Recurs. Litigii privind funcţionarii publici statutari

Recurs. Litigii privind funcţionarii publici statutari

- art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 19/2006

- art. 5 din H.G. nr. 781/2002

Cu privire la fondul pretenţiilor recurenţilor, în mod judicios a reţinut tribunalul aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 19/2006 care statuează că pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.

Corect a reţinut tribunalul şi incidenţa în speţă a dispoziţiilor Ordinului M.J. nr. 1819/C/2008 prin care s-a stabilit că în funcţie de certificatul/ avizul de securitate deţinut, funcţionarii publici beneficiază de un spor de confidenţialitate în procent de 10% - clasa Secret de serviciu, sporul acordându-se de la data eliberării certificatului/avizului de securitate precum şi a prevederilor art. 5 din H.G. nr. 781/2002 care dispune că funcţiile care presupun accesul la informaţii secrete de serviciu se stabilesc de către conducătorii unităţilor deţinătoare.

De asemenea, interpretând în mod judicios probele de la dosar, corect a statuat prima instanţă că din fişele posturilor depuse la dosar, coroborate cu declaraţiile martorilor G. F. I. (f. 356-357 dos. fond) şi C. M. (f.362-363 dos. fond) rezultă că anterior emiterii deciziei nr. 61/29.12.2010, respectiv în perioada 21.05.2010-31.12.2010, recurenţii reclamanţi nu aveau acces la informaţii clasificate secret de serviciu, nu au deţinut avize/certificate de securitate şi nici autorizaţii scrise, emise de conducătorul Penitenciarului O., prin care să li se permită accesul la informaţii secrete de serviciu, astfel că nu aveau nici dreptul la sporul de confidenţialitate solicitat.

Curtea a reţinut că în lumina dispoziţiilor legale enunţate anterior, lipsa avizelor/certificatelor de securitate emise de conducătorul Penitenciarului O., echivalează cu lipsa unei condiţii de fond pentru acordarea sporului de confidenţialitate iar neîndeplinirea acesteia este de natură împiedica naşterea dreptului recurenţilor la plata sporului solicitat.

Pe de altă parte, astfel de avize/certificate de securitate nici nu se impuneau a fi emise de către intimate având în vedere că din probele de la dosar nu rezultă că recurenţii ar fi avut acces efectiv la informaţii de natura celor pentru care ar fi fost îndreptăţiţi la sporul de confidenţialitate, decizia zilnică pe unitate şi documentarele penale ale deţinuţilor custodiaţi nefiind clasificate ca secrete de serviciu.

Corect a reţinut prima instanţă că deşi prin decizia nr. 61/29.12.2010 s-a acordat sporul de confidenţialitate de 10% personalului Penitenciarului O., acest fapt nu presupune că recurenţii reclamanţi sunt îndreptăţiţi să primească spor de confidenţialitate şi pentru perioada anterioară.

Este neîntemeiată şi susţinerea recurenţilor că având în vedere că anterior datei de 01.01.2009 au beneficiat de sporul de confidenţialitate ar fi îndreptăţiţi la plata acestui spor şi ulterior, având în vedere că plata, chiar eronată a unui spor la salariu, nu dă naştere pentru viitor la un drept în patrimoniul celui care a beneficiat de respectivul spor în lipsa îndeplinirii condiţiilor legale pentru acordarea lui.

Decizia nr. 714 din 08.04.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 4903/111/2013**

Prin sentinţa nr. 2269/13.10.2015, pronunţată în dosar nr. 4903/111/2013*, Tribunalul B. a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M. J., invocată de acesta.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A. N. P., invocată de către aceasta.

A respins cererea formulată de reclamanţi şi de intervenienţi în contradictoriu cu pârâţii M. J. şi A. N. P., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor A. L., A. C. P., A. C. D., A. M. A., B. I. F., B. H. N., B. N., C. A. M., C. M. C., C. V., D. I., F. T., G. L., I. O.,  I. C., M. N. M., M. I. F., M. P., M. R., N. C., P. A., T. D., T. M., T. N., T. A. N., T. G. D., invocată de pârâtul Penitenciarul O., în dosarul nr. 4903/111/2013, şi pe cale de consecinţă, a respins ca prescris dreptul la acţiune cu privire la pretenţiile constând în spor de confidenţialitate pentru perioada 01.01.2009 - 20.05.2010.

A respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului Penitenciarul O., cu sediul în O., la calcularea şi achitarea sporului de confidenţialitate pentru perioada 21.05.2010 - 31.12.2010 şi de emitere a certificatului/avizului de confidenţialitate, aceasta din urmă fiind formulată în dosarul 9319/111/2013.

A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al intervenienţilor în interes propriu A. N., B. C.-L., B. N., B. S., B. G., B. V.-D., D. I., D. I., D. I.-F., D. M.-F., G. A., G. F.-M., L. M., M. M. F., O. P., P. I. M., P. C. D., P. R., P. M. A., R. E. B., S. F., S. V., S. A. N., S. I. C., invocată de pârâtul Penitenciarul O., în dosarul nr. 4903/111/2013, şi pe cale de consecinţă a respins ca prescris dreptul la acţiune cu privire la pretenţiile formulate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs recurenţii A. L., A. C. P., A. C. D., A. M. A., B. I. F., B. H. N., B. N., C. A. M., C. M. C., C. V., D. I., F. T., G. L., I. O.,  I. C., M. N. M., M. I. F., M. P., M. R., N. C., P. A., T. D., T. M., T. N., T. A. N., T. G. D., A. N., B. C.-L., B. N., B. S., B. G., B. V.-D., D. I., D. I., D. I.-F., D. M.-F., G. A., G. F.-M., L. M., M. M. F., O. P., P. I. M., P. C. D., P. R., P. M. A., R. E. B., S. F., S. V., S. A. N., S. I. C., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive ale intimaţilor de rd. 1 si 2, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, si pe cale de consecinţă:

•obligarea intimaţilor să emită in favoarea recurenţilor un certificat/aviz de securitate pentru perioada 1.01.2009 - 31.12.2010;

•obligarea intimaţilor să calculeze şi să achite recurenţilor drepturile băneşti reprezentând sporul de confidenţialitate în procent de 10 % din salariul de bază pentru perioada 1.01.2009 - 31.12.2010, actualizat cu indicele de inflaţie până la data plăţii.

În motivare, recurenţii au susţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ale intimaţilor M. J. şi A. N. P., că instanţa de fond în mod greşit a admis această excepţie, având în vedere că unul din capetele de cerere ale acţiunii este obligarea intimaţilor să calculeze şi să achite drepturile băneşti reprezentând sporul de confidenţialitate, precum şi faptul că intimatele de rd. 1 si 2 au calitatea de ordonator principal, respectiv secundar de credit.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1.01.2009 - 20.05.2010, arată recurenţii că şi această excepţie a fost admisă greşit de prima instanţă, în dosarul conexat nr. 9319/111/2013 s-a solicitat emiterea unui certificat/aviz de securitate pentru perioada 1.01.2009 - 31.12.2010 iar dreptul la acţiune pentru a obţine obligarea intimaţilor la plata drepturilor băneşti reprezentând sporul de confidenţialitate se naşte doar de la data emiterii certificatului/aviz de securitate.

În ceea ce priveşte fondul litigiului, arată recurenţii faptul că au calitatea de funcţionari publici cu statut special iar prin natura funcţiei au desfăşurat şi desfăşoară în continuare o activitate care presupune accesul la informaţii clasificate, ceea ce dă dreptul la acordarea unui spor de confidenţialitate.

În drept, recurenţii nu şi-au motivat recursul.

Intimatul Penitenciarul O. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimatul a susţinut în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor, apreciază intimatul că, în mod justificat, instanţa de fond a admis excepţia invocată de şi a respins ca prescris dreptul la acţiune cu privire la pretenţiile constând în spor de confidenţialitate pentru perioada 01.01.2009 - 20.05.2010.

Susţine intimatul că având în vedere data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 21.05.2013, raportat la obiectul acţiunii şi anume plata sporului de confidenţialitate în procent de 10 % din salariul de bază pentru perioada 01.01.2009 - 31.12.2010, dreptul material la acţiune al reclamanţilor este prescris pentru perioada 01.01.2009 - 20.05.2010.

Privitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al intervenienţilor în interes propriu, susţine intimatul că şi aceasta este întemeiată, având în vedere că, cererea de intervenţie în interes propriu a fost formulată la data de 10.11.2014, după împlinirea termenului de prescripţie de trei ani prevăzut de art. 268, alin 1, lit. c) din Legea nr. 53/2003 şi art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

În ceea ce priveşte fondul litigiului, intimatul susţine, în esenţă, că niciuna dintre persoanele reclamante nu au accesat documente clasificate, în perioada solicitată (01.07.2008 - 29.12.2010), pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu, ocupând funcţii de agenţi operativi şi respectiv de medic veterinar, funcţii care nu presupuneau accesul la informaţii clasificate, acest lucru reieşind şi din fişele posturilor care au fost depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte susţinerile martorului C. M. în sensul că reclamanţii ar fi avut acces la anumite documente clasificate, respectiv Decizia Zilnica Pe Unitate şi dosarele condamnaţilor, precizează intimatul că acestea sunt nefondate.

În concluzie, apreciază intimatul că reclamanţilor nu li se pot elibera certificate/avize de securitate de acces la informaţii clasificate pentru perioada 01.07.2008 - 29.12.2010, deoarece nu deţineau şi nu accesau documente clasificate şi astfel nu se impune autorizarea acestora, conform principiului necesităţii de a cunoaşte.

În drept, intimatul invocă art. 205 Cod procedură civilă.

Intimata A. N. P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

În motivare, intimata susţine că nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii, deoarece aceasta nu are calitatea de titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic.

Pentru ca instituţia pârâtă să stea în proces în calitate de parte, ar trebui să fie îndeplinită cerinţa esenţială a existenţei calităţii sale procesuale (legitimatio ad causam), ceea ce nu se întâmplă în cauza de faţă.

Arată intimata că prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1819/C/2008 s-a stabilit că în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, funcţionarii publici beneficiază de un spor de confidenţialitate în procent de 10% - clasa Secret de serviciu, sporul acordându-se de la data eliberării certificatului/avizului de securitate.

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi a declaraţiilor martorilor, apreciază intimata că reiese faptul că anterior emiterii Deciziei directorului Penitenciarului O. nr.61/29.12.2010, respectiv în perioada 21.05.2010 - 31.12.2010, recurenţii - reclamanţi (ce ocupau funcţiile de agenţi operativi, agenţi de pază şi medic veterinar) nu aveau acces la informaţii clasificate secret de serviciu, nu au deţinut avize/certificate de securitate şi nici autorizaţii scrise, emise de conducătorul Penitenciarului O., prin care să li se permită accesul la informaţii secret de serviciu.

Împrejurarea că prin Decizia nr.61/29.12.2010 s-a acordat sporul de confidenţialitate de 10% personalului Penitenciarului O., nu duce la concluzia că recurenţii sunt îndreptăţiţi să primească spor de confidenţialitate şi pentru perioada anterioară, având în vedere că decizia a fost emisă ca urmare a apariţiei Manualului de Proceduri pentru Gestionarea Incidentelor, aprobat prin OMJ nr. 2748/C/2010.

În drept, intimata invocă dispoziţiile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010, republicată, privind noul Cod de procedura civilă.

Intimatul M. J., deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul, instanţa a constatat următoarele:

Recurenţii sunt în raporturi de serviciu cu intimatul Penitenciarul O. şi până în data de 01.01.2011 nu au beneficiat de sporul de confidenţialitate.

Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M. J. şi A. N. P., în mod judicios a reţinut prima instanţă că prin acţiunea dedusă judecăţii s-a solicitat emiterea de către angajator a avizelor de securitate şi acordarea unui spor de confidenţialitate, astfel că cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii este angajatorul recurenţilor, respectiv Penitenciarul O.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut, în acord cu concluzia tribunalului, că simpla calitate de ordonator de credite nu este de natură a-i conferi unei persoane calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ. În acest tip de litigii, calitate procesuală pasivă are doar persoana care a emis actul administrativ a cărui anulare se cere ori care are competenţa de a emite actul administrativ la care se doreşte a fi obligată o autoritate publică.

Referitor la excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune al recurenţilor reclamanţi, în mod legal şi temeinic a stabilit instanţa fondului că cererile privind drepturile salariale se introduc în termen de trei ani de la data naşterii dreptului la acţiune, conform art. 268 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 117 din Legea nr. 168/1999 şi, având în vedere data introducerii cererii, respectiv 21.03.2013, s-a prescris dreptului material la acţiune al recurenţilor reclamanţi în ce priveşte sporul de confidenţialitate aferent perioadei 01.01.2009 - 20.05.2010.

În ceea ce priveşte la excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune al recurenţilor intervenienţi în interes propriu, în mod corect a admis prima instanţă această excepţie cu motivarea că dat fiind faptul că acţiunea având ca obiect acordarea sporului de confidenţialitate pentru perioada 01.01.2009 - 31.12.2010 a fost formulată la data de 10.11.2014, aceasta este prescrisă, termenul de prescripţie de 3 ani împlinindu-se pentru ultima zi a intervalului solicitat în data de 31.12.2013.

Nu se poate reţine critica recurenţilor în sensul că dreptul material la acţiune s-ar naşte doar la data emiterii certificatului de securitate, care nu a fost emis, aceasta din urmă fiind o cerinţă de fond pentru acordarea sporului de confidenţialitate, cerinţă care dacă nu este îndeplinită nu poate avea ca efect împiedicarea curgerii termenului de prescripţie.

Cu privire la fondul pretenţiilor recurenţilor, în mod judicios a reţinut tribunalul aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 19/2006 care statuează că pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.

Corect a reţinut tribunalul şi incidenţa în speţă a dispoziţiilor Ordinului M.J. nr. 1819/C/2008 prin care s-a stabilit că în funcţie de certificatul/ avizul de securitate deţinut, funcţionarii publici beneficiază de un spor de confidenţialitate în procent de 10% - clasa Secret de serviciu, sporul acordându-se de la data eliberării certificatului/avizului de securitate precum şi a prevederilor art. 5 din H.G. nr. 781/2002 care dispune că funcţiile care presupun accesul la informaţii secrete de serviciu se stabilesc de către conducătorii unităţilor deţinătoare.

De asemenea, interpretând în mod judicios probele de la dosar, corect a statuat prima instanţă că din fişele posturilor depuse la dosar, coroborate cu declaraţiile martorilor G. F. I. (f. 356-357 dos. fond) şi C. M. (f.362-363 dos. fond) rezultă că anterior emiterii deciziei nr. 61/29.12.2010, respectiv în perioada 21.05.2010-31.12.2010, recurenţii reclamanţi nu aveau acces la informaţii clasificate secret de serviciu, nu au deţinut avize/certificate de securitate şi nici autorizaţii scrise, emise de conducătorul Penitenciarului O., prin care să li se permită accesul la informaţii secrete de serviciu, astfel că nu aveau nici dreptul la sporul de confidenţialitate solicitat.

Curtea a reţinut că în lumina dispoziţiilor legale enunţate anterior, lipsa avizelor/certificatelor de securitate emise de conducătorul Penitenciarului O., echivalează cu lipsa unei condiţii de fond pentru acordarea sporului de confidenţialitate iar neîndeplinirea acesteia este de natură împiedica naşterea dreptului recurenţilor la plata sporului solicitat.

Pe de altă parte, astfel de avize/certificate de securitate nici nu se impuneau a fi emise de către intimate având în vedere că din probele de la dosar nu rezultă că recurenţii ar fi avut acces efectiv la informaţii de natura celor pentru care ar fi fost îndreptăţiţi la sporul de confidenţialitate, decizia zilnică pe unitate şi documentarele penale ale deţinuţilor custodiaţi nefiind clasificate ca secrete de serviciu.

Corect a reţinut prima instanţă că deşi prin decizia nr. 61/29.12.2010 s-a acordat sporul de confidenţialitate de 10% personalului Penitenciarului O., acest fapt nu presupune că recurenţii reclamanţi sunt îndreptăţiţi să primească spor de confidenţialitate şi pentru perioada anterioară.

Este neîntemeiată şi susţinerea recurenţilor că având în vedere că anterior datei de 01.01.2009 au beneficiat de sporul de confidenţialitate ar fi îndreptăţiţi la plata acestui spor şi ulterior, având în vedere că plata, chiar eronată a unui spor la salariu, nu dă naştere pentru viitor la un drept în patrimoniul celui care a beneficiat de respectivul spor în lipsa îndeplinirii condiţiilor legale pentru acordarea lui.

Prin urmare, având în vedere că toate motivele de recurs sunt neîntemeiate, instanţa va respinge ca nefondat recursul şi va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimaţi.

Domenii speta

Spete similare