Apel. Procedura insolvenţei. Obligaţia administratorului judiciar de a întocmi tabelul definitiv de creanţe, cu consecinţa curgerii termenului pentru depunerea planului de reorganizare, chiar dacă contestaţia la tabelul preliminar de creanţe nu era soluţi

Apel. Procedura insolvenţei. Obligaţia administratorului judiciar de a întocmi tabelul definitiv de creanţe, cu consecinţa curgerii termenului pentru depunerea planului de reorganizare, chiar dacă contestaţia la tabelul preliminar de creanţe nu era soluţionată în mod definitiv, ci doar în primă instanţă.

- art. 46 alineat 1, art. 112 alineat 1 din Legea nr. 85/2914

Decizia nr. 147/C/12.05.2016 – A

Dosar nr. 4895/111/C/2014/a3 – A

Prin Sentinţa nr. 160/F/03.02.2016, Tribunalul B. a respins ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de creditorul S.C. M. C. & C. R. S.R.L.

A admis cererea formulată de administratorul judiciar E. IPURL.

În temeiul art. 145 alin. 1 lit. B) din Legea privind procedura insolvenţei a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. B. I. S.R.L.

A numit provizoriu lichidator judiciar E. IPURL, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.64 din lege, a cărui retribuţie urmează a fi stabilită ulterior, în funcţie de decont.

În temeiul art.145 alin.2 din Legea privind procedura de insolvenţă a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

A fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii la data de 10 februarie 2016.

În temeiul art.99 şi art.147 din Legea privind procedura insolvenţei a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul B., prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, în vederea efectuării menţiunii în temeiul art.99 din Legea privind procedura de insolvenţă.

A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de creanţe născute în cursul procedurii la 4 aprilie 2016.

A fixat termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar al creanţelor la 11 aprilie 2016.

A fixat termenul pentru afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor la 18 aprilie 2016.

A fixat termen de judecată în cauză pentru data de 8 iunie 2016., cam.3, ora 9.

A stabilit în sarcina lichidatorului să fixeze data şedinţei adunării creditorilor şi să convoace creditorii debitoarei.

A dispus trimiterea notificărilor către toţi creditorii, de către lichidator.

A dispus comunicarea hotărârii către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului, precum şi tuturor băncilor unde are deschise conturi.

În temeiul art.151 din Legea privind procedura de insolvenţă a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 1613/F/6.11.2014 a fost deschisă procedura generală de insolvenţă faţă de debitorul S.C. B. I. S.R.L. stabilindu-se ca termen limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă data de 20.12.2014. În exercitarea atribuţiilor stabilite de lege în sarcina sa administratorul judiciar a procedat la data de 21 noiembrie 2014 la notificarea creditorului S.C. M. C. & C. R. S.R.L. despre deschiderea procedurii insolvenţei.

În aceste condiţii, susţinerile creditorului referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor de către administratorul judiciar nu pot fi primite, cererea de repunere în termen fiind nefondată din moment ce depăşirea termenului se datorează exclusiv lipsei de diligenţă a creditorului. Tocmai de aceea, a respins cererea ca nefondată.

Referitor la cererea de trecere în faliment formulată la termenul de azi de către administratorul judiciar a reţinut că nu a fost depus un plan de reorganizare din partea vreunui creditor sau a administratorului judiciar, considerând că sunt incidente prevederile art. 145 alin.1 lit. B) din Legea privind procedura insolvenţei, astfel încât a admis cererea şi a dispus începerea procedurii falimentului şi luarea măsurilor ce se impun.

În temeiul art. 145 alin. 2 din lege, a fost numit provizoriu în calitate de lichidator judiciar E. IPURL, urmând ca acesta să îndeplinească atribuţiile pe care i le stabileşte în sarcină art. 64.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrate, au declarat apel apelanţii creditori B. A., B. M. A. şi M. C. & C. R. SRL.

Prin apelul declarat în cauză, apelanţii creditori B. A. şi B. M. A. au solicitat admiterea apelului formulat şi, în consecinţă, anularea Sentinţei nr.160/F/2016 pronunţată de Tribunalul B., ca fiind nelegală.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanţii au arătat că sentinţa apelată este nelegală şi nefondată, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Potrivit art.132 alin.(l) lit. a) din Legea nr.85/2014 debitorul poate propune un plan de reorganizare având aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor/în termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării intenţiei de reorganizare potrivit art.67 alin.1 lit. g).

Au învederat că debitorul prin cererea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă a solicitat continuarea şi reorganizarea activităţii, la cererea de deschidere a procedurii fiind ataşată inclusiv declaraţia de reorganizare potrivit art.67 alin.1 lit. g) din Legea nr.85/2014.

Au mai arătat că, în momentul pronunţării sentinţei apelate a existat întocmit un tabel definitiv de creanţe care a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă, însă în momentul întocmirii tabelului definitiv nu a fost soluţionat în mod definitiv contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de către administratorul judiciar E. IPURL.

Astfel, la data de 24.11.2015 au formulat apel împotriva Sentinţei nr.1399/F/2015 pronunţată de Tribunalul B. în cadrul şedinţei publice din 28.10.2015 în dosarul nr.4895/111/2014/al, sentinţă prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de către administratorul judiciar E. IPURL, privind înscrierea creditorilor SC A. M. SRL, SC B. SRL, SC M. I. I. SRL, SC M. I. SRL, SC S. C. & C. SRL şi SC S. SA.

Nefiind soluţionată contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar al creanţelor, administratorul judiciar a procedat în mod nelegal la întocmirea tabelului definitiv de creanţe, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă, dată de la care a început să curgă termenul de 30 de zile pentru depunerea unui plan de reorganizare.

Potrivit art. 112 alin.(l) din Legea nr.85/2014 „după ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate ... administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal şi va publica în B.P.I. tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului."

Totodată, prin solicitarea de către administratorul judiciar a declarării falimentului au fost încălcate dispoziţiile art.97 alin.(2) din Legea nr.85/2014, nefiind întocmit de către administratorul judiciar raportul care să indice dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, numai în acest ultim caz administratorul judiciar poate propune intrarea în faliment.

În continuare, potrivit art.97 alin.(4) din Legea nr.85/2014 în cazul în care, prin raportul său, administratorul judiciar propune intrarea în faliment potrivit alin. 21 propunerea privind intrarea în faliment a debitorului va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia.

Mai mult, potrivit alin.(4) în cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, acesta va publica un anunţ referitor la raport în B.P.I., cu indicarea datei primei adunări a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor, dacă raportul va fi depus după data primei adunări. La această adunare va supune votului adunării creditorilor propunerea de intrare în faliment.

Or, propunerea de intrare în faliment nu a fost votată de adunarea generala a creditorilor, înainte ca administratorul judiciar să ceara instanţei cu ocazia termenului de judecată din data de 03.02.2016 trecerea în faliment, sens în care sentinţa apelata este nelegală, nefiind publicat în B.P.I. un astfel de raport sau nefiind convocată adunarea creditorilor pentru a adopta o hotărâre de intrare în faliment.

Au mai arătat că administratorul judiciar i-a solicitat lui B. A., raportat la intenţia de reorganizare formulată prin cererea de deschidere a procedurii, ca în conformitate cu prevederile art.132 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2014 să depună planul de reorganizare la dosarul cauzei în termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv, publicat la data de 20.11.2015.

Însă potrivit celor precizate, administratorul judiciar nu putea să treacă la întocmirea tabelului definitiv al creanţelor, în situaţia în care nu a expirat termenul de declarare a apelului faţă de Sentinţa nr.1399/F/2015 pronunţată de Tribunalul B. în cadrul şedinţei publice din 28.10.2015, sentinţă prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar al creanţelor.

Solicitarea din partea administratorului judiciar i-a parvenit la data de 25.11.2015 în condiţia în care împotriva sentinţei de respingere a contestaţiei s-a formulat apel în data 24.11.2015, întocmirea tabelului definitiv al creanţelor fiind nelegală, depunerea unui plan de reorganizare fiind imposibilă şi nelegală.

Totodată, pe lângă faptul că administratorul judiciar nu a convocat adunarea generală a creditorilor pentru aprobarea propunerii de intrare în faliment, nu a fost înştiinţat debitorul despre intenţia de a solicita intrarea în faliment, ori într-o atare situaţie debitorul şi-a continuat activitatea primind cantităţi de marfă semnificative cu grad ridicat de perisabilitate, iar încetarea activităţii în mod brusc ar duce la prejudicii mari prin deprecierea mărfurilor cu grad ridicat de perisabilitate.

În drept, au invocat prevederile art.466 Cod procedură civilă, art.43 alin.(5) lit. c) Legea nr.85/2014, art.97 alin. 2) - 4) Legea nr.85/2014.

Apelanta creditoare M. C. & C. R. SRL, prin apelul declarat în cauză, a solicitat admiterea apelului, în sensul repunerii în termen şi înscrierea sa la masa credală conform cererii formulate.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod greşit instanţa a reţinut ca ar fi fost notificată despre deschiderea procedurii insolvenţei de către administratorul judiciar.

A arătat că neformularea declaraţiei de creanţă în termenul fixat de instanţă conform sentinţei civile din data de 06.11.2014, nu se datorează culpei sale, ci împrejurării că nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei în timp util, împiedicarea fiind astfel determinată de un motiv temeinic justificat.

În drept, a invocat Legea nr. 85/2014.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata creditoare SC S. SA a solicitat respingerea apelului formulat de către apelanţii B. A. şi B. M. A. şi menţinerea hotărârii atacate în totalitate.

În apărare, a susţinut că Hotărârea nr. 160/F/2016 este temeinică şi legală, instanţa la pronunţarea hotărârii apreciind în mod temeinic şi corect atât probele administrate cât şi dispoziţiile legale în materie, admiţând intrarea în faliment a debitoarei SC B. I. SRL.

Motivele de apel formulate de apelant nu sunt de natură să constituie temei juridic pentru desfiinţarea hotărârii atacate.

Mai mult, motivele de apel sunt doar referiri la tabelul creditorilor contestat de dl. B., nereprezentând motive temeinice de desfiinţare a notării atacate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata SC T. SRL a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce urmează a se pronunţa. A mai solicitat ca în baza prevederilor art.453 Cod procedură civilă să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Intimaţii creditori SC T. 8 SRL şi G. D., prin întâmpinările formulate în cauză, au solicitat admiterea apelului formulat de apelanţii B. A. şi B. M. A.

În motivare, au considerat că există posibilitatea de redresare a societăţii SC B. I. SRL printr-un plan de reorganizare, mai ales că din informaţiile pe care le deţin societatea a înregistrat profit la filele anului 2015.

Examinând sentinţa apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanţa a reţinut următoarele:

1.Apelul declarat de apelanta S.C. M. C. & C. R. S.R.L.

Prin apelul formulat, apelanta invocă faptul că nu a fost notificată de către administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei, susţinând că, în consecinţă, nedepunerea în termen a cererii de admitere a creanţei nu îi este imputabilă.

Verificând susţinerile apelantei, raportat la înscrisurile aflate în dosarul de insolvenţă, Curtea reţine că acestea sunt nefondate. Potrivit prevederilor art. 99 alin. 1 şi 3 din Legea 85/2014, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. c) ori, după caz, potrivit prevederilor art. 74, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii. Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în B.P.I.

În speţă, administratorul judiciar a respectat întocmai aceste dispoziţii, în contextul în care a publicat notificarea privind deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei în B.P.I. nr. xxxxx/14.11.2014, precum şi în ziarele J. B. şi B. N. din 11.11.2014. De asemenea, creditoarea S.C. M. C. & C. R. S.R.L. a fost notificată individual, potrivit Cod procedură civilă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, care a fost semnată şi ştampilată la data de 17.11.2014. Astfel, creditoarea a avut timp suficient pentru a se încadra în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţei fixat de judecătorul-sindic prin sentinţa de deschidere a procedurii debitoarei, ulterior prelungit cu 30 zile, prin încheierea dată în şedinţa publică din 28.01.2015.

Raportat la aceste aspecte, motivul invocat de creditoarea apelantă în cererea de repunere în termenul de declarare a creanţei sale este neîntemeiat, judecătorul-sindic reţinând în mod pertinent că pierderea termenului se datorează exclusiv lipsei sale de diligenţă, cererea de repunere în termen formulată abia la data de 01.07.2015 fiind astfel nefondată.

În consecinţă, în baza art. 480 alin. 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, va fi respins apelul ca nefondat, luându-se act, totodată, de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

2.Apelul declarat de apelanţii B. A. şi B. M. A.

Prin apelul formulat, apelanţii au invocat două motive de nelegalitate a sentinţei de intrare în procedura falimentului. Primul motiv invocat vizează împrejurarea că, la data pronunţării sentinţei de intrare în faliment, nu era definitivă sentinţa nr. 1399/F/28.10.2015 pronunţată de Tribunalul B., prin care judecătorul-sindic a anulat ca tardiv formulată contestaţia împotriva tabelului preliminar al creanţelor formulată de B. A., în calitate de administrator special al debitoarei S.C. B. I. S.R.L. Astfel, apelanta susţine că, deşi exista întocmit un tabel definitiv de creanţe în baza sentinţei anterior menţionate, acesta a fost întocmit în mod nelegal de către administratorul judiciar, câtă vreme nu era soluţionată în mod definitiv contestaţia împotriva tabelului preliminar al creanţelor.

Raportat la aceste susţineri ale apelanţilor, instanţa de apel reţine că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, corespunde adevărului că împotriva tabelului preliminar de creanţe a formulat contestaţie B. A., în calitate de administrator special al debitoarei S.C. B. I. S.R.L., care a fost anulată prin sentinţa nr. 1399/F/28.10.2015 Tribunalului B., ca urmare a reţinerii excepţiei de tardivitate a formulării contestaţiei. În baza acestei sentinţe, administratorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanţelor, care a fost publicat în B.P.I. nr. xxxxx/20.11.2015. La data de 24.11.2015, administratorul special a formulat apel împotriva sentinţei nr. 1399/F/28.10.2015, care a fost soluţionat la data de 18.02.2016, prin decizia nr. 56 pronunţată de Curtea de Apel O., în sensul respingerii ca nefondat a apelului.

Chiar dacă la data întocmirii şi publicării tabelului definitiv de creanţe şi a pronunţării sentinţei apelate, prin care s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei S.C. B. I. S.R.L., nu era soluţionată în mod definitiv contestaţia formulată de debitoare prin administratorul special împotriva tabelului preliminar de creanţe, acest aspect nu impietează asupra obligaţiei administratorului judiciar de a întocmi tabelul definitiv de creanţe ulterior momentului soluţionării de către judecătorul-sindic a contestaţiei împotriva tabelului preliminar.

În sprijinul acestei opinii, instanţa a reţinut prevederile art. 46 alin. 1 din Legea 85/2014, potrivit căruia hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii. Prin urmare, în condiţiile în care sentinţa nr. 1399/F/28.10.2015, prin care se respinsese contestaţia debitoarei împotriva tabelului preliminar de creanţe era executorie de la data pronunţării, administratorul judiciar era obligat să întocmească tabelul definitiv de creanţe. În acest sens stau şi dispoziţiile art. 112 alin. 1 din Legea insolvenţei, în conformitate cu care, după ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi s-a predat raportul de evaluare a garanţiilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal şi va publica în B.P.I. tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia fiecărei creanţe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferinţă. Coroborând acest text cu prevederile art. 46 alin. 1 şi în lipsa unei prevederi exprese în ceea ce priveşte necesitatea soluţionării definitive a contestaţiilor împotriva tabelului preliminar, rezultă că obligaţia administratorului de a întocmi tabelul definitiv de creanţe ia naştere la data soluţionării de către judecătorul-sindic a contestaţiei împotriva tabelului preliminar.

În consecinţă, nu s-a putut reţine că administratorul judiciar ar fi întocmit nelegal tabelul definitiv de creanţe, neexistând nici un text de lege care să îi impună să aştepte până la momentul soluţionării definitive a contestaţiilor împotriva tabelului preliminar de creanţe. Ci, astfel cum în mod legal s-a procedat, tabelul definitiv trebuia întocmit şi publicat în B.P.I. de îndată după soluţionarea de către judecătorul-sindic a contestaţiei, aceasta fiind data de la care începea să curgă şi termenul de 30 de zile prevăzut de art. 132 alin. 1 lit. a) din Legea insolvenţei pentru depunerea de către debitor a planului de reorganizare.

Curtea a reţinut şi faptul că, deşi legea nu impune administratorului judiciar efectuarea unui asemenea demers, acesta a notificat administratorul special al debitoarei în sensul că, dată fiind intenţia de reorganizare depusă la dosar, planul de reorganizare trebuie depus în termen de 30 zile de la data publicării tabelului definitiv în B.P.I. (20.11.2015), respectiv până la data de 22.12.2015.

Or, raportat la aceste aspecte, nu există nici o justificare pentru debitoare de a nu întocmi şi depune planul de reorganizare în termenul de 30 zile de la data publicării în B.P.I. a tabelului definitiv al creanţelor, în condiţiile în care apelul declarat împotriva sentinţei nr. 1399/F/28.10.2015 nu o dispensa de respectarea acestui termen. Eventuala soluţie de admitere a apelului şi modificare a tabelului definitiv de creanţe putea determina ulterior o modificare în conţinutul planului de reorganizare din perspectiva art. 133 alin. 2 şi 4 din Legea 85/2014.

Având în vedere considerentele arătate, acest prim motiv de apel s-a dovedit a fi nefondat.

Al doilea motiv de apel invocat de apelanţi vizează încălcarea prevederilor art. 97 din Legea insolvenţei, apelanţii susţinând că, în lipsa raportului arătat de acest text de lege, care să fie votat de adunarea generală a creditorilor, nu se putea dispune intrarea societăţii debitoare în faliment.

În analiza acestui motiv de apel, Curtea a reţinut că textul art. 145 din Legea insolvenţei reglementează mai multe cazuri în care judecătorul-sindic poate decide intrarea unei societăţi în faliment. După cum rezultă din cuprinsul sentinţei apelate, în speţa de faţă judecătorul-sindic a dispus începerea procedurii falimentului în temeiul art. 145 alin. 1 lit. B teza întâi din Legea 85/2014, care reglementează situaţia în care debitorul, deşi şi-a declarat intenţia de reorganizare, nu a propus un plan de reorganizare.

Dat fiind motivul pentru care s-a dispus începerea procedurii falimentului, existenţa raportului prevăzut de art. 92 sau art. 97 nu prezintă nici o relevanţă, căci legea reglementează în mod distinct la art. 145 lit. D drept caz pentru începerea procedurii falimentului situaţia în care a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului în faliment potrivit art. 92 alin. 5 sau art. 97 alin. 5.

Doar în situaţia în care judecătorul-sindic ar fi dispus începerea procedurii falimentului în baza art. 145 alin. 1 lit. D prezenta relevanţă existenţa, discutarea în şedinţa adunării creditorilor şi aprobarea respectivului raport. Pe când în situaţia avută în vedere de către judecătorul-sindic – nedepunerea unui plan de reorganizare de către debitor (art. 145 alin. 1 lit. B) – existenţa unui raport cu propunerea de intrare în faliment din partea administratorului judiciar şi discutarea acestuia în şedinţa adunării creditorilor nu erau necesare. Prin urmare, şi acest motiv de apel a fost neîntemeiat.

În fine, în ceea ce priveşte susţinerea apelanţilor, cum că nu ar fi fost înştiinţată debitoarea despre intenţia administratorului judiciar de a solicita intrarea în faliment, nici această susţinere nu poate duce la admiterea apelului, în condiţiile în care aceasta a fost notificată în mod expres de către administratorul judiciar despre posibilitatea de a depune planul de reorganizare, consecinţa nedepunerii planului fiind reglementată în mod expres de lege.

Raportat la toate considerentele arătate, în baza art. 480 alin. 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, a fost respins apelul ca nefondat şi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa apelată.

Domenii speta

Spete similare