptat vânzarea a fost echivalentul sumei de 1.500.000 Euro, din care s-a reţinut faptul că, la data semnării antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011, s-a achitat un avans în sumă de 174.432 lei (echivalentul sumei de 40.000 Euro), iar restul de preţ, în sumă de 1.460.000 Euro, părţile au convenit să fie achitat integral la momentul autentificării contractului de vânzare - cumpărare cu privire la imobile contractate.

Totodată, părţile au convenit ca, în vederea autentificării contractului de vânzare - cumpărare, să se prezinte la biroului notarului public G.I. la data de 22.11.2016, ora 14.00.

În drept, a invocat prevederile art.79 din Legea nr.85/2006, precum şi orice alte dispoziţii legale incidente.

Pârâta A G I (fosta I SRL) a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea acţiunii in anulare a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 de către BNP G.I., ca fiind nemotivată şi respingerea acţiunii în anulare ca fiind inadmisibilă. În subsidiar, pe fondul acţiunii în anulare s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind vădit nefondată.

În motivare a arătat, cât priveşte excepţia anularii acţiunii ca nemotivată, că potrivit dispoziţiilor art.194 lit. d C.pr.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde „arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea”. Arătarea motivelor de fapt şi de drept în cuprinsul cererii de chemare în judecată contribuie la determinarea cadrului în care se va desfăşura întreaga activitate de soluţionare a litigiului. Acţiunea în anulare a antecontractului de vânzare cumpărare, este nemotivată, în cuprinsul acesteia administratorul judiciar arătând că acest act  s-a încheiat la data de 22.11.2011 la preţul de 1.500.000 Euro şi pentru aceste motive solicită anularea lui, fără a indica în concret care sunt motivele de nulitate a contractului.

În această situaţie, se apreciază că în speţa dedusă judecaţii sunt incidente dispoziţiile art.196 alin.1 C.pr.civ.

În motivarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii se arată că acţiunea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art.79 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, iar antecontractul a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Imobilul ce face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită era şi este ipotecat în favoarea C E B R SA, care în opinia pârâtei este singurul creditor care ar fi putut fi vătămat prin încheierea contractului.

Se mai adaugă că la momentul încheierii antecontractului, s-a solicitat C E B sa comunice acordul cu privire la încheierea acestui contract, acord care a fost exprimat prin adresa nr.800/22.11.2011 emisă de C E B, ceea ce înlătură orice presupunere de fraudare a creditorilor.

Mai mult prin acest antecontract imobilul ce a fost promis pârâtei nu a ieşit din patrimoniul debitoarei Y I F, creditorii acesteia nu au fost vătămaţi în niciun fel, antecontractul nu se circumscrie în sfera limitativ prevăzută de art.80 alin.1 şi alin.2 din legea 85/2006, ceea ce face ca acţiunea să fie inadmisibilă.

Pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătându-se că imobilele ce făceau obiectul antecontractului se aflau ipotecate în favoarea C E B, iar la momentul încheierii contractului s-a solicitat acordul băncii pentru încheierea tranzacţiei, acord ce a fost materializat prin adresa nr.800/22.11.2011.

La momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare a existat şi decizia asociatului unic Y.S. de a încheia acest contract, pe cale de consecinţă nu se poate invoca lipsa acordului societar.

Se mai arată că specificul acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art.79 - 80, constă în existenta unui concert fraudulos între debitor şi pârâtă, cu intenţia de a leza pe creditori prin sustragerea bunurilor de la urmărire, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii, deoarece singurul creditor care ar fi putut fi prejudiciat (C E B) şi-a dat acordul în privinţa încheierii contractului.

Prin Legea 85/2006 legiuitorul nu a instituit o prezumţie legală de fraudă în detrimentul creditorilor, aceasta trebuie dovedită. Dacă intenţia de fraudare ar fi fost prezumată de lege, atunci sancţiunea aplicată actului era nulitatea absolută şi nu relativă, iar cel care o invoca trebuie să demonstreze numai dubla calitate a acelei persoane, lucru pe care legiuitorul nu l-a dorit. Acest lucru rezultă şi din prevederile art.85 alin.3 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei. Prezumţia de fraudă nu se extinde la terţul dobânditor, în privinţa acestuia aceasta trebuie dovedită, lucru care nu s-a întâmplat în prezenta cauză.

Din înscrisurile anexate de către administratorul judiciar în susţinerea acţiunii în anulare, nu dovedeşte prin niciun mijloc de probă intenţia de fraudare a creditorilor, acesta se rezumă la simplul fapt că actul a fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, or, aşa cum s-a arătat, pentru anularea unui contract nu este suficient ca acesta să fie încheiat în perioada suspectă, fraudarea creditorilor trebuie dovedită prin mijloace de proba indubitabile.

Antecontractul încheiat între părţi nu se circumscrie situaţiilor arătate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art.79 şi art.80 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei şi este nedovedită de către administratorul judiciar.

Preţul la care au fost promise bunurile este unul serios şi real, în caz contrar nu ar fi primit acordul băncii - creditor garantat pentru încheierea antecontractului.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.82 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de debitor in cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente, la momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, debitoarea Y I F desfăşura o activitate comercială normală, avea o cifră de afaceri impresionantă şi aşa cum rezultă din cererea introductivă, aceasta a întâmpinat probleme financiare începând cu luna mai a anului 2013.

Y I F SRL, prin administrator judiciar S Q SPRL, a formulat răspuns la întâmpinare solicitând înlăturarea apărărilor formulate ca fiind nefondate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivare a arătat cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii că aceasta nu este o veritabilă excepţie de procedură şi vizează apărări pe fondul cauzei.

Preţul la care s-a promis şi s-a acceptat vânzarea, conform actului, a fost echivalentul sumei de 1.500.000 Euro, din care s-a reţinut faptul că, la data semnării antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 2412/22.11.2011, s-a achitat un avans în sumă de 174.432 lei (echivalentul sumei de 40.000 Euro), iar restul de preţ, în sumă de 1.460.000 Euro, părţile au convenit să fie achitat integral la momentul autentificării contractului de vânzare - cumpărare cu privire la imobile contractate. În vederea autentificării contractului de vânzare - cumpărare, părţile au convenit să se prezinte la biroului notarului public G.I. la data de 22.11.2016.

Prin intermediul declaraţiei de creanţă, pârâta A G I SRL (fostă I E & S SRL) a solicitat, printre altele, înscrierea la masa credală a subscrisei cu suma de 40.000 Euro, reprezentând suma achitată cu titlu de avans, conform antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 2412/22.11.2011, a cărui anulare o solicităm.

Se arată faptul că, în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, a fost înscrisă creanţa pârâtei A G I SRL (fostă I E & S S.R.L.) în sumă de 174.432 lei (echivalentul sumei de 40.000 Euro).

Referitor la apărarea pârâtei, care indică acordul băncii C E B, în favoarea căreia erau ipotecate imobilele ce fac obiectul antecontractului de vânzare cumpărare a cărui anulare se solicită se arată că adresa de acord nr.800/22.11.2011, eliberată de Credit Europe Bank, act pe care pârâta îl apreciază semnificativ pentru răsturnarea prezumţiei de fraudă care planează asupra actului, aceasta este datată 22.11.2011, aceeaşi zi în care a şi fost încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2412 de B.N.P. G.I.

În contextul în care în adresa citată se menţionează la pagina 3 faptul că: „acordul băncii cu privire la ridicarea interdicţiei de înstrăinare se va elibera în următoarele condiţii: a) banca va analiza oferta potenţialului cumpărător; b) S.C. Y I F S.R.L. prezintă băncii draftul antecontractului de vânzare - cumpărare cu 5 (cinci) zile înainte de semnarea/autentificarea lui. (...)” se înţelege, pe de o parte, faptul că banca nu a avut cunoştinţă nici de oferta potenţialului cumpărător, la fel cum a fost în imposibilitatea de a analiza antecontractul de vânzare - cumpărare, anticipat cu 5 (cinci) zile înaintea semnării lui, data acordului (Adresa nr.800/ 22.11.2011) fiind şi data semnării antecontractului autentificat sub nr.2412/22.11.2011 de B.N.P. G.I.

Cu privire la sarcinile cu care erau grevate imobilele ce fac obiectului actului a cărui anulare se solicită se subliniază că, numai asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 10.000 mp situat în oraşul Voluntari, tarlaua … parcela …, jud. Ilfov era instituită o ipotecă de rang I pentru suma de 1.500.00 Euro.

Or, preţul stabilit prin antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2412/ 22.11.2011, atât pentru terenul intravilan în suprafaţă de 10.000 mp, cât şi pentru imobilul situat în comuna Afumaţi, Şoseaua … nr…, DN 2 …, jud. Ilfov, compus din teren intravilan în suprafaţă de 4.650 mp (4.646,28 mp din măsurători), construcţia edificată pe aceasta, compusă din C 1 - hală depozit frigorific şi de congelare în suprafaţă construită la sol de 2.389,85 mp, C2 - clădire birouri S+P+3E în suprafaţă construită la sol de 211,64 mp şi C3 - cabină poartă în suprafaţă construită la sol de 6,06 mp, era tot de 1.500.000 Euro.

Astfel, se apreciază că preţul transferului dreptului de proprietate, stabilit de părţi la suma de 1.500.000 Euro, este mult inferior valorii de piaţă a bunurilor de fac obiectul tranzacţiei.

Societatea vânzătoare, prin vânzarea bunurilor imobile aflate în patrimoniul său, urmăreşte în mod evident obţinerea unui profit, acesta fiind în sine scopul activităţii comerciale. Or, prin vânzarea promisă a se face la preţul stabilit în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 la BNP G.I., societatea Y I F SRL, în calitate de vânzătoare, urmează să fie prejudiciată nu doar o dată, prin încasarea unui preţ cu mult inferior valorii de piaţă a bunurilor imobile ce fac obiectul tranzacţiei, ci şi prin imposibilitatea de a susţine în mod fezabil măsurile de reorganizare pe care urmează a le implementa, bunurile promise spre vânzare fiind de o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare.

Prin Sentinţa civilă nr.2501/08.10.2015 pronunţată în dosarul nr.1947/93/2013/a2 Tribunalul Ilfov – Secţia Civilă a admis acţiunea şi a dispus anularea antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 de BNP G.I. încheiat între debitoarea S.C. „Y I F” SRL în calitate de promitent vânzător şi S.C. „A G I” SRL (fostă I E & S SRL) în calitate de promitent cumpărător, în sumă de 1.500.000 euro (TVA inclus), având ca obiect: 1) imobilul situat în com. Afumaţi, Şoseaua … nr…, DN 2 …, Jud. Ilfov, cu nr. Cadastral …, înscris în CF nr…. Afumaţi, compus din teren intravilan în suprafaţă de 4650 mp (4646,28 mp din măsurători), construcţia edificată pe acesta compusă din C1 – hală depozit frigorific şi de congelare în suprafaţă construită la sol de 2389,85 mp, C2 – clădire birouri S+P+3E în suprafaţă construită la sol de 211,64 mp şi C3 – cabină poartă în suprafaţă construită la sol de 6,06 mp; şi 2) terenul intravilan în suprafaţă de 10000 mp situat în Oraşul Voluntari, tarla …, parcela …, Jud. Ilfov, din care 2500 mp – categoria de folosinţă „arabil”, iar 7500 mp – categoria de folosinţă „curţi construcţii”, nr. cadastral …, intabulat în CF nr…. Voluntari.

Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că potrivit art.79 din Legea nr.85/2006 „Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii”, iar potrivit art.80 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006 „Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: (…) b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.”

S-a indicat că pentru anularea transferurilor patrimoniale, legea prevede doua condiţii ce trebuie a fi îndeplinite: 1) să fie încheiate în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii şi 2) prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită.

S-a reţinut că prin încheierea nr.590/20.06.2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr.1947/93/2013 s-a admis cererea debitorului Y I F SRL şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei, iar prin sentinţa civilă nr.2087/30.07.2015 s-a dispus intrarea în faliment în procedură generală.

În fapt s-a mai reţinut că între debitoarea Y I F SRL, în calitate de promitent vânzător şi A G I SRL (fostă I E & S SRL) în calitate de promitent cumpărător s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2412/ 22.11.2011 de BNP G.I. încheiat având ca obiect: 1) imobilul situat în com. Afumaţi, Şoseaua … nr.86, DN 2 …, Jud. Ilfov, cu nr. Cadastral …, înscris în CF nr…. Afumaţi, compus din teren intravilan în suprafaţă de 4650 mp (4646,28 mp din măsurători), construcţia edificată pe acesta compusă din C1 – hală depozit frigorific şi de congelare în suprafaţă construită la sol de 2389,85 mp, C2 – clădire birouri S+P+3E în suprafaţă construită la sol de 211,64 mp şi C3 – cabină poartă în suprafaţă construită la sol de 6,06 mp; şi 2) terenul intravilan în suprafaţă de 10000 mp situat în Oraşul Voluntari, tarla …, parcela …, Jud. Ilfov, din care 2500 mp – categoria de folosinţă „arabil”, iar 7500 mp – categoria de folosinţă ”curţi construcţii”, nr. cadastral …, intabulat în CF nr. … Voluntari. Totodată s-a stabilit preţul de vânzare la suma de în sumă de 1500000 euro (TVA inclus) din care promitenta vânzătoare a primit prin transfer suma de 174432 lei (echivalentul sumei de 40000 euro), urmând ca restul de 1460000 euro să fie achitată la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare.

În cauză s-au administrat ca probe înscrisuri şi expertiza evaluatorie întocmită de d-na expert F.F. care a stabilit că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare valoarea de piaţă a imobilelor prin raportare la sarcinile ce le grevau era de 1894640 euro (8262200 lei) şi s-a mai reţinut că preţul contractual nu a fost integral achitat, iar bunurile se află în posesia promitentei vânzătoare.

Având în vedere această situaţie de fapt, instanţa a constatat că tranzacţia părţilor a fost încheiată în condiţiile art. 80 alin.1 lit. b şi c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, respectiv: 1) prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită în condiţiile în care preţul stabilit de părţi este inferior valorii de piaţă a bunurilor ce fac obiectul tranzacţiei, iar suma efectiv încasată este derizorie; şi 2) operaţiunea a fost efectuată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Pentru aceste considerente instanţa a admis cererea reclamantului Y I F SRL prin practicianul în insolvenţă S Q Filiala Bucureşti SPRL şi s-a dispus anularea antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 de BNP Gabriela Ivan încheiat între debitoarea Y I F SRL în calitate de promitent vânzător şi S.C. „A G I” SRL (fostă I E & S SRL) în calitate de promitent cumpărător, în sumă de 1.500.000 euro (TVA inclus), având ca obiect: 1) imobilul situat în com. Afumaţi, Şoseaua … nr…., DN 2 …, Jud. Ilfov, cu nr. Cadastral …, înscris în CF nr…. Afumaţi, compus din teren intravilan în suprafaţă de 4650 mp (4646,28 mp din măsurători), construcţia edificată pe acesta compusă din C1 – hală depozit frigorific şi de congelare în suprafaţă construită la sol de 2389,85 mp, C2 – clădire birouri S+P+3E în suprafaţă construită la sol de 211,64 mp. şi C3 – cabină poartă în suprafaţă construită la sol de 6,06 mp; şi 2) terenul intravilan în suprafaţă de 10000 mp situat în Oraşul Voluntari, tarla …, parcela …, Jud. Ilfov, din care 2500 mp – categoria de folosinţă „arabil”, iar 7500 mp – categoria de folosinţă „curţi construcţii”, nr. cadastral …, intabulat în CF nr…. Voluntari.

Pe cale de consecinţă a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare invocată de pârâta A G ISRL (fostă I E & S SRL) prin întâmpinare.

Împotriva acestei soluţii, în termenul legal, la data de 10 decembrie 2015 a declarat apel pârâta A G I, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă la data de 07 ianuarie 2016.

Prin apelul declarat apelanta – pârâtă a solicitat în principal, admiterea apelului, anularea în tot a sentinţei civile apelate şi, rejudecând, în fond acţiunea, respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar în subsidiar, admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

În dezvoltarea motivelor de apel apelanta prezintă situaţia de fapt şi arată că, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare în raport de acordul exprimat de creditorul ipotecar, iar tribunalul a respins excepţia fără, însă a motiva această soluţie.

Plecând de la prevederile art.79, art.80 şi art.82 din legea insolvenţei, apelanta arată că legiuitorul a urmărit desfiinţarea actelor frauduloase încheiate de debitor, în perioada suspectă, în dauna creditorilor, şi nu a actelor curente, în baza cărora se desfăşura activitatea normală a debitorului.

Subliniază apelanta – pârâtă că potrivit art.79 – 80 condiţiile de admisibilitate a acţiunii revocatorii speciale sunt: actul juridic a cărui anulare se solicită să fie fraudulos, caracterul fraudulos al actului trebuie dovedit, iar actul juridic a cărui anulare se solicită trebuie să aibă ca efect prejudicierea creditorilor. Se mai adaugă că în practica judiciară s-a statuat că promisiunea de vânzare a unui bun nu este un act juridic care intră în sfera de incidenţă a dispoziţiilor art.79-80, deoarece aceasta nu reprezintă un act translativ al dreptului de proprietate.

Susţine apelanta că actele avute în vedere de art.79-80 sunt acte juridice prin care se realizează o manifestare de voinţă a debitorului cu intenţia de a produce efecte juridice în contra dispoziţiilor legale şi care afectează patrimonial creditorii debitorului.

Mai arată apelanta – pârâtă că antecontractul a fost încheiat la preţul stabilit de creditorul ipotecar C E B, chiar la data la care acest creditor a emis acordul pentru încheierea antecontractului. Apelanta a fost promitent de buna credinţă şi diligentă, a făcut demersurile pentru aflarea situaţiei juridice a terenurilor, a constatat că bunurile erau ipotecate şi a refuzat încheierea oricărui act cu debitoarea anterior emiterii acordului de către creditorul ipotecar.

Se subliniază că specificul acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art.79 şi art.80 constă în existenţa unui concert fraudulos între debitor şi co-contractant, cu intenţia de a leza pe creditori prin sustragerea bunurilor de la urmărire, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă deoarece singurul creditor care ar putea fi prejudiciat este creditorul ipotecar, însă acesta şi-a dat acordul la încheierea actului.

Apelanta–pârâtă susţine că prin Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a instituit o prezumţie legală de fraudă în detrimentul creditorilor, aceasta trebuind a fi dovedită. Dacă intenţia de fraudă ar fi fost prezumată de lege, atunci sancţiunea aplicată actului ar fi fost nulitatea absolută, şi nu cea relativă, iar cel care o invocă trebuie să demonstreze numai dubla calitate a acelei persoane, lucru pe care legiuitorul nu l-a dorit.

Mai arată apelanta că motivarea instanţei de fond în sensul că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art.80 lit. b şi lit. c nu poate fi primită deoarece actele avute în vedere de prevederile art.80 lit. b sunt cele cu caracter comutativ şi lezionare (disproporţie vădită între contraprestaţii), iar nu orice act în care disproporţia de valoare între contraprestaţii este lipsită de relevanţă.

Se subliniază că art.80 lit. b se referă la existenţa unei disproporţii vădite de valoare, iar nu a unei disproporţii discutabile între prestaţiile reciproce, iar pe de altă parte, că între părţi s-a încheiat un antecontract care nu este un act translativ de proprietate deoarece acesta dă naştere la un drept de creanţă şi nu la un drept de proprietate.

Mai arată apelanta că tribunalul nu a ţinut seama de marja de negociere a părţilor la momentul încheierii actului, de evoluţia pieţei imobiliare şi nici de aspectul că nici un bun nu se valorifică la valoarea stabilită printr-un raport de evaluare.

Apelanta mai critică sentinţa de fond şi prin prisma faptului că judecătorul sindic reţine şi incidenţa prevederilor art80 lit. c din legea insolvenţei, fără, însă, a motiva în vreun fel incidenţa acestor dispoziţii.

Se arată că pentru exercitarea acţiunii în anulare prevăzută de acest text de lege se cere ca administratorul judiciar sau lichidatorul să facă dovada participării la fraudă a co-contractantului, deoarece în ceea ce îl priveşte pe debitor frauda este prezumată. Cum în speţă nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă intenţia părţilor de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori, se apreciază că nici acţiunea întemeiată pe acest text de lege nu poate fi admisă.

În drept apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.466 şi urm. C.pr.civ. şi art.8 din Legea nr.85/2006.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru.

Intimatele, deşi legal citate, nu au formulat întâmpinare, însă intimata – debitoare, prin administrator judiciar, a fost reprezentantă în faţa instanţei de apel, formulând concluzii asupra apelului.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelul în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi cu observarea prevederilor art.476 N. C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:

1. Criticile referitoare la nemotivarea şi greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, nu sunt fondate.

Apelanta-pârâtă A G I a invocat, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, la data de 19.11.2013, inadmisibilitatea acţiunii, motivând, în esenţă, că antecontractul a cărui anulare se solicită a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale, iar acesta nu se înscrie în sfera actelor prevăzute de art.80 alin.1 şi alin.2 din legea insolvenţei. Potrivit încheierii de şedinţă din data de 18.03.2014, judecătorul sindic a calificat această excepţie ca fiind o apărare de fond, ce urma a fi avută în vedere la pronunţarea hotărârii.

În opinia Curţii soluţia judecătorului sindic este corectă. Inadmisibilitatea apare ca un fine de neprimire, intervenind atunci când partea uzează de o cale procedurală ce nu i-a fost pusă la îndemână de lege. În cauza de faţă administratorul judiciar a uzat de o cale permisă de lege – acţiunea în anularea actelor frauduloase reglementată de art.79 – art.80 din Legea nr.85/2006, iar posibilitatea de a anula un antecontract pentru motivele invocate prin cererea de chemare în judecată sunt chestiuni care vizează temeinicia cererii, iar nu admisibilitatea acesteia.

Contrar celor arătate de apelanta – pârâtă, prin întâmpinare şi prin cererea de apel, art.79 şi art.80 din legea insolvenţei au în vedere anularea actelor frauduloase încheiate de debitor, respectiv anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale, sfera actelor a căror anulare se poate solicita nefiind restrânsă numai la cele care privesc transferuri de drepturi patrimoniale. După cum a indicat chiar apelanta, prin antecontractul în discuţie s-a constituit un drept de creanţă, drept patrimonial, a cărei constituire poate fi analizată prin prisma prevederilor art.80 din Legea nr.85/2006.

Pe de altă parte, odată ce excepţia inadmisibilităţii invocată de apelanta – pârâtă prin întâmpinare a fost calificată drept o apărare de fond, judecătorul sindic nu mai era obligat să se pronunţe distinct asupra excepţiei, iar prin motivarea soluţiei de admitere a acţiunii a răspuns indirect şi susţinerilor referitoare la neîncadrarea actului în sfera celor avute în vedere de art.79-80, precum şi celor referitoare la încheierea actului cu respectarea prevederilor legale.

Este corectă susţinerea apelantei în sensul că potrivit art.425 lit. b C.pr.civ. hotărârea trebuie să cuprindă expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlătura cererile părţilor, însă Curtea atrage atenţia asupra faptului că, deşi judecătorul este obligat să motiveze soluţia asupra fiecărui capăt de cerere, acesta nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea respectivelor capete de cerere.

Din simpla lectură a sentinţei civile apelate rezultă că prima instanţă a analizat acţiunea, prin raportare la cererea de chemare în judecată şi a pronunţat o soluţie în raport de modul în care judecătorul a înţeles să aprecieze probatoriul. În motivarea sentinţei judecătorul sindic a menţionat aspectele pe care le-a apreciat relevante în susţinerea soluţiei, iar faptul că nu a motivat amplu înlăturarea apărărilor pârâtei, nu echivalează cu lipsa motivării.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO impune instanţei să examineze cauza sub toate aspectele, însă nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor aduse de părţi, atât timp cât din considerentele hotărârii rezultă cu claritate motivele pentru care anumite cereri au fost apreciate ca a fi nefondate.

După cum s-a menţionat mai sus din simpla lectură a sentinţei pronunţate de tribunal, Curtea constată că poate exercita controlul de legalitate şi temeinicie asupra soluţiei, iar în considerarea prevederilor art.79-80 din legea insolvenţei care permit anularea actelor frauduloase şi a constituirilor de drepturi patrimoniale, constată că nu se impune schimbarea soluţiei prin prisma inadmisibilităţii invocată de apelanta – pârâtă.

2. Criticile relative la greşita admitere a cererii de chemare în judecată sunt fondate.

Cu titlu preliminar Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost depusă la tribunal la data de 19.11.2013, debitoarea Y I F SRL prin administrator judiciar a solicitat în contradictoriu cu A G I anularea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011 invocând dispoziţiile art.79 şi art.80 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006.

În atare condiţii, menţiunile judecătorului sindic referitoare la incidenţa prevederilor art.80 alin.1 lit. c din lege şi îndeplinirea condiţiilor impuse de acest text depăşesc limitele investirii tribunalului, motiv pentru care urmează să fie înlăturate.

Având în vedere cererea formulată de administratorul judiciar, soluţia pronunţată de judecătorul sindic, precum şi criticile formulate prin cererea de apel Curtea reţine că potrivit art.79 din Legea nr.85/2006 „administratorul judiciar (…) poate introduce la judecătorul – sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii”, iar potrivit art.80 alin.1 lit. b „administratorul judiciar (…) poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin (…) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii”.

Plecând de la aceste prevederi legale se constată că în cazul art.79 legiuitorul a descris, prin criteriile menţionate, categoria de gen a actelor vizate în acest caz prin acţiuni în anulare, fără a le mai enumera fie şi exemplificativ. Prin urmare orice acţiune care îndeplineşte cerinţele expres menţionate în textul respectiv – şi care nu se încadrează în categoriile prevăzute de art.80 – va putea fi formulată în procedura insolvenţei, fiind de competenţa judecătorului sindic. Art.79 prevede o categorie generală de acte încheiate în dauna creditorilor, putând fi vorba de orice fel de acte deoarece producerea unei daune creditorilor poate interveni prin acte atât cu caracter patrimonial cât şi nepatrimonial.

Totodată se impune a se menţiona că pentru admiterea unei acţiuni întemeiată pe dispoziţiile art.79 trebuie să se probeze cele două condiţii de fond care rezultă expres din text (încheierea în mod fraudulos şi producerea unei daune creditorilor) precum şi intervenirea actului în perioada de trei ani anteriori deschiderii procedurii.

În cazul art.80 legiuitorul a descris, de asemenea, categoria de gen a actelor şi operaţiunilor vizate în acest caz prin acţiuni în anulare, dar, în continuare, a făcut şi o enumerare a speciilor de acte avute în vedere în această categorie, enumerare care trebuie considerată limitativă, iar nu exemplificativă. Prin urmare, vor putea fi formulate în procedură, în competenţa judecătorului sindic numai acele acţiuni în anulare care vizează speciile de acte şi operaţiuni astfel cum sunt enumerate în textul de lege în discuţie şi se încadrează totodată şi în categoria descrisă în paragraful întâi al textului. În concret art.80 are în vedere exclusiv acte cu caracter patrimonial, şi anume, constituirile şi transferurile de drepturi către terţi, realizate numai prin speciile de acte expres enumerate.

În cazul acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile art.80, pentru a fi admise, este suficient să se probeze elementele descriptive ale actului, astfel cum se regăsesc în textul de lege din alineatele articolului respectiv, precum şi din paragraful 1, nepunându-se problema probării în mod expres, ci doar implicit a unei fraude.

În ceea ce priveşte proba, atât în cazul art.79 cât şi în cazul art.80, se vor avea în vedere dispoziţiile dreptului comun, în măsura în care sunt compatibile, potrivit art.149 din lege, cu menţiunea că în cazul cererilor întemeiate pe dispoziţiile art.80 se vor avea în vedere în primul rând dispoziţiile art.83 şi art.84.

Aplicând aceste considerente teoretice la speţa de faţă se constată, în primul rând, faptul că prin acţiune s-a solicitat anularea unui antecontract de vânzare – cumpărare, în care debitoarea are calitatea de promitent - vânzător. Obiectul antecontractului îl reprezintă două terenuri aparţinând debitoarei, ipotecate în favoarea C E B, iar preţul vânzării a fost stabilit la suma de 1.500.000 euro, din care s-a achitat un avans în cuantum de 40.000 euro.

Analizând acţiunea în anulare din perspectiva art.79 din Legea nr.85/2006 Curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de lege, pentru a se dispune în cadrul acţiunii de faţă anularea antecontractului.

Astfel, în ceea ce priveşte data încheierii actului (22.11.2011) se constată că antecontractul a fost încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei (20.06.2013).

În schimb în ceea ce priveşte încheierea actului în mod fraudulos şi producerea unei daune creditorilor, prin raportare la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, aceste două condiţii nu pot fi reţinute ca fiind dovedite.

Prin acţiune administratorul judiciar se limitează să afirme că perfectarea antecontractului s-a făcut în dauna creditorilor, fără a prezenta nici o dovadă în acest sens. Este adevărat că actul a fost încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, însă nu s-a prezentat nicio dovadă din care să rezulte că la acea dată existau indicii că societatea Y I F SRL ar putea intra în insolvenţă.

Mai mult, părţile au solicitat acordul creditorului ipotecar cu privire la înstrăinarea imobilului, acord pe care l-au primit, iar până în prezent acesta nu a ridicat vreo obiecţie în ceea ce priveşte valabilitatea acordului ori al antecontractului încheiat între apelantă şi societatea debitoare.

În atare condiţii, analizând valabilitatea antecontractului, prin prisma prevederilor art.79 din legea nr.85/2006, se constată că administratorul judiciar nu a prezentat nicio dovadă din care să rezulte încheierea actului în mod fraudulos şi producerea unei daune creditorilor.

Analizând antecontractul de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011, din punctul de vedere al prevederilor art.80 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006, se constată că suntem în prezenţa unei operaţiuni comerciale efectuată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, iar preţul convenit de părţi prin antecontract, 1.500.000 euro, este inferior valorii de piaţă a imobilului stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză (1.894.640 euro).

Art.80 alin.1 lit. b făcând referire la prestaţia debitorului care depăşeşte vădit pe cea primită, reglementează o situaţie similară leziunii din dreptul comun însă numai sub aspectul prejudiciului, care este egal cu disproporţia de valoare dintre contraprestaţii, cu diferenţa că prejudiciul nu se produce direct în patrimoniul debitorului, ci se reflectă asupra creditorilor.

Cu toate acestea nu orice diferenţă de valoare dintre contraprestaţii conduce la anularea actului, ci numai o disproporţie vădită, adică numai acea disproporţie de natură să conducă la ruperea echilibrului contractual dintre părţi.

În cauza de faţă se constată că există o diferenţă între preţul negociat de părţi şi valoarea de piaţă a imobilelor indicată de expertul desemnat în cauză, însă Curtea apreciază că nu suntem în prezenţa unei disproporţii vădite. În acest sens este avut în vedere faptul că terenurile ce fac obiectul antecontractului erau grevate de două ipoteci constituite în favoarea unei bănci. Deşi expertul desemnat în cauză indică faptul că ipotecile nu influenţează valoarea de piaţă a imobilelor, totuşi aceste garanţii pot constitui un element avut în vedere de promitentul cumpărător la negocierea preţului. De asemenea, Curtea apreciază că părţile pot negocia în anumite limite preţul vânzării/ cumpărării unui imobil, iar această negociere poate conduce la o diferenţă a preţului faţă de valoarea de piaţă a imobilului, fără a ridica probleme din punctul de vedere al prevederilor art.80 lit. b din legea insolvenţei.

În concluzie, având în vedere preţul negociat de părţi – 1.500.000 euro, situaţia juridică a imobilelor, precum şi valoarea de piaţă a acestora, astfel cum a fost determinată prin expertiza efectuată în dosarul de fond – 1.894.640 euro, Curtea apreciază că în cauză nu suntem în prezenţa unei prestaţii a debitorului care să depăşească vădit contraprestaţia creditoarei A G I.

Prin urmare, având în vedere toate considerentele arătate mai sus, Curtea apreciază că în cauză nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a se dispune anularea antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2412/22.11.2011, motiv pentru care, cu observarea prevederilor art.79 şi art.80 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006 şi art.480 alin.2 şi alin.3 C.pr.civ., a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelantă şi a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Totodată, având în vedere soluţia de mai sus, în temeiul art.451 - 453 C.pr.civ. Curtea a obligat intimata – reclamantă Y I F prin administrator judiciar, la plata cheltuielilor de judecată avansate de apelanta – pârâtă A G I în cuantum total de 5.600 lei, din care: 100 lei reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă prezentului apel, 4.500 lei, onorariu de avocat achitat conform chitanţei nr.132/19.02.2016, iar 1.000 lei, onorariu expert aferent expertizei efectuată în dosarul de fond.

Domenii speta

Spete similare