Infracţiuni prevăzute de art.193 alin.2 cod penal

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin rechizitoriul nr.792/P/2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.193 alin.2Cod penal.

Prin actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

În data de 28.09.2014, în jurul orei 09:30, inculpatul D.V. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală pe strada din comuna Baia, judeţul Tulcea şi a agresat-o fizic pe persoana vătămată D.E., căreia i-a cauzat leziuni ce au necesitat spre vindecare 3-5 zile de îngrijiri medicale.

În data de 28.09.2014, în jurul orei 09:30, persoana vătămată D.E., împreună cu martorele Z.D.şi A.L., stăteau de vorbă pe strada Victoriei, în dreptul imobilului cu numărul 8 (unde locuieşte persoana vătămată), din comuna Baia, judeţul Tulcea.

La un moment dat, în apropierea acestora a oprit un autoturism de culoare albă, cu număr de înmatriculare străin (ţara de provenienţă - Spania), de la volanul căruia a coborât inculpatul D.V., cumnatul persoanei vătămate, care avea asupra sa un levier, cu o lungime de aproximativ 50 de metri şi fără a avea loc vreo discuţie între cei doi, inculpatul s-a îndreptat spre persoana vătămată şi a început să o lovească cu levierul respectiv în zona corpului.

După ce a fost lovită de două ori cu obiectul contondent, D.E. a fugit în curtea locuinţei sale, iar martorele, din cauza fricii, s-au îndepărtat de la locul faptei.

Ulterior, în data de 30.09.2014, persoana vătămată s-a deplasat la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Tulcea unde i-a fost eliberat certificatul medico–legal nr.610/2014, conform căruia necesită pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 3-5 zile de la data producerii.

Cu ocazia audierilor efectuate în dosarul penal nr.792/P/2014, persoana vătămată D.E. a arătat că, în data de 28.09.2014, în jurul orei 09:30, a fost lovită de către inculpatul D.V. cu un levier în zona corpului, la faţa locului fiind prezente martorele Z.D.şi A.L..

Iniţial, în cursul urmăririi penale, inculpatul D.V. nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care este cercetat, motivând că, între el şi persoana vătămată au avut loc doar schimburi de replici, însă în data de 09.10.2015, fiind audiat de organele de urmărire penală, a recunoscut că a lovit-o pe cumnata sa, persoana vătămată D.E., între cei doi existând o situaţie conflictuală mai veche datorată unei moşteniri.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că susţinerile persoanei vătămate, dar şi cele din urmă ale inculpatului sunt confirmate de către cele două martore prezente la faţa locului.

Astfel, Z.D.a relatat că, în data cu pricina, în timp ce stătea de vorbă cu vecinele sale D.E. şi A.L., pe strada unde locuieşte persoana vătămată, l-a observat pe inculpatul D.V. când a coborât din autoturism „având în mâna dreaptă un levier din fier de aproximativ 50 de cm şi cu care s-a îndreptat spre vecina mea D.E.. Numitul D.V., cumnatul vecinei mele, a lovit-o pe D.E. cu levierul în piciorul stâng, aproape de coapsă şi în zona spatelui”.

De asemenea, martora A.L. a învederat aceleaşi aspecte reţinute mai sus, precizând că „de la şofer a coborât un bărbat care a luat de pe scaunul de la şofer, de unde a şi coborât acesta, un levier din fier de aproximativ 50 de cm lungime şi fără să zică nimic a început să o lovească pe numita D.E. de două ori.”

Din certificatul medico–legal nr.610/30.09.2014 eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Tulcea, a reieşti că D.E. „prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur”, ce pot data din 28.09.2014 şi care necesită pentru vindecare aproximativ 3-5 (trei - cinci) zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Persoana vătămată D.E. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, însă nu a precizat cu ce sumă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.1094/179/2015 din 16.10.2015.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 13.01.2016, definitivă la data de 13.01.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.792/P/2014 din data de 12.10.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag privind pe inculpatul D.V., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art.193 alin.2 Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul D.V..

Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că doreşte judecarea în procedura recunoaşterii însă, cu ocazia audierii, a recunoscut săvârşirea faptei reţinute însă nu în maniera descrierii în actul de sesizare al instanţei, învederând că a lovit-o pe partea civilă cu un băţ din stuf şi nu cu un levier cum s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei, întrucât a fost provocat de aceasta care i-a adresat injurii, blesteme în momentul în care a întrebat-o când înţelege să-i dea suma de bani ce i se cuvenea soţiei sale care este soră cu partea civilă din dividende pentru un teren moştenit de la părinţii acestora şi dat în arendă, situaţia conflictuală decurgând din neînţelegeri generate de moştenirea rămasă de pe urma părinţilor părţii civile şi a soţiei sale.

Procedura simplificată a judecării cauzelor penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1) cererea inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătoreşti în prima instanţă; 2) cererea inculpatului trebuie să conţină menţiune privind recunoaşterea totală şi necondiţionată a faptei/faptelor incriminate în legătură cu care a fost diferit justiţiei şi renunţarea la dreptul de a solicita examinarea altor probe; 3) probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente şi de natură să permită stabilirea unei pedepse

Caracterul neechivoc al recunoaşterii impune o manifestare de voinţă suficient de clară, prin referire la faptele reţinute prin rechizitoriul, solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, precizarea cunoaşterii şi însuşirii acestor probe, precum şi renunţarea la administrarea altor probe. Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ, ţinând seama că declaraţia inculpatului nu este un act formal, ci şi unul substanţial, de fond. 

Astfel, potrivit art.374 Cod procedură penală, judecata se face în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar dacă inculpatul recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa.

Inculpatul trebuie să recunoască şi încadrarea juridică a faptei/faptelor aşa cum a/au fost reţinute în rechizitoriu. Prevederile impun, cât se poate de clar, că declaraţia de recunoaştere a faptei/faptelor reţinută în rechizitoriul să fie însoţită de o solicitare de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Simpla manifestare de voinţă a inculpatului de a recurge la procedura instituită de dispoziţiile art.374 alin.4 din Codul de procedură penală şi declaraţia formală de recunoaştere a faptei nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri şi a unei pedepse prevăzute de art.396 alin.10 Cod procedură penală, instanţa de judecată fiind cea care, verificând condiţiile impuse de dispoziţiile art.374 Cod procedură penală, dispune de a aplica această procedură sau de a respinge solicitarea inculpatului de a judeca cauza în procedura simplificată.

Inculpatul, cu ocazia audierii, a menţionat că a agresat-o pe cumnata acestuia, cu un băţ şi nu cu un levier din fier aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu şi întrucât a fost provocat de aceasta care i-a adresat insulte, injurii, blesteme, iar pe martorele din acte nu le-a zărit la faţa locului în momentul săvârşirii faptei, context în care inculpatul a prezentat o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin rechizitoriu.

Din conţinutul normei procedurii recunoaşterii instanţa a apreciat că se  desprinde că aplicarea procedurii simplificate este posibilă numai atunci când manifestarea de voinţă a inculpatului de a recurge la procedura instituită de dispoziţiile art.374 alin 4 din Codul de procedură penală este neechivocă.

Declaraţia formală de recunoaştere a faptei nu conduce automat la aplicarea acestei proceduri şi a unei pedepse prevăzute de art.396 alin.10 Cod procedură penală. Recunoaşterea parţială, constând fie în recunoaşterea săvârşirii faptei în alte împrejurări sau în altă calitate, fie în recunoaşterea doar a unor fapte din cele descrise în rechizitoriul, face inaplicabilă procedura simplificată.

Nu sunt aplicabile dispoziţiile art.374 alin.4 Cod procedură penală în condiţiile în care inculpatul nu recunoaşte în totalitate situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, inclusiv aspectul ce priveşte participarea unui coinculpat.

În cadrul examinării conform procedurii simplificate cu ocazia audierii inculpatului au apărut circumstanţe care exclud aplicarea dispoziţiilor art.374 Cod procedură penală.

Ca atare în raport de considerentele reţinute, instanţa a respins cererea de judecare a cauzei în procedura simplificată faţă de inculpat, şi a  procedat potrivit art.374 alin.5-10 Cod procedură penală.

Prin urmare, s-a procedat la audierea părţii vătămate şi a martorilor din acte Z.D.şi A.L., martori care şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi care se coroborează cu susţinerile părţii vătămate.

Astfel, se reţine că cele două martore au susţinut că în timp ce stăteau de vorbă cu vecina lor D.E. pe strada unde locuieşte aceasta, l-au observat pe inculpatul D.V. când a coborât din autoturism având în mâna dreaptă un levier din fier de aproximativ 50 de cm, cu care s-a îndreptat spre  D.E. şi fără să zică nimic a început să o lovească de două ori.

Din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine că se confirmă situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi descrisă anterior, precum şi existenţa faptei şi a vinovăţiei certe a inculpatului, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea şi declaraţia persoanei vătămate D.E.; declaraţiile inculpatului D.V.; declaraţiile martorelor Z.D.şi A.L.; certificatul medico – legal nr.610 eliberat în data de 30.09.2014 de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Tulcea.

Poziţia procesuală a inculpatului de nerecunoaştere a săvârşirii infracţiunii în maniera reţinută prin actul de sesizare al instanţei se explică din punct de vedere psihologic prin interesul acestuia în înlăturarea răspunderii penale. Susţinerile inculpatului nu se coroborează cu faptele şi împrejurările ce se desprind din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, apărarea acestuia fiind înlăturată de celelalte probe administrate în cauză.

Fişa de antecedente penale aflată la dosarul cauzei ilustrează că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.

Procedând la calificarea juridică, se apreciază că, în drept, fapta inculpatului D.V., care în data de 28.09.2014, în jurul orei 09:30, în timp ce se afla pe strada Victoriei, în dreptul imobilului numărul 8 din comuna Baia, judeţul Tulcea, a agresat-o fizic pe persoana vătămată D.E., cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare 3-5 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art.193 alin.2 din Codul penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii, instanţa reţine că acţiunea inculpatului săvârşită în modalitatea sus reţinută realizează elementul material al infracţiunii, acţiunea fiind specifică infracţiunii pentru care a fost dedus  judecăţii, existând legătură de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi urmarea imediată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art.16 alin.(3) lit.a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

Procedând la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor săvârşite de făptuitor, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Prin urmare, reţinând că fapta inculpatului întruneşte elementele infracţiunii sus reţinute şi procedând la individualizarea pedepsei, prin prisma criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, şi dând semnificaţia cuvenită pericolului social concret al faptei, a urmărilor produse, elemente unite cu datele ce privesc persoana inculpatului, conduita socială anterioară, materializată în inexistenţa de antecedente penale, atitudinea sa în cursul procesului, se apreciază că aplicarea pedepsei amenzii este de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei astfel cum este definit de lege şi la reinserţia socială a inculpatului, context în care urmează a condamna pe inculpat la 200 zile-amendă, în cuantum de 2.000 lei.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 alin.1 Cod penal, respectiv asupra faptului că sustragerea cu rea-credinţă de la executarea pedepsei amenzii, conduce la înlocuirea numărului de zile-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.

Este de menţionat că partea vătămată D.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.000 lei reprezentând daune morale pentru leziunile suferite.

Inculpatul, cu ocazia audierii, nu a fost de acord să despăgubească partea civilă cu suma pretinsă, apreciind că aceasta înţelege a se îmbogăţi nejust prin constituirea de parte civilă în prezenta cauză.

Evaluând pretenţiile civile deduse judecăţii, reţinând vinovăţia inculpatului, care prin acţiunile sa de lovire au cauzat persoanei vătămate leziunile sus reţinute, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3-5 zile de îngrijiri medicale, raportul de cauzalitate fiind dovedit pentru fapta ilicită, în lumina dispoziţiilor art.397 şi art.19 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, se apreciază că se impune admiterea în parte a pretenţiilor civile formulate de partea civilă D.E..

Inculpatul are obligaţia de a acoperi prejudiciul provocat prin săvârşirea infracţiunii, în lumina principiului consfinţit de dispoziţiile sus menţionate.

Pe de altă parte, sarcina probei în dovedirea caracterului cert al prejudiciului invocat prin acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal aparţine părţii civile, conform dispoziţiilor art.19 alin.(5) Cod procedură penală şi art.249 Cod procedură civilă.

Cererea de acordare a daunelor materiale poate fi admisă în măsura în care partea civilă face dovada întinderii prejudiciului care să justifice despăgubirile solicitate.

Despăgubirea pentru a reprezenta o reparaţie trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanţa şi consecinţele acestuia pentru persoana vătămată.

Cu privire la cuantificarea daunelor morale, legea civilă nu prevede criterii de determinare. În consecinţă, cuantumul daunelor morale se stabileşte prin apreciere, urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan psihic şi fizic, importanţa valorilor lezate şi măsura lezării lor. În vederea acordării daunelor morale, partea vătămată nu trebuie să dovedească prejudiciul sub aspect valoric, ci numai sub aspectul existenţei, partea vătămată fiind obligată a produce acel minim de dovezi, argumente şi indicii din care să rezulte afectarea drepturilor sale nepatrimoniale, de natură a duce la concluzia prejudicierii morale.

Leziunile traumatice suferite de partea civilă sunt inerente a produce suferinţe fizice şi psihice, a crea un disconfort psihic părţii civile, disconfort ce alterează existenţa obişnuită.

Raportat la leziunile produse persoanei vătămate, descrise în certificatul medico-legal şi reţinut mai sus, leziuni care au necesitat numărul de zile de îngrijiri medicale menţionate pentru vindecare, pretenţiile părţii civile se apreciază că se impune a fi admise în parte.

Astfel, în privinţa cuantumului acestor daune morale, se apreciază că pretenţiile părţii civile sub forma daunelor morale, se justifică, având în vedere prejudiciul moral ce i-a fost adus, constând în suferinţele fizice, instanţa considerând ca temeinice acordarea de daune morale, dar nu în cuantumul solicitat, apreciind că suma este prea mare faţă de elementele sus reţinute, condiţiile concrete ale săvârşirii infracţiunii şi urmările produse, daune morale pe care, însă, le stabileşte la suma de 500 lei, sumă apreciată a constitui o justă reparaţie şi de natură a conduce la restabilirea dreptului subiectiv lezat, astfel că pretenţiile părţii civile sub aspectul daunelor morale urmează a fi admise în parte.

Pe cale de consecinţă, va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale către partea civilă D.E..

În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpat la 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.276 alin.1 şi 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art.193 alin.2 din Codul penal rap. la art.61 alin.4 lit.b Cod Penal stabileşte inculpatului DINCĂ VIRGILIU, o pedeapsă de 200 zile-amendă, în cuantum de 2.000 lei. Se atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 alin.1 Cod penal, respectiv asupra faptului că sustragerea cu rea-credinţă de la executarea pedepsei amenzii, conduce la înlocuirea numărului de zile-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare. În baza art.397 alin.1 cod pr.penală admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Damian Elena. Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă cu titlu de daune morale. În baza art.274 Cod procedură penală obligă inculpatul la 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art.276 alin.1 şi 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă . Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 aprilie 2016.

Domenii speta

Spete similare