Adeverinţa întocmită conform Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008 pentru a fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie. Menţionarea temeiului juridic al încadrării în grupa de muncă.

Hotărâre: Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 25 martie 2016 şi precizată la termenul din 1 iunie 2016, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 188338/16.11.2016 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul şi a perioadei 15.11.1985 - 1.04.1991 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă şi a datelor din adeverinţa nr. 355/25.11.2008 emisă de S.C. X. S.A.

În motivare, a arătat că a formulat contestaţie împotriva acestei decizii în termenul prevăzut de lege, nemulţumită fiind de faptul că pârâta, la stabilirea drepturilor sale de pensie, nu i-a valorificat şi adeverinţa nr. 355/2008 emisă de S.C.  X.S.A.

Reclamanta nu a indicat temeiul de drept al acţiunii, instanţa constatând că acesta este reprezentat de dispoziţiile art. 149 şi următoarele din Legea 263/2010.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că în mod corect nu a fost luată în calcul adeverinţa nr. 355/25.11.2008 emisă de S.C. X. S.A. privind grupa II-a de muncă deoarece nu respectă prevederile impuse prin Ordinul 590/15.09.2008, iar nominalizarea este din 1992, reclamanta fiind însă plecată din unitate din 1991.

De asemenea, în perioada 30.04.1992-17.05.1994 au fost luate în calcul numai veniturile de la S.C. E. S.A. realizate cu normă întreagă, fără cele realizate cu ½ normă la C.E.C. B., potrivit art. 128 alin. 21 din HG 257/2011.

În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri.

Tribunalul Botoşani prin sentinţa civilă nr. 570 din 1 iunie 2016 a admis contestaţia; a anulat decizia nr. 188338/16.11.2016 şi a obligat pârâta să emită pentru reclamantă o nouă decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu luarea în calcul şi a perioadei 15.11.1985-1.04.1991 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, potrivit adeverinţei nr. 355/25.11.2008 emisă de S.C. X. S.A., drepturile de pensie astfel stabilite urmând a fi plătite reclamantei începând cu data de 5.10.2015.

Analizând probele administrate în cauză în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 5.10.2015 prin cererea înregistrată la instituţia pârâtă sub nr. 12475 reclamanta a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă conform Legii 263/2010 iar pârâta a emis în acest sens decizia nr. 188338/16.11.2015 prin care i-a admis cererea cu precizarea din motivare că: ,,la calculul stagiului de cotizare nu s-a valorificat grupa a II-a de muncă pentru perioada 15.11.1985-1.04.1991 întrucât adeverinţa 355/25.11.2998 emisă de S.C. X. S.A. nu respectă prevederile Ordinului 590/15.09.2008 în ceea ce priveşte modelul adeverinţei şi a datelor înscrise în aceasta. La calculul punctajului mediu anual nu s-au valorificat veniturile realizate în perioada 30.04.1992-17.05.1994, întrucât în conformitate cu prevederile art. 128 alin. 2 din H.G. 257/2011 reprezintă cumul de funcţii”.

Prin această decizie pârâta a recunoscut reclamantei un stagiu de cotizare realizat de 30 ani şi 2 luni în condiţii normale de muncă cu un stagiu total de cotizare de 41 ani, 5 luni şi 1 zile, numărul total de puncte realizate de 44.49489.

Instanţa a constatat că neluarea în calcul de către pârâtă a adeverinţei nr. 355/2008 este eronată, întrucât această adeverinţă îndeplinea toate cerinţele de fond şi de formă prevăzute de lege.

Instanţa a constatat că, deşi nu este întocmită pe formularul prevăzut de Ordinul 590/2008, adeverinţa conţine elementele esenţiale impuse de acest act normativ, menţionându-se clar şi expres datele de identificare a reclamantei, perioada lucrată, funcţia, grupa de muncă, temeiul juridic al încadrării în grupă. Se precizează inclusiv care a fost actul intern (Hotărârea Consiliului de Administraţie 127/20.03.1992) în baza căruia s-a recunoscut beneficiul grupei superioare şi că „întreaga activitate şi-a desfăşurat-o pe şantier, în condiţii de muncă nocive, grele şi periculoase, lucru în aer liber, sub influenţa intemperiilor”.

Faptul că decizia internă de încadrare în grupa de muncă este ulterioară încetării aporturilor de muncă nu are relevanţă juridică deoarece poate avea efect retroactiv, chiar Ordinul 50/1990 conţinând dispoziţii privind perioade anterioare intrării sale în vigoare şi lăsând posibilitatea recunoaşterii  retroactive a grupelor de muncă.

Mai mult, în adeverinţă se menţionează expres şi faptul că „pentru perioada lucrată unitatea a constituit şi virat CAS corespunzător grupei a II a de muncă”.

De asemenea, din carnetele de muncă depuse în copie la dosar instanţa a constatat că fostul angajator a recunoscut încadrarea în grupa superioară de muncă şi foştilor colegi ai reclamantei.

Instanţa a mai avut în vedere că în prezent S.C. X. S.A. este radiată din Registrul Comerţului, astfel încât nu se mai poate emite o nouă adeverinţă conformă.

Oricum,  necorespunderea adeverinţei cu formularul tip prevăzut de Ordinul 590/2008  nu-i este imputabilă reclamantei, astfel încât este injust – în contextul expus pe larg mai sus – ca acesteia să nu-i fie recunoscut dreptul respectiv.

Aşa fiind, în temeiul art. 149 şi următoarele din Legea 263/2010, instanţa a admis acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivare, a arătat că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu nerespectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 şi Ordonanţei nr. 340/2001.

Anterior Ordinului nr. 68/1990 şi Ordinului nr. 50/1990 au fost în vigoare Decretul Consiliului de stat cu privire la încadrarea personalului muncitor în grupele I, II sau III de muncă nr. 215/1977 şi Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1061/1968 pentru stabilirea criteriilor de încadrare a locurilor de munca în grupele I şi II prevăzute de Legea nr. 27/1966 şi a organelor care fac aceste încadrări, precum şi Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1296/25 decembrie. 1975 privind completarea Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 1061/1968.

Faptul că meseria avută s-ar încadra în dispoziţiile legale nu este suficient deoarece Ordinul nr. 50/1990 prevede mai multe condiţii cumulative, respectiv:

- existenţa locului de muncă sau a meseriei ce s-ar încadra în grupa a doua de muncă - pct. 6 din Ordinul nr. 50/l990.

Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent şi în continuare se încadrează în grupele I şi II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuieşte ordinele nr. 59/1969, 105/1976 şi 210/1977 ale ministrului muncii şi ministrului sănătăţii, care îşi încetează aplicabilitatea.

Pentru perioada de activitate desfăşurată între 18.03.1969 şi 31.12.1975 încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul lucrat, aşa cum a fost stabilit prin Precizările Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii nr. 11860/1969, fără a se condiţiona de existenţa buletinelor de determinare a noxelor.

Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 şi 31.12.1989 încadrarea în grupele I şi II de muncă nu este condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a noxelor.

Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

În adeverinţa sus menţionată se invocă prevederile Ordinului nr. 50/1990, dar nu se face nicio precizare referitoare la punctul din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 prin care funcţia respectivă se încadrează în grupa a II-a de muncă, nominalizarea persoanelor pentru care s-a avizat încadrarea în grupa superioară.

Nu se face nicio precizare în ceea ce priveşte contribuţia de asigurări sociale - dacă a fost reţinută şi virată - corespunzătoare grupei a II-a de muncă şi dacă aceste înscrisuri înlocuiesc sau completează datele din carnetul de muncă.

Emiterea unor astfel de documente cu valoare practică, care sunt întocmite fără a exista înscrisuri justificative, verificabile, pe considerentul că întreaga răspundere revine fostului angajator sau deţinătorului de arhivă, întrucât casele teritoriale de pensii nu pot cenzura aceste documente, produc cel mai adesea efecte de natură financiară, care conduc la prejudicierea bugetului asigurărilor şi a bugetului de stat, precum şi la acordarea unor recompense financiare în mod nejustificat.

În niciun moment salariaţii instituţiei nu ar putea cenzura încadrarea într-o anumită grupă de muncă, însă aceştia sunt obligaţi, în conformitate cu prevederile legislaţiei de asigurări sociale şi pensii, Statului funcţionarilor publici şi Statutul Casei Naţionale de Pensii Publice ,,să verifice” şi să „…valorifice în mod corect” documentele de vechime sau care atestă încadrarea în grupe de muncă

În drept, a invocat Ordonanţa nr. 340/2001, HG 257/2011, Decretul nr. 92/1976, Legea nr. 263/2010, Ordinul 50/1990 şi C.pr.civ.

Reclamanta-intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 N.C.pr.civ., stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Faţă de data emiterii adeverinţei nr. 355/25.11.2008, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. 5 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit căruia „Adeverinţele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008, până la intrarea în vigoare a legii, vor putea fi valorificate la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile de fond şi formă prevăzute de acesta”.

Iar potrivit art. 7 din Anexa nr. 1 Procedură la Ordinul nr. 590/2008, „Pentru a putea fi valorificată, adeverinţa prevăzută în anexă se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute”.

Lecturând modelul din adeverinţă din această anexă, Curtea constată că una din rubricile este indicarea temeiului juridic al încadrării în grupa de muncă.

Acest temei juridic îl constituie „actul normativ (nr., dată, poziţie, anexă etc.) care anterior datei de 1 aprilie 2001 a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă”, iar pentru perioada menţionată în adeverinţa nr. 1/31.01.2011 (20.08.1969-15.04.1983) încadrarea în grupe superioare de muncă s-a făcut conform Ordinului ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990.

Or, din cuprinsul adeverinţei rezultă că nu este menţionată nicio poziţie din anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990 în care să se încadreze activitatea desfăşurată de reclamanta-intimată, aşadar este întemeiată susţinerea apelantei-pârâte în sensul nerespectării prevederilor Ordinului nr. 590/2008.

Existenţa/nu a unei culpe a salariatului în completarea adeverinţei este irelevantă, actul normativ incident în cauză nefăcând o asemenea distincţie, iar concluzia primei instanţe în sens contrar este eronată.

Împrejurarea că în carnetele de muncă depuse la dosar colegi ai reclamantei-intimate au înscrisă grupa a II-a de muncă nu este de natură a valida completarea incompletă a adeverinţei nr. 355/25.11.2008 întrucât obiectul prezentului litigiu nu este constatarea grupei de muncă, ci (şi) valorificarea datelor din adeverinţa nr. 355/25.11.2008.

Doar într-un litigiu având ca obiect constatarea grupei a II-a de muncă s-ar putea analiza dacă activitatea reclamantei-intimate s-a desfăşurat în aceleaşi condiţii cu cea pentru care colegii au beneficiat de grupa de muncă, precum şi dacă activitatea desfăşurată „pe şantier, în condiţii de muncă nocive, grele şi periculoase, lucru în aer liber, sub influenţa intemperiilor” justifică o asemenea încadrare.

Iar împrejurarea că în cuprinsul adeverinţei s-a făcut menţiune despre virarea C.A.S. corespunzător grupei a II a de muncă (fiind nefondată susţinerea apelantului în sens contrar) nu este suficientă pentru valorificarea unei adeverinţe incomplete, după cum s-a arătat anterior.

Examinând modelul de adeverinţă impus de Ordinul nr. 590/2008, Curtea constată că nu rezultă din acesta că emitentul trebuie să menţioneze dacă adeverinţa înlocuieşte sau completează date din carnetul de muncă, fiind nefondată această susţinere a apelantului.

În condiţiile în care adeverinţa nu cuprinde temeiul juridic al încadrării în grupa de muncă, menţiune obligatorie conform Ordinului nr. 590/2008, faţă de dispoziţiile art. 7 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 590/2008, Curtea constată că soluţia primei instanţe de obligare a pârâtei-apelante la valorificarea acestei adeverinţe şi la anularea deciziei nr. 188338/16.11.2016 nu respectă aceste dispoziţii legale, astfel încât, în baza art. 480 alin. 1 şi 2 C.pr.civ., apelul va fi admis, iar sentinţa va fi schimbată în tot, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare