Dreptul muncii. Ajutor deces

DREPTUL MUNCII. Ajutor deces

- art.10 alin.5 pct. II O.U.G. nr.80/2010

- art.2 din O.U.G. nr.84/2012

- art.10 alin.2 din O.U.G. nr.103/2013

- art.7 alin.3 din O.U.G. nr.83/2014

- art.6 alin.3 din O.U.G. nr.57/2015

- art.132 din Legea nr.62/2011

Deşi prin contractul colectiv de muncă şi prin Legea nr. 284/2010 s-a stabilit că în caz de deces al unui cadru didactic, cei îndreptăţiţi beneficiază de un ajutor de deces în cuantum de cinci salarii ale celui decedat, câtă vreme pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 acest drept a fost suspendat, nu se impune acordarea ajutorului de deces prevăzut de art. 36 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar nr.1483/13.11.2014, art.12 din Anexa II Cap.I litera b) din Legea nr.284/2010, OUG nr.80/2010, OUG nr.103/2013, OUG nr.83/2014, OUG nr.57/2015, art.132 din Legea nr.62/2011.

Decizia civilă nr. 341/2016-A din 14.04.2016 (dosar nr. 1996/83/2015)

Prin sentinţa civilă nr. 967/LMA din 17.12.2015, Tribunalul S. M., în dosar nr. 1996/83/2015, a respins acţiunea formulată de reclamanta Ţ. M. E., în contradictoriu cu pârâtul LICEUL T. C. B., având ca obiect acordarea ajutorului de deces.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat acordarea unui ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, ca urmare a decesului soţului său, Ţ. G., fost cadru didactic, decedat la xx.xx.2015.

Conform art. 36 alin. 2 lit. b) din CCM la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ persoanele îndreptăţite beneficiază de un ajutor de deces la nivelul de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale de stat, în caz de deces al unui cadru didactic. Această sumă se plăteşte de unitatea prevăzută în anexa nr.4 la care a fost angajat salariatul decedat. De asemenea, la art.12 din anexa II cap. 1 lit.b) din Legea nr.284/2010 se prevede că, „pentru personalul didactic, în caz de deces, se acordă celor îndreptăţiţi un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale de stat”.

Tribunalul a reţinut că în anul 2015 prevederile art. 12 din anexa II cap. 1 lit.b) din Legea nr.284/2010 nu se aplică, conform art.7(3) din O.U.G. nr.83/2014. Potrivit disp. art. 132 din Legea nr. 62/2011, ”Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege”.

Cum legiuitorul a stabilit că, pentru anul 2015, dispoziţiile care prevedeau acordarea ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii nu se aplică, instanţa a apreciat că nici clauzele din contractul colectiv de muncă nu au suport legislativ, astfel încât nu pot fi acordate drepturile solicitate de către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta Ţ. M. E., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei, admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de apel s-a invocat că interpretarea instanţei de fond este greşită, prin O.U.G. nr.83/2014 acordarea ajutorului de deces a fost doar suspendată pentru anul 2015, nefiind abrogat art.12 din anexa II cap.I lit.b) din Legea nr.84/2010, ce constituie temei legal pentru clauza din CCM sector învăţământ ce prevede că beneficiază de un ajutor de deces la nivelul a 5 salarii ale persoanei decedate, soţul ei a fost cadru didactic la data decesului.

Ca soţie supravieţuitoare a unui fost cadru didactic, beneficiază de acest drept prevăzut de art.36 alin.2 lit.b) din CCM pe anul 2012, stabilit fiind dreptul potrivit Legii nr.284/2010.

Intimatul pârât, nu şi-a comunicat poziţia faţă de apelul declarat.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Din cuprinsul înscrisului aflat la dosar fond – fila 6 emis de intimatul Liceul T. C. B., Curtea a reţinut că numitul T. G. avea calitatea de profesor S, gradul II, iar, potrivit copiei certificatului de deces seria DC nr.xxxxxx eliberat de Direcţia de Evidenţă a Persoanelor S. M. – fila 4 dosar de fond, acesta a decedat la data de xx.xx.2015 în localitatea S. M.

Potrivit copiei certificatului de căsătorie Seria C.7 nr. xxxxxx de către Consiliul Municipiului S. M. – fila 5 dosar de fond, apelanta s-a căsătorit la data de xx.xx.1985 în localitatea S. M., cu Ţ. G. iar din adeverinţa nr.xxxx/26.08.2015 emisă de Liceul T. C. B., - fila 6 dosar de fond, aceasta este salariată în cadrul Liceului, în funcţia de secretar.

Din cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar nr.1483/13.11.2014, publicat în Monitorul Oficial nr.5/26.11.2014, partea V, art.36 alin.2 litera b), se reţine că s-a convenit că persoanele îndreptăţite beneficiază în caz de deces al unui cadru didactic de un ajutor de deces, în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale, ce se plăteşte de către unitatea, instituţia prevăzută în Anexa nr.4, la care a fost angajat salariatul decedat, prin deducere din cota CAS datorată casei teritoriale de pensii.

Această dispoziţie, acest drept se regăseşte şi în cuprinsul art.12 din Anexa II Cap.I litera b) din Legea nr.284/2010 – lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Deoarece prin O.U.G. nr.80/2010, aprobată prin Legea nr.283/2011 cu modificări, art.10 alin.5 art.II s-a dispus ca această prevedere în anul 2012 să nu se aplice, respectiv în anul 2013 potrivit art.2 din O.U.G. nr.84/2012, în anul 2014 potrivit art.10 alin.2 din O.U.G. nr.103/2013, în anul 2015 potrivit art.7 alin.3 din O.U.G. nr.83/2014 iar în anul 2016 conform art.6 alin.3 din O.U.G. nr.57/2015, câtă vreme clauzele contractului colectiv de muncă pot stabili doar drepturi şi obligaţii în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege –art.132 din Legea nr.62/2011, în mod corect instanţa de fond a reţinut că dreptul nu poate fi acordat în acest moment.

Într-adevăr, dreptul solicitat, este prevăzut de dispoziţiile legale susmenţionate, însă, câtă vreme legiuitorul a dispus ca acesta să nu fie acordat în anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, practic s-a dispus o suspendare a acestuia şi astfel criticile apar ca neîntemeiate.

Statul, în realizarea politicilor sale bugetare, este în drept să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, având posibilitatea de a suspenda sau înceta plata unor asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătoare, context în care se impune a fi evocată Decizia nr. 27 din 17 februarie 2009 a Curţii Constituţionale însă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului-cauza Kechko/Ucrainei fiind relevantă în acest sens.

Prin decizia nr. 27/17. 02. 2009 pronunţată de Curtea Constituţională publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 149 din 10 martie 2009, s-a reţinut că legiuitorul este în drept să instituie sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care însă le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor sale în domeniul stabilirii salariilor personalului plătit din fonduri publice, relevantă fiind conform celor arătate mai sus Hotărârea Kechko c/a Ucrainei din 8 noiembrie 2005, nr. 63134/00, potrivit acesteia s-a stabilit că revine statului să stabilească, de o manieră discreţionară, ce beneficii trebuiesc plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, acesta putând dispune introducerea , suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare, fiind la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat.

Se mai reţin în acelaşi sens şi considerentele aceleiaşi Curţi Europene a Drepturilor Omului din cuprinsul Hotărârii din 21 februarie 1986 pronunţată în Cauza James şi alţii c/a Marii Britanii, conform cărora politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă competenţă, prin prisma Convenţiei, de a stabili politica economică şi socială a ţării.

Ca urmare, atâta timp cât la nivelul anilor 2012-2016 legiuitorul a intervenit în sensul mai sus reliefat, este evident că nu se poate da o soluţie favorabilă pretenţiei reclamantei de-ai fi acordat ajutorul de deces, o acceptare a pretenţiilor acesteia ar echivala practic cu ignorarea actelor normative adoptate în realizarea politicii bugetare a Statului.

Faţă de toate considerentele expuse, instanţa de apel în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în întregime sentinţa apelată ca fiind legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare