Apel. Inadmisibilitatea suspendării de către instanţă a Deciziilor Consiliului de Administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni.

Apel. Inadmisibilitatea suspendării de către instanţă a Deciziilor Consiliului de Administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni.

Decizia nr. 183/C/2016 - A din 09.06.2016

Dosar nr. 1353/111/C/2016 - A

- art. 114 alineat 3, art. 131 şi art. 137 din Legea nr. 31/1990

Prin Sentinţa nr. (...)/LP/21.04.2016, Tribunalul Bihor a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei (...) SRL, cu sediul în (...), cu sediul profesional în (...), invocată de către pârâta (...) SA ORADEA, cu sediul în (...) CUI RO (...), înmatriculată la ORC sub nr. (...)/1991.

A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei (...) SRL, invocată de pârâta (...) SA ORADEA şi pe cale de consecinţă:

A respins cererea de Ordonanţă Preşedinţială formulată de către reclamantă ca fiind inadmisibilă.

A respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut raportat la excepţiile invocate de către pârâtă, că reclamanta pe calea Ordonanţei Preşedinţiale a solicitat suspendarea executării Hotărârii CA nr. 4/17.12.2015 prin care s-a dispus de către Consiliul de Administraţie al (...) SA suspendarea drepturilor de vot pentru un număr de 567.417 acţiuni, cu un procent de 79,3094% din capitalul social al (...) SA  ale (...) SRL, până la ţinerea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor care să statueze cu privire la anularea/ratificarea acestei hotărâri, adunare a cărei convocare a fost solicitată de către reclamantă.

Raportat la excepţia lipsei de interes a reclamantei pentru formularea cererii, invocată de către pârâtă, raportat la faptul că această hotărâre nu mai produce efecte deoarece a fost limitată la AGOA din anul 2015, instanţa a respins-o ca neîntemeiată deoarece prin Sentinţa nr. (...)/COM/2016 pronunţată de Tribunalul Bihor in dosarul nr. (...)/111/2016 s-a dispus anularea hotărârii AGOA nr. 1/18.12.2015, iar hotărârea Consiliului de Administraţie îşi produce efectele întrucât prin hotărârea contestată s-a dispus suspendarea dreptului de vot al reclamantei pentru un număr de 567 417 acţiuni  până la clarificarea juridică a tranzacţiilor efectuate de către reclamantă pentru cumpărarea de acţiuni în cadrul pârâtei.

În sprijinul respingerii excepţiei lipsei de interes invocată de către pârâtă, instanţa a reţinut că potrivit art. 101 din Legea nr.31/1990 modificată şi republicată, orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. Or, chiar prin hotărârea atacată organul administrativ al pârâtei recunoaşte că reclamanta deţine acţiuni în cadrul pârâtei şi prin urmare reclamanta justifică un interes pentru promovarea acţiunii de suspendare a executării hotărârii Consiliului de Administraţie pentru a-şi exercita dreptul de vot în cadrul hotărârii AGOA sau  după caz AGA.

În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, instanţa a reţinut că pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii motivat de faptul că fiind un organ colegial de conducere al societăţii, Consiliul de Administraţie emite decizii care nu sunt asimilate hotărârilor adunării generale şi nu pot fi atacate în justiţie, cu excepţia unor atribute de delegare, iar menţinerea unei decizii a Consiliului de Administraţie este strict atributul Adunării Generale a acţionarilor în virtutea activităţii de control  a gestiunii administratorilor.

În conf. cu art. 137 din Legea nr. 31/1990 Consiliul de Administraţie este organ colegial de conducere a societăţii pe acţiuni, iar deciziile administratorilor capătă natură deliberativă şi nu sunt asimilate hotărârii adunării generale, iar menţinerea sau invalidarea unei decizii este atributul adunării generale în virtutea activităţii de control a gestiunii şi nu pot fi atacate in Justiţie de către acţionari ci doar hotărârea adunării generale a acţionarilor care s-a pronunţat asupra valabilităţii unei decizii a Consiliului de Administraţie in conformitate cu art. 131 din Legea nr. 31/1990.

Având în vedere că nu pot fi atacate în justiţie în mod direct deciziile Consiliului de Administraţie, în mod firesc şi suspendarea Deciziilor Consiliului de Administraţie nu pot face obiectul suspendării, atât pe calea dreptului comun cât şi pe calea ordonanţei preşedinţiale.

În conformitate cu art. 998 din Noul Cod de procedură civilă, cererea de Ordonanţă Preşedinţială se soluţionează de instanţa care soluţionează pe fond litigiul, astfel că instanţa nefiind competentă să soluţioneze suspendarea pe dreptul comun a hotărârii Consiliului de Administraţie, faţă de considerentele anterior expuse, a admis ca întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei (...) SRL, invocată de pârâta (...) SA ORADEA şi pe cale de consecinţă a respins cererea de Ordonanţă Preşedinţială formulată de către reclamantă ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitată de către pârâtă, instanţa a constatat că la dosar nu există nici un document justificativ care să ateste înregistrarea de cheltuieli de către pârâtă, considerente faţă de care în baza art. 452 din Noul Cod de procedură civilă a respins ca nedovedite cheltuielile de judecată solicitate de către pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a declarat apel apelanta petentă (...) SRL, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate şi evocarea fondului procesului, în conformitate cu art. 480 alin. 3 teza 1 din Noul Cod de procedură civilă, iar cu ocazia soluţionării fondului cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, admiterea acesteia potrivit motivelor prezentate în faţa primei instanţe.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta petentă a arătat că în mod greşit judecătorul fondului a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive, acesta lăsându-se atras în capcana întinsă de reprezentantul pârâtei care a depus la dosar practica ICCJ, acceptată de altfel, în sensul că Deciziile CA nu sunt direct atacabile în contencios judecătoresc, fiind supuse cenzurii AGA.

A exemplificat Legea Contenciosului Administrativ, unde legiuitorul a înţeles să prevadă chiar o procedură specială de suspendare a efectelor actului administrativ, premergător depunerii acţiunii în instanţă. Adică, petentul depune plângerea prealabilă în faţa autorităţii administrative investită cu controlul ierarhic al actului, iar până la soluţionarea acesteia poate obţine suspendarea actului prin hotărâre judecătorească şi în această procedură actul organului de control (în cazul său hotărârea AGEA) este supusă controlului din partea instanţei de contencios administrativ, iar nu actul iniţial (Hotărârea CA în cazul său).

A susţinut că a urmat procedura legală, a cerut convocarea AGEA (organul competent) pentru exercitarea controlului societar cu privire la actul contestat în calitate de acţionar şi a solicitat instanţei de judecată suspendarea actului până la validarea / invalidarea lui de forul competent şi instanţa de judecată.

Din punctul său de vedere, soluţionând cauza în primă instanţă, judecătorul a adăugat la lege, când a reţinut că, dat fiind că nu pot fi atacate în justiţie direct hotărârile CA, în mod firesc nici suspendarea lor nu poate face obiectul ordonanţei preşedinţiale.

Potrivit art. 996 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, „ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nici nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. Or, a solicitat ca ordonanţa să îşi producă efectele până la ", până la ţinerea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor care să statueze cu privire la anularea/ratificarea acestei hotărâri". Şi dacă nu a fi indicat acest termen limită (în condiţiile în care deja solicitase convocarea AGEA), efectele ordonanţei ar fi durat până la soluţionarea acţiunii, având dreptul să o formuleze împotriva hotărârii AGEA.

Dacă în Legea 31/1990 sau în Legea 297/2004 nu există o interdicţie expresă în sensul obţinerii suspendării hotărârii CA, nu înţelegem raţiunea pentru care judecătorul fondului a edictat această interdicţie. O asemenea împiedicare la accesul controlului jurisdicţional trebuie să fie expresă, legiferată şi să aibă la bază argumente solide (fiind o îngrădire la accesul la justiţie). Tot cu titlu de exemplu înţelege să indice dispoziţiile OG 9/2003 (fostul Cod de procedură fiscală) unde se prevedea expresis-verbis imposibilitatea obţinerii suspendării actului administrativ fiscal pe calea ordonanţei preşedinţiale. Prin urmare interdicţia trebuie să fie expres stipulată în lege.

Deci, modul de a proceda al judecătorului nu a fost în conformitate cu legea, el adăugând la lege.

În plus, ca şi argument al nelegalităţii (caracterului abuziv) al hotărârii CA din 17.12.2015, a arătat că acest act a fost emis de Consiliul de Administraţie al (...) SA care are mandatul expirat din 18.04.2015.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata pârâtă SC (...) SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a Sentinţei nr. (...)/LP/21.042016 pronunţată de Tribunalul Bihor.

În apărare, a susţinut că cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale de suspendare a efectelor unei hotărâri CA a fost respinsă de instanţa de fond ca şi inadmisibilă, invocând inadmisibilitatea acestei cereri raportat la două perspective.

A considerat că inadmisibilitatea acestei cereri se manifestă pe două planuri, pe de o parte, raportat la calitatea deciziilor/hotărârilor CA de a fi analizate şi desfiinţate doar în cadrul AGA, iar pe de altă parte, sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor generale şi speciale de admitere a unei cereri de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale.

A arătat că, Consiliul de Administraţie este un organ colegial de conducere a al societăţii pe acţiuni. În acest caz, deciziile administratorilor capătă natura deliberativă. Aceste decizii luate nu sunt asimilate hotărârilor adunării generale si nu pot fi atacate în justiţie cu anumite excepţii, în caz de delegare de atribuţii inaplicabile în speţa de faţă. Menţinerea sau invalidarea unei decizii a CA este strict atributul adunării generale in virtutea activităţii de control a gestiunii administratorilor. Cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 114 din Legea 31/1990, deciziile Consiliului de Administraţie nu pot fi atacate în fata instanţei de judecată, fiind supuse controlului de legalitate în faţa Adunării generale a societăţii si abia după ce se pronunţa AGA asupra acestora, aceasta hotărâre AGA poate fi supusă controlului instanţelor de judecată în temeiul art. 132 din Legea 31/1990.

În Legea 31/1990 nu este prevăzută posibilitatea controlului de legalitate a deciziilor CA de către instanţa de judecată decât în cazurile limitativ prevăzute de art. 114 din Legea 31/1990, controlul de legalitate putând fi făcut doar în cadrul AGA. În acest sens, este şi practica judiciară unitară în domeniu. Prin urmare legalitatea Deciziei nr. 4/17.12.2015 nu poate fi analizata de către instanţa de judecata. Având în vedere că suspendarea efectelor actului este o consecinţa subsecventă dreptului de a cere anularea acestui act şi având în vedere că actul în sine nu poate fi anulat de către instanţa de judecată, a considerat că şi o acţiune de suspendare a efectelor actului este inadmisibilă. Deciziile Consiliului de Administraţie rămân strict sub controlul Adunărilor Generale ale Acţionarilor şi numai ulterior eventual cenzurii instanţelor de judecată sub forma atacării Hotărârii AGA în care s-a discutat legalitatea sau oportunitatea adoptării unei decizii CA. Din această perspectivă o cerere de suspendare pe calea unei ordonanţe preşedinţiale a efectelor unei hotărâri CA este inadmisibilă.

Reclamanta prin modul de redactare a cererii de chemare în judecată şi din motivarea sa, este evident că solicită instanţei de judecată şi analiza legalităţii deciziei CA, ceea ce echivalează cu o prejudecare a fondului şi încalcă şi caracterul provizoriu al măsurilor care pot fi luate pe calea unei ordonanţe preşedinţiale.

Această inadmisibilitate rezultă şi din analiza prevederilor art. 997 din Noul Cod de procedură civilă care stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale şi aceasta ar aparţine instanţei competente să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului. Or, fondul dreptului ar fi analiza legalităţii hotărârii CA nr. 4/17.12.2015, analiză care nu este în competenţa unei instanţe de judecată, ci este în competenta AGA conform textelor de lege, argumentelor indicate şi practicii judiciare anexate.

Dacă litigiul asupra fondului nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, cererea de ordonanţa preşedinţială va fi respinsă ca inadmisibilă pentru aceste motive.

A mai susţinut că pentru admiterea unei cereri de emitere a ordonanţei preşedinţiale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii, respectiv afirmarea de către reclamant a aparentei unui drept; caracterul provizoriu al masurilor dispuse pe calea ordonanţei (alin. 1 şi 5 din art. 996 Noul Cod de procedură civilă; caracterul urgent (art. 996 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă) şi cerinţa neprejudecării fondului (alin. 5 teza 1 al art. 996 Noul Cod de procedură civilă).

Cu privire la aparenţa dreptului, a arătat că aceasta este în favoarea reclamantului daca poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

În situaţia de faţă dreptul cu privire la care se impune analiza, este legalitatea hotărârii nr. 4/17.12.2015 a Consiliului de Administraţie al SC (...) SA. Aparenta dreptului se analizează raportat la fondul dreptului. Or, prin această ordonanţa se solicita luarea unor masuri provizorii de suspendare a efectelor unei decizii CA până când se va analiza legalitatea şi /sau oportunitatea acestei decizii. Prin urmare instanţa de judecata este chemata sa analizeze aparenta dreptului cu privire la legalitatea acestei hotărâri CA. AGA poate analiza legalitatea acestei hotărâri fiind scoasa de sub controlul instanţelor de judecata, considerând că instanţa de judecată nu poate analiza nici aparenţa acestui drept.

Mai mult, prin cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţială, se solicita suspendarea efectelor acestei decizii până la ţinerea AGEA care să statueze cu privire la anularea/ratificarea acestei hotărâri, or în condiţiile în care pe ordinea de zi a AGOA sau AGEA din datele de 21/22.04.2016 nu este trecut un astfel de punct, nu înţelege cum se poate vorbi de un drept efectiv, darămite de analiza aparentei dreptului. Nu exista un fond de analiza, astfel ca nu se poate analiza aparenţa.

Aparenta se apreciază raportat la fondul dreptului, ori având în vedere ca se solicita suspendarea efectelor hotărârii CA până la analiza în AGA a legalităţii sale, evident că ceea ce este supus analizei este legalitatea acestei hotărâri. A nu se confunda acest lucru cu aparenta dreptului de vot, deoarece nu acesta este dreptul aparent care se solicita a fi analizat.

Cu privire la caracterul provizoriu al masurilor dispuse pe calea ordonanţei preşedinţială, a susţinut că termenul provizoriu are o dublă semnificaţie şi este de esenţa ordonanţei preşedinţiale. Pe de o parte, se referă la conţinutul reversibil al masurilor luate, în condiţiile în care pe calea ordonanţei nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt, pe de altă parte se refera la durata limitată temporar a acestor măsuri.

În prezenta AGEA nu este trecut pe ordinea de zi analiza legalităţii hotărârii CA nr. 4/17.12.2015, astfel încât o eventuala măsură de suspendare ar avea un caracter nelimitat în timp şi nu ar mai avea un caracter provizoriu. De asemenea, printr-o eventuala suspendare s-ar antama dreptul AGEA de a analiza aceasta hotărâre şi instanţa de judecată s-ar pronunţa anterior înaintea AGEA asupra legalităţii acesteia. Astfel instanţa de judecată s-ar subordona AGA în analiza controlului hotărârilor CA, ceea ce ar contravine legii.

În ceea ce priveşte caracterul urgent, a susţinut că acesta trebuie stabilit prin raportare la dreptul a cărui păstrare s-ar păgubi prin întârziere.

La aprecierea urgenţei, instanţele vor avea în vedere şi caracterul cert al viitoarei pagube care s-ar produce, ori nu s-a indicat care ar fi paguba în cazul în care nu s-ar suspenda efectele acestei hotărâri CA care viza oricum o AGOA din data de 18.12.2015, efectele sale fiind limitate la aceasta, iar aceasta a avut deja loc. Textul de lege de la art. 996 nu se referă la posibile pagube ci la unele certe. Reclamantul nu a dovedit care ar fi paguba certă care ar rezulta din nesuspendarea unui act, care oricum nu mai produce efecte juridice. Şi din această perspectivă cererea de chemare în judecată este inadmisibilă.

Referitor la neprejudecarea fondului, a arătat că această condiţie este în strictă legătură cu prima şi anume aparenţa dreptului. Aceasta prevedere legală exclude din domeniul de aplicare cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a dreptului.

Prin luarea acestei masuri chiar în pragul ţinerii AGOA şi AGEA, măsura devine definitivă deoarece nu există nici o modalitate prin care se poate întoarce.

În drept, a invocat prevederile art. 205-208, art. 466 şi urm. din Noul Cod de procedură civilă, art. 996 şi urm. din Noul Cod de procedură civilă, Legea nr. 31/1990, Codul Depozitarului, Legea 297/2004 şi textele de lege indicate în motivarea întâmpinării.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a apelantei invocată de către intimată, instanţa a apreciat-o ca nefondată deoarece prin hotărârea CA nr.4/17.12.2015 nu s-a dispus suspendarea dreptului de vot al reclamantei doar pentru adunarea generală ce a avut loc, ci până la clarificarea juridică a unor tranzacţii, or din probele de la dosar nu reiese că aceste tranzacţii ar fi fost clarificate.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului s-a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art.114 alin.3 din Legea nr. 31/1990 „În cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul este mandatat să îndeplinească măsurile prevăzute de art. 113 lit. b) şi c), dispoziţiile art. 131 alin. (4) şi (5), ale art. 132, cu excepţia alin. (6) şi (7), precum şi prevederile art. 133 se aplică deciziilor consiliului de administraţie, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător.”

Este adevărat că nu interzice expres posibilitatea atacării direct în instanţă a acestor decizii sau suspendarea lor pe calea ordonanţei preşedinţiale, însă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor mai sus citate, rezultă că deciziile consiliului de administraţie nu pot fi suspendate pe calea ordonanţei preşedinţiale decât în situaţiile expres prevăzute de lege.

Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de a permite ca orice decizie a consiliului de administraţie să poată fi suspendată pe calea ordonanţei preşedinţiale, ar fi lipsit de orice logică să fie reglementată distinct posibilitatea suspendării acestora în situaţiile expres prevăzute de art.114 alin.3 din Legea nr.31/1990.

Atunci când legiuitorul a dorit să confere asociaţilor posibilitatea de a solicita în instanţă anularea sau suspendarea hotărârilor adunărilor asociaţilor şi a deciziilor consiliului de administraţie a reglementat ca regulă generală condiţiile şi procedura în care acestea se pot obţine.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că atât timp cât deciziile consiliului de administraţie, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres în Legea nr. 31/1990, nu pot fi atacate în justiţie în mod direct, acestea nu pot face obiectul unor cereri de suspendare nici pe calea dreptului comun şi nici pe cale de ordonanţă preşedinţială întrucât dacă adunarea generală este singurul organ competent să se pronunţe asupra valabilităţii deciziilor consiliului de administraţie, consecinţa logică este că tot acest organ poate lua şi măsura suspendării deciziilor consiliului de administraţie.

Trimiterea apelantei la dispoziţiile Legii nr.554/2004 este lipsită de relevanţă deoarece acestea se aplică doar actelor administrative sau asimilate acestora, ceea ce nu este cazul în speţă, şi nu pot fi aplicate, prin analogie, deciziilor consiliului de administraţie, care sunt supuse dispoziţiilor Legii nr.31/1990.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea a apreciat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, apelul fiind nefondat astfel că a fost respins ca atare în baza art.480 raportat la art.1000 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către intimată.

Domenii speta

Spete similare