Recurs. Procedura insolvenţei. Cerere de constatare a executării de către debitoare, în procedură, a tuturor obligaţiilor faţă de o creditoare garantată şi de radiere a ipotecilor constituite în favoarea acesteia. Competenţa judecătorului sindic

Recurs. Procedura insolvenţei. Cerere de constatare a executării de către debitoare, în procedură, a tuturor obligaţiilor faţă de o creditoare garantată şi de radiere a ipotecilor constituite în favoarea acesteia. Competenţa judecătorului sindic

Decizia nr. 113/C/2016-R din 06.09.2019

Dosar nr.  .../111/C/2010/a1-R

- art. 11 alineatele 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr.  .../F din 12 decembrie 2015 Tribunalul  ... a respins cererea formulată de debitoarea S.C.  ... S.R.L, societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar  ... I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâţii  ... S.A  ... şi  ..., având ca obiect obligaţia de a face.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Debitoarea S.C.  ... S.R.L.  ..., jud.  ..., are calitatea de titular al Contractului de credit nr.  .../31.01.2006 cu actele adiţionale aferente, încheiate cu  ... S.A.  ... reprezentând credit pentru investiţii, pentru care a constituit ca garanţie reală ipoteca de rangul I în suma de 17.000 Euro asupra imobilului constituit din teren arabil cu clădiri compuse din atelier mecanic şi depozit carburanţi, două barăci metalice, în suprafaţă totală de 10.984 mp. situate în localitatea  ..., judeţul  ..., înscris în CF nr.  ...  ... sub numărul de ordine A.I. 1 cu nr. top  ... proprietatea S.C.  ... S.R.L.  ...; ipotecă de rangul I în sumă de 31.600 Euro asupra imobilului constituit din apartament 1 din bloc  ..., compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă construită de 82,36 mp. situate în  ... proprietatea lui  ..., pârâta de rd. 2, pentru care pretinde că şi-a îndeplinit toate obligaţiile de plată, notificând pârâtul creditor în acest sens, însă nu ataşează nici un act doveditor în susţinerea cererii sale.

Principalele atribuţii ale judecătorului sindic sunt enumerate exemplificativ în art. 11 din Legea 85 privind procedura insolvenţei.

Potrivit acestui text legal, la alin. 2, se prevede expres: „(2) Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.”

Alin. 2 al art. 11 din Legea 85 circumscrie sfera acestor atribuţii numai la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar după caz, şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, excluzând din competenţa sindicului controlul sub aspectul oportunităţii al activităţii manageriale a administratorului ori lichidatorului judiciar sau a debitorului în cazurile excepţionale când nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea.

Astfel, într-o opinie majoritară, a doctrinei recente şi a jurisprudenţei, dispoziţiile legale sus-indicate se interpretează restrictiv în sensul că atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al practicianului în insolvenţă şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Conform acestei opinii, exced competenţei judecătorului sindic alte cereri decât cele privind controlul judecătoresc al activităţii practicianului, precum şi procese şi cererile de natură judiciară aferente procedurii.

Cum cererea debitorului formulată prin intermediul lichidatorului judiciar vizează în cauză examinarea unui raport juridic obligaţional sub aspectul oportunităţii luării unei decizii, este adevărat, în interesul maximizării averii debitorului aflat în insolvenţă, aceasta nu poate intra în competenţa judecătorului-sindic, fiind exclusiv de competenţa administratorului judiciar, care de altfel nu a dovedit exercitarea niciunui demers în sensul celui solicitat instanţei.

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată de debitoarea S.C.  ... S.R.L, societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar  ... I.P.U.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC  ... SRL prin administrator judiciar  ... IPURL solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei recurate şi admiterea cererii: a se constata îndeplinirea în integralitate a obligaţiilor de plată a recurentei debitoare faţă de pârâta de rd.l BCR SA datorate în temeiul Contractului de credit nr. .../31.01.2006 cu actele adiţionale aferente reprezentând credit pentru investii, radierea ipotecii de rangul I în sumă de 17.000 Euro asupra imobilului constituit din teren arabil cu clădiri compuse din atelier mecanic şi depozit carburanţi, două barăci metalice, în suprafaţa totală de 10.984 mp situate în localitatea  ..., judeţul  ... înscris in CF nr. ...  ... sub numărul de ordine A.l. 1 cu nr.top  ... proprietatea SC  ... SRL  ..., radierea ipotecii de rangul I în sumă de 31.600 Euro asupra imobilului constituit din apartament 1 din bloc  ..., compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţa construită de 82,36 mp situate în  ... proprietatea lui  ..., pârâta de rd.2.

În motivare recurenta critică sfera atribuţiilor judecătorului sindic arătând că, prin sentinţa recurată instanţa de fond a respins acţiunea pe considerentul că, cererea formulată prin intermediul lichidatorului judiciar vizează în cauză examinarea unui raport juridic obligaţional sub aspectul oportunităţii luării unei decizii, este adevărat în interesul maximizării averii debitorului aflat in insolvenţă motiv pentru care aceasta nu poate intra în competenţa judecătorului-sindic, fiind exclusiv de competenţa administratorului judiciar.

Instanţa de fond a făcut trimitere la dispoziţiile alin.2 al art.ll din Legea nr.85/2006 care în interpretarea sa circumscrie sfera atribuţiilor judecătorului sindic numai la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei excluzând din competenţa sindicului controlul sub aspectul oportunităţii al activităţii manageriale a administratorului ori lichidatorului judiciar sau a debitorului în cazurile excepţionale când nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Ori, o asemenea interpretare a dispoziţiilor legale o apreciază ca fiind eronată întrucât art.ll din Legea nr.85/2006 nu enumeră toate atribuţiile judecătorului sindic, acest articol de lege reţine doar câteva exemple, judecătorul sindic având competenta de a judeca absolut orice cerere care are legătură cu procedura insolvenţei cu atât mai mult cu cât în baza cererii respective se poate produce o maximizare a averii debitorului cu consecinţa îndestulării creditorului acestuia, acţiune care reprezintă însăşi scopul procedurii de insolvenţă.

Într-adevăr în doctrină se reţine şi opinia instanţei de fond însă în aceeaşi doctrină, în egală măsură se reţine şi opinia conform căreia, dispoziţiile art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006 sunt interpretate extensiv în sensul potrivit căruia cad în competenţa judecătorului sindic atât procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, precum şi cererile a căror finalitate este reîntregirea averii debitorului, având ca fundament scopul procedurii, şi anume maximizarea averii debitorului. În consecinţă, judecătorul sindic ar fi competent să judece şi cererile prin care se urmăreşte realizarea unui drept de creanţă, revendicarea unui bun care se pretinde că ar face parte din patrimoniul debitoarei, clarificarea situaţiei tabulare unor imobile din patrimoniul debitoarei, (Aurică Avram - Procedura insolvenţei - Editura Hamangiu 2008, pag. 84), deoarece este dificil a ne imagina o procedură în care activul şi/sau pasivul debitoarei ar depinde de soluţiile pronunţate în alte proceduri judiciare, în afara procedurii insolvenţei. Mai mult decât atât, judecătorul sindic este cel care, prin intermediul participanţilor la procedură, ar trebui să cunoască situaţia concretă a debitorului precum şi modul optim de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.

În plus, această opinie este susţinută cel puţin la nivel doctrinar de o serie de specialişti în materia insolvenţei. Relevant în această chestiune este şi articolul „Sub semnul controversei - atribuţiile judecătorului sindic" semnat de prof. univ. dr. Ion Turcu împreună cu Drd. Flavia Crăciun publicat în revista Phoenix (aprilie-septembrie 2009).

O interpretare restrictivă şi excesiv de formalistă a dispoziţiilor art. 11 alin. 2 poate genera grave disfuncţionalităţi din punct de vedere juridic şi procedural pe considerentul că anumite acţiuni, deşi utile şi necesare în cadrul procedurii de insolvenţă, nu ar cădea în competenţa judecătorului sindic în condiţii în care, adeseori realitatea ar trebui sa fie mai puternică decât formalismul. Scopul procedurii insolvenţei este acela al maximizării averii debitorului iar prin procesele în care se urmăreşte realizarea unui drept de creanţă, revendicarea unui bun, clarificarea situaţiei tabulare a unui imobil etc., se înfăptuieşte acest scop. O interpretare contrară contravine însuşi scopului procedurii.

Interpretarea restrictivă a dispoziţiilor art. 11 alin. 2 ar putea facilita până şi abuzul de drept, persoanele interesate în tergiversarea procedurii formulând acţiuni în afara acesteia, uneori activul respectiv pasivul debitoarei neputând fi stabilit în lipsa unor soluţii faţă de aceste cereri. În acest sens se pot observa: Decizia nr. 86 din 16 ianuarie 2007, Curtea de Apel Cluj, dos.4216/1285/2006, Sentinţa civila nr.1026 din 17 noiembrie 2006 Tribunalul Bistriţa Năsăud, dosar 1152/112/2006 (nr. format vechi 1139/COM/2006) şi Sentinţa civilă nr. 564/COM din 7 iunie 2006, Tribunalul Bistriţa Năsăud dosar 3005/COM/2005.

Sintagma „principalele atribuţii ale judecătorului - sindic", nu numai că nu exclude competenţa acestuia şi pentru alte cereri şi procese în care este implicat debitorul din procedură, ci din contră, o bună şi efectivă administrare a procedurii comportă interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 11 alin. 2.

Recurenta dezvoltă temeinicia pretenţiilor arătând că, prin contractul de credit nr. .../31.01.2006 a contractat de la  ... SA prin Sucursala  ... un credit de investiţii în sumă de 42.500 Euro în vederea achiziţionării unui  ... pentru o perioadă de 10 ani. Garantarea creditului contractat conform art. 9.1. din contract s-a efectuat prin constituirea următoarelor garanţii in favoarea băncii:

1.Ipoteca de rangul I în sumă de 17.000 Euro asupra imobilului constituit din teren arabil cu clădiri compuse din atelier mecanic şi depozit carburanţi, două barăci metalice, în suprafaţă totală de 10.984 mp situate în localitatea  ..., judeţul  ... înscris în CF nr. ...  ... sub numărul de ordine A.l. 1 cu nr.top  ... proprietatea SC  ... SRL  ...

2.Ipoteca de rândul I în sumă de 31.600 Euro asupra imobilului constituit din apartament 1 din bloc  ..., compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţa construită de 82,36 mp situate în  ... iniţial proprietatea lui  ... şi  ... iar ulterior proprietatea lui  ..., imobil dobândit către aceasta prin cumpărare.

Faţă de această ipotecă şi modificarea proprietarului face trimitere la încheierea Actului adiţional nr. .../a din 15.06.2007 la Contractul de credit nr. ... din 31.01.2006 conform căruia imobilul anterior amintit este constituit drept garanţie în favoarea băncii de către proprietarul tabular  ....

Pe de o parte, la data de 28.09.2010 în Dosarul nr.  .../111/2010 al Tribunalului  ... împotriva recurentei s-a deschis procedura generală a insolvenţei.

La data de 03.11.2010 parata  ... SA depune la dosarul cauzei o cerere de admitere a creanţelor faţă de recurentă solicitând înscrierea în tabloul creanţelor în calitate de creditor, cu o creanţă garantată în valoare totală de 34.684,51 Euro, reprezentând 72.435,64 lei conform curs BNR din data de 28.09.2010 data deschiderii procedurii, (conform art. 69 alin. 2 din Legea 85/2006 "creanţele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoare în lei la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii.

Conform cererii de admitere a creanţelor suma de 34.684,51 Euro datorată în baza Contractului nr. .../31.01.2006, cu actele adiţionale este formată din: -24.900 euro - credit curent -5.568,08 Euro - credit restant -3.680,45 Euro - dobânzi restante -519,52 Euro - creanţe ataşate -16,46 Euro - comisioane restante.

În cadrul Planului de organizare, prin Programul de plată al creanţei, recurenta a achitat în integralitate suma datorată băncii aşa cum rezultă din documentele ataşate cererii.

În condiţiile în care şi-a îndeplinit obligaţiile de plată faţă de aceasta, obligaţii aferente Contractului de credit nr. .../31.01.2006 şi pentru care s-au instituit în favoarea băncii cele doua ipoteci imobiliare, pârâta are obligaţia de a certifica plata de către recurentă în totalitate a datoriilor şi de a-şi da acordul privind radierea ipotecilor constituite în favoarea sa.

Deşi recurenta a notificat pârâta asupra acestor aspecte aceasta a refuzat să dea curs solicitării, mai mult, prin extrasul de cont al recurentei cu data de referinţă 01.10.2014 a constatat cu surprindere faptul că recurenta a mai înregistrat faţă de bancă o datorie în cuantum de 14.060,94 Euro şi de 840 de lei în temeiul aceluiaşi contract de credit. Ori o asemenea datorie a recurentei faţă de bancă nu mai poate exista şi cu atât mai mult nu poate fi născută în temeiul contractului de credit nr. .../31.01.2006 a căror obligaţii au fost garantate cu ipotecile care fac obiectul prezentului dosar.

La data deschiderii procedurii de insolvenţă recurenta a înregistrat faţă de pârâtă o datorie totală în cuantum de 34.684,51 Euro cuprinzând credit curent, credit restant, dobânzi, creanţe şi comisioane restante - această sumă solicitată prin declaraţia de creanţă depusă şi implicit achitată integral de către societate în cadrul procedurii.

Ca urmare, văzând şi dispoziţiile art. 41 alin. l din Legea nr.85/2006 în cadrul procedurii nu se mai putea naşte nici o obligaţie nouă de plată a recurentei în favoarea pârâtei constând în dobânzi sau penalităţi, creditul curent şi restant regăsindu-se în declaraţia de creanţă, prin achitarea sumei cuprinse în declaraţia de creanţă, recurenta îndeplinindu-şi integral obligaţiile de plată faţă de pârâtă.

În legătură cu calcularea dobânzilor şi penalităţilor de către diverşi creditori (fie bănci, fie autorităţi fiscale) către societăţile aflate în insolvenţă aceasta se realizează potrivit legii speciale (Legea 85/2006) care stabileşte la art. 41, alin. 1 că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.

Din acest motiv pârâta nu are nici o justificare legală de a refuza emiterea unui document care să certifice achitarea datoriilor faţă de aceasta şi în baza căruia să fie în măsură să radieze cele două ipoteci.

Potrivit art. 1800 Vechiul Cod civil, stingerea ipotecii poate avea loc şi pe cale principală, prin stingerea obligaţiei principale, renunţarea creditorului la ipotecă, prescripţia, pierderea lucrului grevat, stingerea dreptului ipotecat, rezoluţia sau rezilierea dreptului de proprietate a constitutorului, consolidare.

Ca urmare, în condiţiile în care recurenta a achitat datoriile faţă de pârâtă, fiind stinsă obligaţia principală prin plată, solicită a se constata faptul că a intervenit o cauză de stingere a ipotecii, motiv pentru care se impune radierea celor două ipoteci constituite în favoarea pârâtei.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În drept a invocat dispoziţiile art. 8 şi 11 din Legea 85/2006.

Examinând sentinţa recurată, raportat la motivele de recurs invocate, instanţa a reţinut că recursul este fondat.

Din considerentele sentinţei recurate, reiese că judecătorul-sindic a apreciat că cererea debitoarei nu intră în competenţa judecătorului-sindic, ci a administratorului judiciar, întrucât vizează examinarea unui raport juridic obligaţional sub aspectul oportunităţii luării unei decizii.

Din lecturarea cererii debitoarei, formulată prin administratorul judiciar, reiese că aceasta a înţeles să solicite judecătorului-sindic să constate îndeplinirea în integralitate a obligaţiilor de plată faţă de pârâta de rd. 1 –  ... S.A., datorate în temeiul contractului de credit nr.  .../31.01.20106 şi în consecinţă să dispună radierea ipotecilor de rang 1 în sumă de 17.000 euro şi respectiv 31.600 euro instituite asupra imobilelor proprietatea debitoarei şi respectiv a pârâtei de rd. 2  ....

În motivarea cererii, debitoarea a arătat că banca a formulat în dosarul de insolvenţă o cerere de admitere a creanţei pentru suma de 72.435,64 lei, compusă din credit curent, credit restant, dobânzi restante, creanţe ataşate şi comisioane restante, iar în cadrul procedurii de reorganizare, debitoarea a achitat creanţa în integralitate. Cu toate acestea, banca refuză să radieze ipoteca şi, în plus, pretinde că ar mai exista un debit neachitat de 14.060,94 euro şi 840 lei. Or, potrivit susţinerilor debitoarei, raportat la prevederile art. 41 din Legea 85/2006, banca nu mai putea calcula dobânzi şi penalităţi la creanţele anterioare deschiderii procedurii.

Din interpretarea prevederilor art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea insolvenţei, rezultă că, dacă la alin. 1 se enumeră în mod exemplificativ principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, alin. 2 vine să întărească caracterul neexhaustiv al atribuţiilor arătate la alin. 1, arătând că atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar/lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură juridică aferente procedurii insolvenţei. Având în vedere multitudinea activităţilor specifice procedurii insolvenţei, este imposibilă stabilirea concretă, exhaustivă a tuturor operaţiunilor ce au loc pe parcursul desfăşurării insolvenţei, întrucât acestea variază de la o situaţie juridică la alta.

Astfel, soluţia aleasă de legiuitor este aceea că nu limitează atribuţiile judecătorului sindic numai la cazurile concrete enumerate în alin. 1 al art. 11 din lege, ci are în vedere şi controlul tuturor operaţiunilor şi actelor săvârşite de către administratorul judiciar, lichidator, debitori şi alţi participanţi la desfăşurarea procedurii, precum şi litigiile, procesele şi cererile ce au legătură directă cu insolvenţa şi sunt prevăzute de Legea 85/2006.

În acelaşi timp, însă, această soluţie legislativă este şi restrictivă, în sensul că judecătorul-sindic nu are atribuţii în soluţionarea unei cereri ori acţiuni ce transcede procedurii insolvenţei, respectiv realizarea unui drept, o pretenţie, somaţie de plată, ori recuperarea unei creanţe, operaţiuni care nu sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 85/2006, fiind reglementate prin dispoziţiile dreptului comun şi aparţinând competenţei judecătorului de fond.

În speţă, cererea ce face obiectul prezentei cauze, cu care a fost sesizat judecătorul-sindic, nu se regăseşte printre cele asupra cărora judecătorul-sindic ar putea să se pronunţe potrivit alin. 1, însă este o cerere aferentă procedurii insolvenţei, de competenţa judecătorului-sindic din perspectiva alin. 2 al articolului 11.

Prin sintagma „procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei” legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri şi procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei şi au legătură directă cu insolvenţa.

Or, în cauză se invocă de către debitoare, prin administratorul judiciar care supraveghează procedura de reorganizare în care se află aceasta, achitarea faţă de Banca  ... S.A. a tuturor obligaţiilor stipulate prin planul de reorganizare şi, în consecinţă, posibilitatea de radiere a ipotecilor, ca urmare a stingerii obligaţiei principale. Iar acestea sunt, în mod cert, aspecte aferente procedurii insolvenţei, care se impun a fi verificate şi soluţionate de către judecătorul-sindic.

Din examinarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 85/2006 care reglementează atribuţiile judecătorului-sindic, rezultă fără echivoc intenţia legiuitorului de a delimita atribuţiile jurisdicţionale ale judecătorului-sindic de cele de administrare a procedurii insolvenţei, precum şi de cele de gestiune, atribuţii ce revin în principal administratorului judiciar, lichidatorului şi celorlalţi participanţi la procedură. Astfel, controlul judecătorului sindic se raportează numai la aspectele de legalitate, fără a avea în vedere şi aspectele de oportunitate, ce cad în sarcina creditorilor.

Nu se poate reţine că, în cauză, s-ar pune problema unei decizii manageriale care să poată fi luată de către administratorul judiciar şi care să scape controlului judecătorului-sindic, deoarece administratorul judiciar nu are posibilitatea de a proceda el însuşi la radierea ipotecii, ci această operaţiune trebuie efectuată de către bancă ori, cel puţin, cu acceptul expres al acesteia. Astfel, nu se poate vorbi despre oportunitatea luării unei decizii de către administratorul judiciar pentru simplul motiv că o asemenea operaţiune nu poate fi efectuată de către administratorul judiciar, iar în al doilea rând, nu este vorba, oricum despre „oportunitatea” luării unei decizii, ci în speţă există un conflict între debitoare, prin administratorul judiciar pe de o parte şi banca creditoare, pe de altă parte, cu privire la achitarea/neachitarea în integralitate a creanţei acesteia, în cadrul derulării planului de reorganizare, cu consecinţe în ceea ce priveşte menţinerea garanţiilor băncii. Iar acest conflict nu poate fi în nici un caz tranşat de către administratorul judiciar, nefiind vorba despre o atribuţie managerială a acestuia.

Mai mult decât atât, legea însăşi prevede posibilitatea administratorului judiciar de a sesiza judecătorul-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta (art. 20 alin. 1 lit. n).

Raportat la aceste considerente, având în vedere că, prin soluţia pronunţată judecătorul-sindic nu a soluţionat fondul cererii cu care a fost sesizat, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a impus admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluţionării cererii, urmând ca toate argumentele vizând fondul cererii să fie analizate cu ocazia rejudecării. În faza de rejudecare, judecătorul-sindic va solicita părţilor toate înscrisurile relevante soluţionării cauzei, în măsura în care acestea nu se regăsesc în dosarul principal de insolvenţă, urmând a se avea în vedere şi poziţia băncii în ceea ce priveşte sumele achitate şi cele care ar mai fi de achitat.

Cheltuielile de judecată urmează a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Domenii speta

Spete similare