Faliment. Vânzarea spaţiilor locative către angajaţi. Determinarea valorii de vânzare.

Faliment. Vânzarea spaţiilor locative către angajaţi. Determinarea valorii de vânzare.

Întrucât prin raportul de evaluare al spatiilor de locuit care se află în patrimoniul debitoarei în faliment s-a determinat un preţ mare în comparaţie cu cel rezultat din aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de Decretul-Lege nr. 61/ 1990, judecătorul sindic va încuviinţa valorificarea imobilelor, către foştii angajaţi, la un preţ determinat în raport de criteriile Decretului-Lege nr. 61/ 1990.

Contestatorii – persoane fizice au chemat în judecată S.C TOMISTEX S.A. Constanţa – în faliment, prin lichidator S.C. STAFF S.R.L., pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare asupra locuinţelor deţinute în calitate de chiriaşi, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/1992 şi a Decretului-Lege nr. 61/1990.

Din considerentele acţiunii a rezultat că reclamanţii sunt foşti salariaţi ai debitoarei, că în cauza privind falimentul societăţii a fost întocmit un raport de evaluare al spaţiilor de locuit şi că preţul stabilit de evaluator este mare în comparaţie cu cel rezultat din aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de Decretul-Lege nr. 61/ 1990.

Acţiunea a fost admisă.

Prin sentinţa civilă nr. 1897COM/1999, judecătorul sindic a aprobat vânzarea directă a spaţiilor locative ( locuinţe de serviciu ) deţinute de chiriaşi - foşti salariaţi ai societăţii.

Întrucât prin raportul de evaluare s-a avut în vedere valoarea de circulaţie a unor asemenea spaţii, în funcţie de preţurile pieţei, judecătorul sindic a decis – în temeiul prezentei cereri - valorificarea imobilelor la un preţ determinat în raport de criteriile Decretului-Lege nr. 61/ 1990.

(sentinţa civilă nr. 386 COM/ 18.02.2000, irevocabilă prin nerecurare)

Notă: Soluţia, menită să atenueze impactul social al falimentului societăţii comerciale, tinde să suplinească lacunele din lege (existente şi în actuala reglementare a O.G. nr. 38/ 2002) referitoare la vânzarea directă a unor imobile ale debitoarei.

Legea nr. 64/ 1995 nu a reglementat cazurile în care se poate aprecia asupra necesităţii valorificării directe a imobilului, lăsând la ,,propunerea lichidatorului, aprobată de judecătorul sindic’’ această situaţie ce poate genera ulterior contestaţii ale creditorilor chirografari (pentru care nu există obligaţia notificării propunerii, potrivit legii).

Dacă determinarea valorii imobilului în cauză se realizează de un expert, în condiţiile art. 100 alin. 3 din lege, judecătorul sindic va fi pus în situaţia de a aprecia – fără acordul creditorilor – asupra vânzării la un preţ sau la altul, urmărind un echilibru de echitate între interesele creditorilor, de a obţine o valoare cât mai consistentă din valorificarea patrimoniului societar, pe de o parte, şi interesul foştilor salariaţi, de a beneficia de locuinţă şi după încetarea raporturilor de muncă, pe de altă parte.

Considerăm că în speţă, prima hotărâre a judecătorului sindic – de vânzare directă a spaţiilor locative – trebuia să cuprindă şi elementele de determinare a preţului la care aceste imobile urmau a fi vândute, precum şi faptul că în absenţa unor texte imperative, nimic nu împiedică supunerea votului adunării creditorilor a propunerii lichidatorului de vânzare a spaţiilor locative către foştii chiriaşi, sub toate aspectele.

Domenii speta

Spete similare