Procedura insolvenţei. Creditori îndreptăţiţi să conteste planul de distribuire în cazul falimentului

Decizie 251 din 14.12.2016


Prin sentinţa civilă nr.  630 din 25.10.2016 pronunţată de Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă, s-a respins excepţia netimbrării, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului M.R.L.I SPRL şi a respins, pentru lipsa calităţii procesuale active, contestaţia formulată de petentul M.R.L.I.SPRL împotriva raportului privind fondurile obţinute nr. 6026/27.06.2016 şi a planului de distribuire nr. 6027/27.06.2016, în cauza ce are drept obiect derularea procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei faţă de debitorul SC Y.P.I. SRL, reţinându-se, cu privire la excepţia netimbrării, că potrivit art. 77 din Legea nr.85/2006 cererile practicianului în insolvenţă pentru derularea procedurii sunt scutite de taxă de timbru. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, s-a reţinut că, potrivit art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţie la raportul privind fondurile obţinute şi la planul de distribuire. De asemenea, s-a reţinut că M.R.L. I. SPRL a avut această calitate, pe care a transmis-o în mod convenţional, prin transferul de portofolii, prin care cei doi practicieni în insolvenţă au convenit transferul unor dosare, ceea ce a reprezentat preluarea de către intimata S.P.T. I. SPRL a calităţii de lichidator judiciar, cu beneficiile, respectiv cheltuielile aferente, iar în ceea ce priveşte susţinerea că nu există o menţiune expresă de convenire a onorariului, această problemă de interpretare a convenţiei de transfer nu a reprezentat un impediment în derularea procedurii insolvenţei debitorului, ci un raport convenţional dintre cei doi practicieni în insolvenţă, urmând a fi analizată strict, prin perspectiva convenţiei şi nu în cadrul dosarului de insolvenţă, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 36 alin. 1 din statutul practicienilor în insolvenţă. În aceste condiţii, atâta timp cât reclamantul a transmis calitatea de lichidator judiciar în mod convenţional, acesta nu are calitatea de fost lichidator, deci nu mai deţine calitate procesuală activă în vederea contestării modului de distribuire a sumelor obţinute în procedură.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea M.R.L.I S.P.R.L. I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 251/14.12.2016, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a civilă, a respins, ca nefondate, excepţiile nemotivării recursului şi cea a tardivităţii invocate de către intimata SC Y.P.I. SRL - prin lichidator judiciar S.T.I.SPRL I.; a admis recursul declarat de contestatoarea M. R. L.I. S.P.R.L, împotriva sentinţei nr. 630  din 25 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia a II a civilă, intimaţi fiind SC Y. P.I.SRL şi S.T.I.SPRL Iaşi, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

 Recursul formulat de contestatoare a fost găsit fondat pentru următoarele motive :

Raportat la motivul principal de recurs, legat de greşita reţinere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, Curtea reţine că textul incident în cauză este reprezentat de prevederile art.122 alin. 3 din Legea nr.85/2006 în care se arată că „Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare. O copie de pe contestaţie se comunică de urgenţă lichidatorului.”

 Se poate observa că acest text este situat după art.121 din Legea nr.85/2006 ce reglementează ordinea de distribuire a sumelor realizate în urma lichidării, iar în art.121 pct. 1 sunt prevăzute sumele reprezentând „taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24”, iar în art. 123 pct. 1 se prevede că, în cazul falimentului, vor fi plătite cu prioritate „taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4)”.

Rezultă din cuprinsul acestor texte că la distribuiri participă, având chiar prioritate faţă de orice alţi creditori, cheltuielile de procedură, plata renumeraţiilor persoanelor angajate în condiţiile legii. Însă, aceste persoane participă la distribuire fără a fi înscrise în tabelul definitiv consolidat de creanţe, rezultând fără dubiu că textul art.122 alin. 3 din Legea nr.85/2006 se referă la creditorii îndreptăţiţi să participe la distribuiri, nelimitând sfera acestora la cei înscrişi în tabelul de creanţe. Dealtfel, nu poate fi făcută o diferenţiere între creditorii îndreptăţiţi să participe la distribuiri de sume în cadrul procedurii insolvenţei, având ca temei înscrierea în tabel, întrucât o atare interpretare ar îngrădi accesul la justiţie a creditorilor prev. în art. 121 pct. 1 şi art.123 pct. 1 din Legea nr.85/2006, ceea ce ar fi contrar art.6 CEDO, acestora fiindu-le îngrădit accesul la instanţă pentru apărarea propriilor drepturi.

Faţă de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 rap. la art. 314 pct. 9 Cod procedură civilă (greşita aplicare a prev. art.122 alin. 3 din Legea nr.85/2006) şi a art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul, a casa sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care judecătorul sindic va evoca fondul cauzei prin raportare la motivele prezentate de contestator.